10,807 matches
-
a lungul vieții, Lovelace a fost pasionată de cercetarea științifică, incluzând frenologia și hipnoza.. În 1844 Lovelace si-a exprimat dorința de a crea un model matematic care să reprezinte felul în care creierul uman recepționează gândurile și emoțiile ("analiza matematică a sistemului nervos"). Cu toate acestea, ea nu și-a împlinit dorința. Parte a acestui proiect de cercetare, ea l-a vizitat pe inginerul Andrew Crosse în 1844, de la care a învățat cum se efectuează experimentele electrice. În același an
Ada Lovelace () [Corola-website/Science/304880_a_306209]
-
transcrisă și a extins în mod sistematic limbajul matricelor, pe care îl învățase din studiile sale sub Jakob Rosanes la Universitatea din Breslau. Până în acest moment, matricele fuseseră rareori utilizate de fizicieni; acestea au fost considerate a aparține tărâmului pur matematic. le-a folosit într-o lucrare despre electrodinamică în 1912 și Born le-a folosit în activitatea sa de teoria structurilor cristaline în 1921. Deși matricele erau folosite în aceste cazuri, algebra matricelor cu multiplicarea lor nu intra în peisaj
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
toate elementele care nu sunt pe diagonala matricei sunt zero. Born a considerat că lucrarea sa cu Jordan cuprinde „cele mai importante principii ale mecanicii cuantice, inclusiv extensia sa la electrodinamică.” Articolul a pus abordarea lui Heisenberg pe o bază matematică solidă. Born a fost surprins să descopere că Paul Dirac gândea la fel ca Heisenberg. În curând, Wolfgang Pauli a folosit metoda matricei pentru a calcula valorile energetice ale atomului de hidrogen, și a constatat că ele sunt în acord
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
la mecanica cuantică nu poate fi schimbată cu „o decizie greșită din exterior.” În 1954, Heisenberg a scris un articol în care onora perspectiva lui Planck din 1900, și în care îi credita pe Born și pe Jordan pentru formularea matematică finală a mecanicii matriceale. Heisenberg continua subliniind cât de mari erau contribuțiile lor la mecanica cuantică, și care nu erau „în mod adecvat recunoscute în ochii publicului.” Între cei care au primit doctorate sub îndrumarea lui Born la Göttingen s-
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
apoi l-a rugat pe Born să devină succesorul său ca profesor Tait de filosofie naturală la Universitatea din Edinburgh, ofertă pe care Born a acceptat-o imediat, preluând postul în octombrie 1936. La Edinburgh, Born a promovat predarea fizicii matematice. El a avut doi asistenți germani, Walter E. Kellermann și Klaus Fuchs, și împreună au continuat să investigheze misteriosul comportament al electronilor. Born a devenit un membru al în 1937, și al Societății Regale din Londra, în martie 1939. De-
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
aceștia, adepți ai lui Origene), Metodiu, Arie (întemeietorul arianismului), Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nissa etc. Să ne oprim doar asupra operei câtorva. Origene a fost, și el, un mare erudit, cunoscător profund al dialecticii, geometriei, astronomiei, matematicilor, eticii. În 553 Consiliul ecumenic l-a condamnat ca eretic (murise în 254 sau 255 în urma torturii, pe când era în închisoare). Aproape toți comentatorii operei sale sunt de părere că opera lui Origene este prima mare doctrină filosofică a creștinismului
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
fost editorul standard pentru sistemul de operare Unix. La origine, ed a fost scris de către Ken Thompson și conține una dintre primele implementări ale expresiilor regulate. Înainte de această implementare, conceptul de expresie regulată a existat doar pe hârtie ca formalism matematic, pe care Ken Thompson l-a citit. ed a fost influențat de un editor mai vechi de la Universitatea Berkeley din California unde a studiat și Ken Thompson, cunoscut sub numele de QED. ed a influențat mai departe editorul ex care
Ed () [Corola-website/Science/305552_a_306881]
-
presiune și este definită ca fiind perpendiculară pe direcția de curgere a fluidului. Teoriile despre generarea forței portante au devenit surse de controverse și subiect de discuții aprinse. Deși explicația exactă și completă este destul de dificil de înțeles fără aparatul matematic adecvat, acest articol încearcă să expună principiile ei. Schimbarea direcției sau vitezei unei curgeri de fluid generează o forță. Mai exact, portanța apare atunci când curgerea unui fluid este "întoarsă" de către un obiect solid. Când curgerea este deviată într-o anumită
Portanță () [Corola-website/Science/305578_a_306907]
-
bets", acest tip de pariu valoros totdeauna presupunând existența unei cote supra apreciate. Definiție. Pariuri de valoare sunt selecții la evenimente sportive unde în opinia subiectivă al pariorului șansa de reușită, adică probabilitatea de reușită este mai mare decât probabilitatea matematică exprimată prin valoarea cotei oferite de către agenția de pariuri. Formula de calcul a pariurilor valoroase: Valoarea pariului: cota selecției * estimarea procentuală / 100 > 1 Exemplu. La aruncarea unei monede șansele evenimentelor posibile cap și pajură sunt 50-50%, iar cota echivalentă acestor
Pariuri Sportive () [Corola-website/Science/305564_a_306893]
-
Valoarea pariului: cota selecției * estimarea procentuală / 100 > 1 Exemplu. La aruncarea unei monede șansele evenimentelor posibile cap și pajură sunt 50-50%, iar cota echivalentă acestor evenimente este 2,00 (această cotă perezintă cota "true odds", adică cota conform probabilității calculat matematic). Astfel în exemplul nostru a paria cu valoare înseamnă acceptarea unei cote de peste 2,00 pentru un pariu și refuzarea cotelor mai mici de 2,00 pentru aceeași pariu. Evident, fiind vorba de un eveniment determinat statistic, nici o casă de
Pariuri Sportive () [Corola-website/Science/305564_a_306893]
-
Îmbunătățiri Funciare din cadrul Ministerului Agriculturii. Spre deosebire de etapa anterioară, noile inițiative tehnologice au fost privite cu desinteres și au fost sistematic descurajate, un exemplu fiind refuzul de a susține, până în 1978 realizarea unui centru de calcul, absolut esențial pentru dezvolarea modelelor matematice. Divergența totală de puncte de vedere a devenit aparentă în momentul inițierii actualizării planurilor de amenajare pe bazine hidrografice și a planului național. Încă de la elaborarea Planului Național de Amenajare exista premiza actualizării sale după aproximativ 10-15 ani. Această activitate
Planuri de amenajare a apelor din România () [Corola-website/Science/305586_a_306915]
-
a asigurat institutului lucrări care să acopere capacitatea acestuia. Menținând discuția la nivelul planificării în domeniul gospodăririi apelor, solicitând doar actualizarea schemelor de amenajare, au fost eliminate complet adaptările metodologiilor pentru condițiile specifice unei economii de piață. De exemplu, modelele matematice de gospodărire a apelor, bazate pe principiul asigurărilor de calcul ale economiei socialiste, au fost utilizate în continuare pentru studiile de gospodărire a apelor. În plus, erau eliminate analizele referitoare la corelațiile dintre sectorul public și cel privat. În condițiile
Planuri de amenajare a apelor din România () [Corola-website/Science/305586_a_306915]
-
fizicieni și de ingineri. A detronat supremația troff, celălalt sistem de culegere a textului de pe sistemele Unix, acolo unde se întâlneau instalări ale ambelor. este considerat de unii ca fiind cea mai bună soluție pentru culegerea textului ce conține formule matematice, mai ales sub forma LaTeX și a altor pachete de șabloane. Astăzi este folosit de asemenea pentru multe alte sarcini specifice culegerii textului.
TeX () [Corola-website/Science/305653_a_306982]
-
acesteia. Pentru a putea spune mai multe despre soluția care se va obține, se introduce în discuție un aspect suplimentar: valoarea asociată de fiecare jucător în fiecare dintre soluțiile posibile. În acest fel se va putea identifica printr-un calcul matematic punctul în care cei doi vor cădea de acord. Acest punct reprezintă soluția Nash. Vom considera unitatea de măsurare a utilității ca fiind utilitatea obținută în cazul în care jucătorul în cauză primește întreaga sumă, iar utilitatea medie, aceea asociată
Problema lui Nash () [Corola-website/Science/305689_a_307018]
-
studiile secundare și se înscrie la Universitate, devenind licențiat în matematici. În anul 1905 și-a susținut teza de doctorat sub conducerea lui Henri Poincaré. În toamna anului 1905 se întoarce în țară, ocupă un post de conferențiar de analiză matematică, iar din 1907 este profesor de mecanică la Universitatea din Iași. În 1912 se transferă la București ca succesor al lui Spiru Haret, iar din 1930 ca profesor de teoria funcțiilor, după pensionarea lui David Emmanuel. În 1934 este ales
Dimitrie D. Pompeiu () [Corola-website/Science/305706_a_307035]
-
Iași. În 1912 se transferă la București ca succesor al lui Spiru Haret, iar din 1930 ca profesor de teoria funcțiilor, după pensionarea lui David Emmanuel. În 1934 este ales membru al Academiei Române. A adus numeroase contribuții în domeniul analizei matematice, teoriei funcțiilor de o variabilă complexă, mecanicii raționale s.a. Cea mai importantă lucrare a sa este teza de doctorat (Paris, 1905), rămasă celebră, "Sur la continuité des fonctions de variables complexes" („Asupra continuității funcțiilor de o variabilă complexă”), în care
Dimitrie D. Pompeiu () [Corola-website/Science/305706_a_307035]
-
a lui Cauchy, prin formula cunoscută ca formula lui Cauchy-Pompeiu. De asemenea a introdus noțiunea de distanță între două mulțimi și a construit funcții reale, neconstante, a căror derivată se anulează în orice interval, denumite funcții Pompeiu. Este creatorul școlii matematice de teoria ecuațiilor cu derivate parțiale și de mecanică. Într-o scurtă lucrare publicată în anul 1929, Pompeiu demonstrează că dacă integrala dublă a unei funcții continue în plan are aceeași valoare pe orice pătrat de latură dată, atunci funcția
Dimitrie D. Pompeiu () [Corola-website/Science/305706_a_307035]
-
demonstrează că dacă integrala dublă a unei funcții continue în plan are aceeași valoare pe orice pătrat de latură dată, atunci funcția se reduce la o constantă. Aceasta simplă observație a generat una dintre cele mai interesante probleme ale analizei matematice, cunoscută ca „problema lui Pompeiu”. O altă simplă observație, care a condus la numeroase cercetări, este cea privind teorema creșterilor finite. De numele lui Pompeiu se leagă organizarea la Cluj, după primul război mondial, a învățământului matematic românesc. El organizează
Dimitrie D. Pompeiu () [Corola-website/Science/305706_a_307035]
-
probleme ale analizei matematice, cunoscută ca „problema lui Pompeiu”. O altă simplă observație, care a condus la numeroase cercetări, este cea privind teorema creșterilor finite. De numele lui Pompeiu se leagă organizarea la Cluj, după primul război mondial, a învățământului matematic românesc. El organizează seminarul matematic din Cluj, după exemplul celebrului seminar de la College de France. De asemenea, în 1929, împreună cu Petru Sergescu, înființează revista "Mathematica", de largă circulație internațională. Opera matematică a lui Pompeiu este conținută în cele aproximativ 150
Dimitrie D. Pompeiu () [Corola-website/Science/305706_a_307035]
-
ca „problema lui Pompeiu”. O altă simplă observație, care a condus la numeroase cercetări, este cea privind teorema creșterilor finite. De numele lui Pompeiu se leagă organizarea la Cluj, după primul război mondial, a învățământului matematic românesc. El organizează seminarul matematic din Cluj, după exemplul celebrului seminar de la College de France. De asemenea, în 1929, împreună cu Petru Sergescu, înființează revista "Mathematica", de largă circulație internațională. Opera matematică a lui Pompeiu este conținută în cele aproximativ 150 de lucrări publicate. A fost
Dimitrie D. Pompeiu () [Corola-website/Science/305706_a_307035]
-
organizarea la Cluj, după primul război mondial, a învățământului matematic românesc. El organizează seminarul matematic din Cluj, după exemplul celebrului seminar de la College de France. De asemenea, în 1929, împreună cu Petru Sergescu, înființează revista "Mathematica", de largă circulație internațională. Opera matematică a lui Pompeiu este conținută în cele aproximativ 150 de lucrări publicate. A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 5 iunie 1943.
Dimitrie D. Pompeiu () [Corola-website/Science/305706_a_307035]
-
mai ușor de observat exemplu este în cazul luminii, atunci când aceasta trece dintr-un mediu transparent (aer, apă, sticlă etc.) în altul. Totuși fenomenul se petrece cu toate undele, inclusiv cu cele sonore. Legile refracție sunt in număr de două: Matematic a doua lege se poate scrie: Indicele de refracție al vidului este egal cu unitatea n=1. Un caz particular este reflexia totală. (unghiul minim de incidență l de la care reflexia devine totală, adică unghiul de la care raza nu mai
Refracție () [Corola-website/Science/305748_a_307077]
-
către sateliți: în mod normal devierea este nesemnificativă, dar în cazul semnalelor GPS ea trebuie calculată pentru a se putea obține o precizie mai bună a poziției determinate. Se poate remarca de asemenea faptul că refracția este similară unei probleme matematice: se dau două puncte, aflate în medii diferite (în sensul că viteza de deplasare prin cele două medii diferă); se cere drumul optim între cele două puncte. Intuitiv, problema poate fi enunțată astfel: o persoană se află pe plajă, și
Refracție () [Corola-website/Science/305748_a_307077]
-
Jos-Sîngeorz și pînă la Pasul Tihuța). Se poate admite că aceste trepte corespund unor niveluri de eroziune, mai ales cu caracter litologico-structural. Așezarea geografică și relieful sînt principalele elemente care influențează în mod direct asupra climatului. Prin poziția goografică și matematică, Munții Bîrgăului aparțin sectorului cu climă continentală moderată, supusă adeseori advecției aerului polar maritim, cu o activitate frontală frecventă. Iarna predomină invaziile de aer de natură polar-maritimă sau maritimă-arctică din nord-vest, iar vara cele de aer cald, temperat-maritim, din sud-vest
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
Gaston Julia la începutul secolului 20. Primele imagini au fost desenate în 1978 de către Brooks și Matelski ca parte a studiului grupurilor Kleinian. Mandelbrot a studiat parametrul spațiu al polinoamelor pătratice într-un articol care a apărut în 1980. Studiul matematic al mulțimii lui Mandelbrot a început abia cu munca matematicienilor Adrien Douady și John H. Hubbard, care au stabilit multe proprietăți fundamentale ale lui formula 1 și au numit mulțimea în onoarea lui Mandelbrot. Munca lui Douady și a lui Hubbard
Mulțimea lui Mandelbrot () [Corola-website/Science/306349_a_307678]