11,179 matches
-
din 1293. De atunci, dinastia Yuan controla Siberia Centrală și Estică. Zona Yenisei avea o comunitate de țesători chinezi , iar Samarkandul și Mongolia beneficiau de meșteșugari chinezi trimiși de Changchun. Din secolul al XI-lea, Republica Novgorodului, un puternic stat medieval care se întindea din Marea Baltica până în Munții Urali, a încercat să penetreze Siberia. În secolul al XIV-lea, novgorodienii au explorat Marea kara și răul vest-siberian Ob în 1364. După căderea Republicii Novgorod, comunicațiile dintre Rusia Nordică și Siberia au
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
lui Jupiter, până la palatul zeiței ""Fama"". Poemul este inspirat de epopea ""Eneida"" a lui Virgiliu și de o parte a Purgatoriului lui Dante. În acest timp Chaucer traduce și adaptează opere religioase, istorice și filosofice, ca biografia Sfintei Cecilia, tragedii medievale și scrierea filosofului roman Anicius Boethius, ""De consolatione philosophiae"" ("Consolarea prin filosofie", 1384). Cea mai reușită operă a lui Chaucer din acest timp este "Troilus și Cresida" (""Troylus and Criseyde"", 1385), un lung poem în 8.000 de versuri, adaptat
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]
-
lor. În a treia perioadă, care cuprinde ultimii cincisprezece ani din viața scriitorului (1385-1400), Chaucer lucrează la opera sa "Povestirile din Canterbury" (""The Canterbury Tales""), care înseamnă nu numai desăvârțirea creației sale anterioare, ci și o sinteză a întregii literaturi medievale din Anglia. Din punct de vedere al construcției, "Povestirile din Canterbury" amintesc de ""Decameronul"" lui Boccaccio. Ca și opera scriitorului italian, cartea lui Chaucer cuprinde o colecție de povestiri și nuvele istorisite de diferite persoane, în timpul unui pelerinaj pornit de la
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]
-
mai bună va primi la întoarcere o cină pe socoteala celorlalți. În Prolog și povestiri (peste 18.000 de versuri), Chaucer prezintă un tablou al vieții sociale din Anglia secolului al XIV-lea, în același timp înmănuchează toate genurile literaturii medievale: romanul cavaleresc, legendele bisericești, "fabliaux"-urile, bestiariile, predicile moralizatoare, alegoria. a contribuit în mare măsură în dezvoltarea limbii engleze la rangul unei limbi literare. O dată cu acest "pelerinaj" spre Canterbury începe calea glorioasă a literaturii engleze. În perioada așa zisei Renașteri
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]
-
acord cu numeroși alți creștini importanți ai Evului mediu, că un creștin n-are nevoie să se îndeletnicească cu știința, care ea în loc de înțelepciune aduce nebunia. Istoricul catolic al filozofiei Étienne Gilson consideră că (Sfântul) Petru Damiani ilustrează o atitudine medievală răspândită față studiul disciplinelor nereligioase (profane): pentru creștin, care crede în posibilitatea unei vieți după moarte, condiționată de credința în articolele religiei lui Hristos, singurul lucru important de știut este Scriptura; restul e de "disprețuit", "abia ne poate interesa" și
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
un bărbat" - "si peperit, cum viro concubuit" ), fapt care contravenea dogmei creștine a nașterii lui Hristos din fecioară. Dihotomia între latina cultă, a clasicilor, și latina biblică a Vulgatei sfântului Ieronim este un factor agravant în animozitatea pe care creștinii medievali o manifestau pentru gramatică, așa cum era ea prescrisă de Donatus. În opinia unor istorici, precum Will Durant, factorul declanșator al Renașterii nu a fost atât redescoperirea civilizației clasice (manuscrisele așteptau doar de secole în mânăstiri și în bibliotecile private ale
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
civilizații urbane suficient de complexe, ca și înființarea universităților cu aproape două secole înainte. În urma cercetărilor istorice din ultimii ani, Evul Mediu nu mai este considerat drept o epocă întunecată, lipsită de creativitate culturală. Datorită așa-ziselor ""scriptoria"" din mănăstirile medievale se păstraseră exemplare în limba latină din scrierile autorilor greci sau romani, ca Aristotel și Thucydide, Virgiliu, Seneca, Cicero și Ovidiu. Scriptoria mânăstirilor nu erau însă, nicicum, unicele locuri în care s-au copiat scrieri mai vechi sau mai recente
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
sunt unul dintre puținele locuri protejate. Sistemul de drept din societatea modernă își are originea în dreptul civil și canonic din secolele al XII-lea și al XIII-lea. Gânditorii Renașterii s-au ocupat mai departe cu studiul gramaticii și retoricii medievale. În domeniul teologiei au continuat tradițiile filozofiei scolastice, iar interpretarea filosofiei platoniciene și aristoteliene și-a păstrat mai departe un rol decisiv. Școlile din Salerno (Italia) și Montpellier (Franța) reprezentau centre vestite pentru studiul medicinei. Curente înnoitoare în viața culturală
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
atribuit sensuri ideologice precise. Spre exemplu, modelele păgâne, ce au pătruns în arta creștină, au fost adaptate nevoilor noii ideologii. Acest lucru poate fi sesizat cel mai bine la capela imperială din Aachen, cel mai notabil reper spiritual al Occidentului medieval, ridicată de Carol cel Mare. Pragmatic, acest monument de plan central prelua, odată cu unele spolii italice, planul ctitoriei justiniene de la San Vitale din Ravena, indicând limpede legătura peste veacuri între două lăcașuri imperiale, între cel mai însemnat monument carolingian și
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
lumi barbare", a fost Carol cel Mare. Activitățile culturale desfășurate de acesta au fost un pas important în procesul prin care poporul german a asimilat învățătura clasică și creștină. Un accent deosebit trebuie pus pe Carol cel Mare în istoria medievală întrucât încoronarea lui ca împărat, de la 25 decembrie 800, este foarte semnificativă, întrucât a marcat unirea populație vechiului Imperiu Roman cu cea a alogenilor. Aceasta a pus capăt visului împăratului din Răsărit de a mai recuceri teritoriile din Apusul Imperiului
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
direcția neoplatoniciană în filosofie, în timp ce aristotelismul oficial începe să piardă din importanță. Reprezentanți importanți ai umanismului au fost Leonardo Da Vinci, Erasmus din Rotterdam și Thomas Morus. Cultivarea armonioasă nu numai a spiritului, dar și a corpului, care în perioada medievală era total discreditată, a devenit în timpul Renașterii un scop educativ. Viziunea teocentrică a trecutului s-a transformat într-una antropocentrică: centrul atenției în studii științifice și creații artistice a devenit omul. Primele manifestări ale Renașterii au avut loc în Italia
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
lucru imposibil. Prin misiunea asumată de Nicolae al II-lea - acesta probabil motivat fiind de dorința de a urma, din respect, politica autocratică aplicată de tatăl lui, răposatul țar Alexandru al III-lea - de a continua să impună națiunii principiul medieval al patrimonialismului (conform căruia Rusia era proprietatea personală a țarului), acesta a ratat să salveze dinastia Romanovilor, și prin asta însăși supraviețuirea monarhiei în Rusia. Dacă circumstanțele și dispoziția țarului ar fi fost diferite, în opinia unor istorici, calitățile personale
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
de expresie... Cititorul poate fi șocat de unicitatea sentimentului, dar în cele din urmă cîștigat și emoționat. O adevărată voce de mare poet“. Insolitul personalității sale este izbitor prin aceste manifestări. Cezar Ivănescu reînvia printr-o formulă modernă, sincretismul baladesc medieval al poeziei și muzicii. A creat muzică și a cîntat propriile versuri, dar și poeme de Pindar, Rutebeuf, François Villon, Lorenzo de Medici, Charles Baudelaire, Edgar Allan Poe, Henri de Regnier, Mihai Eminescu și George Bacovia. I se tipărește la
Cezar Ivănescu () [Corola-website/Science/298381_a_299710]
-
În secolele XV - XVII în știință au avut loc o serie de transformări profunde care au înlăturat treptat ansamblul de concepte mai mult sau mai puțin științifice, atât antice cât și medievale, permițând întemeierea științei moderne. Transformările radicale care au avut loc în domeniul științei în secolele menționate reprezintă revoluția științifică. Periodizarea Revoluției științifice este destul de aproximativă. Aceste transformări care o caracterizează apar încă din timpul renașterii timpurii, ating apogeul în secolul
Revoluția științifică () [Corola-website/Science/298391_a_299720]
-
1896 - d. 16 septembrie 1980) a fost un psiholog, biolog, logician și filozof elvețian, cunoscut pentru contribuțiile sale din domeniul epistemologiei și psihologiei dezvoltării. Născut la Neuchâtel (Elveția), ca cel mai mare copil a lui Arthur Piaget, profesor de literatură medievală la Universitate și Rebecca Jackson. La vârsta de 11 ani, când era elev la școala latină de la Neuchâtel, a scris o scurtă notă despre o vrabie albinoasă. Această scurtă notă este considerată ca începutul unei strălucite cariere științifice, constând în
Jean Piaget () [Corola-website/Science/298400_a_299729]
-
zona centrală a orașului actual s-au găsit de asemenea vestigii de epocă română care dovedesc atingerea unui nivel cvasi-urban de dezvoltare (conducte pentru apa din ceramică arsă încastrate în zidărie etc). Prima atestare documentara este din 1263. În epoca medievală, după cucerirea Dobrogei de către Imperiul Otoman (începutul secolului XV), locuirea devine din ce in ce mai importantă în zonă. La un moment dat așezarea capătă un caracter urban, denumirea turcească a orașului fiind "Babadag" ("Muntele Tatălui"). Pentru o perioada orașul a fost centru administrativ
Babadag () [Corola-website/Science/297072_a_298401]
-
devine din ce in ce mai importantă în zonă. La un moment dat așezarea capătă un caracter urban, denumirea turcească a orașului fiind "Babadag" ("Muntele Tatălui"). Pentru o perioada orașul a fost centru administrativ al Dobrogei, fiind cel mai dezvoltat oraș dobrogean. Din epoca medievală în oraș se mai pot vedea geamia turcească din secolul al XVI-lea alături de mormântul lui Gazi-Ali-Pașa și cișmeaua Kalaigi, mausoleul lui Sări Saltuk Dede, Casa Panaghia precum și vase de ceramică, monede, arme și multe alte vestigii păstrate în colecții
Babadag () [Corola-website/Science/297072_a_298401]
-
Mare, Pietrele, Rotunda, Buta, Bucura, Zănoaga, Poiana Pelegii, Câmpușel, Stâna de Râu, Râu Mare. Centru al vechiului district hunedorean omonim, spre care gravitau toate localitățile din împrejurimi, orașul Hațeg a constituit un important punct strategic și comercial pe harta Transilvaniei medievale. Cu toate acestea, din punct de vedere bisericesc, comunitatea românească din localitate, umilă ca stare socială, nu a reușit să se remarce în vreun fel pe scena confesională a comitatului. Nobilimea, așezată statornic în Hațeg abia din secolul al XVII
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
-lea nu mai era nici ea interesată la aceea dată de ridicarea unor edificii trainice din piatră, comparabile ca dimensiuni și valoare artistică cu vechile ctitorii cneziale de odinioară ale înaintașilor. Existența unei biserici modeste de-a lungul întregii perioade medievale, asemănătoare lăcașurilor de cult din satele iobăgești hațegane, nu trebuie, așadar, să surprindă. În anul 1516, când „pop Filip ot Hațag” inciza o inscripție slavonă pe soclul altarului bisericii mitropolitane din Feleac, aceasta deservea deja obștea românească locală. Cândva în
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
de la sfârșitul secolului al XIX-lea a păstrat un plan-releveu (datat 1893). De acolo se poate înțelege că nava (16,80 x 10,50 m) și-a conservat cel puțin fundațiile. Turnul-clopotniță ar putea fi și el suspectat de moșteniri medievale, nu însă și zona corului (altarului), care a fost radical refăcut, în funcție de noile necesități ale cultului reformat. Cu prilejul șantierului din secolul al XIX-lea a fost instalată o placă pe turnul-clopotniță care afirmă datarea bisericii în secolul al XIV
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
XV-lea când au fost înălțați pereții navei romanice, a fost construit un nou altar și au fost terminate bolțile. În secolul al XVI-lea construcția a fost refăcută în stil gotic. Complexul de lângă zidul incintei reprezintă urmele casei parohiale medievale. Orașul Cristuru Secuiesc a fost în perioada interbelică reședința plasei Cristur din județul Odorhei. Pentru scurt timp, înainte de cel de-al doilea război mondial, autoritățile române au schimbat denumirea Cristurului Secuiesc în "I.G.Duca". Economia acestui oraș este susținută de
Cristuru Secuiesc () [Corola-website/Science/297070_a_298399]
-
maghiară: Urlați ar reprezenta o adaptare românească a termenului maghiar "Váralatt" "Subcetate" (aceeași etimologie o au toponimele Orlat, Urlat). Urlați a fost până cel târziu în [[1645]] reședința unui fost [[județul Săcuieni|județ Săcuieni]], iar numele Secuieni ar sugera imigrarea medievală a unor elemente etnice maghiare din [[scaunele secuiești]]. [[Nicolae Iorga]], în volumul său de "Documente urlățene", publicat inițial în cadrul "Buletinului Comisiei Istorice a României", în [[1927]] (editat apoi și în extras), își punea întrebarea: "de unde-i vine acest nume?", pe
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
denumirea de villa Ieneu. Orașul este situat în partea de vest a României, pe cursul Crișului Alb, între Munții Zărand și Munții Codru Moma. La 3 km sud, se ridică până la o înălțime de 372 m, mamelonul vulcanic Mocrea. Istoria medievală a Ineului se suprapune cu istoricul cetății, situată pe Calea Traian, operă a arhitecturii Renașterii târzii. Aici încă din 1295 este atestată documentar o fortăreață ridicată în centrul unui cnezat românesc. Mai târziu importanța cetății crește, devenind centrul unui mare
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]
-
pare că se editau și cărți. Până în mijlocul secolului al XVIII-lea aici exista o biserică, probabil edificată din lemn, în care exista un potir cu inițialele „M KO“ (probabil Matia Corvin), donatorul și protectorul cu chipul lui în armură medievală sculptat pe potir (probabil hramul bisericii) și chipul Mântuitorului pe cruce. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Ineu se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (83
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]
-
a Șiretului. Într-o scrisoare a călugărilor dominicani către papă din 1340 este descris orașul Siret ca fiind capitala unui mic ducat numit Valachia. Acest document dovedește faptul că orașul Siret a fost capitala principilor locali încă dinainte de înființarea statului medieval Moldova și în același timp justifica alegerea primilor principi ai Moldovei de a-și stabili tot aici capitala. De asemenea, se poate spune că Șiretul este primul centru urban medieval din Moldova. În 1351 regele Ungariei Ludovic de Anjou încheie
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]