12,937 matches
-
cărții rămâne inaccesibil". Senzația după citirea cărții, după decriptarea semnelor și a simbolurilor, este că "savantul colaborează nepermis de mult la edificarea scenariului narativ și că, obligându-te să te documentezi, dar nedezvăluindu-ți până la urmă în ce constă însuși miezul revelației, ți-a jucat o strașnică festă (...) La Eliade, misterul este confecționat pentru a deveni pretext al operei, iar nu opera e scrisă pentru a exorciza un mister trăit insuportabil"45. Mircea Muthu vede relația omului de știință dublat de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
inima începe să-i bată puternic când simte "mirosul amărui al frunzelor de nuc strivite între degete" (nucul aromitor care-l atrage pe Gavrilescu în grădina țigăncilor este asociat sexualității, magiei erotice, în cadrul invocărilor și farmecelor de dragoste; de asemenea, miezul de nucă dual, gemelar are o simbolistică hermafrodită 308). Al treilea semn este refuzul nemțoaicei (semn lipsit de orice comentariu, adresat mai degrabă lectorului) la intrarea în bordeiul țigăncilor. Când ajunge în bordeiul țigăncilor, "inima începe să-i bată din ce în ce mai
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
metamorfozează în gesturi miraculoase; nostalgia libertății reale și a unui topos unde aceasta era posibilă (Bucureștiul vechi) se împletește cu nostalgia mitului 379. Simbolismul evident al numelui protagonistului, evidențiat de autor ("Fărâmă este numele bătrânului, care înseamnă în limba română "miez", "fragment""; din acest punct de vedere, Eliade își numea nuvela, "parabolă a omului fragil". Pe când "cei puternici vor cădea", Fărâmă supraviețuiește pentru că este "cel ce știe să povestească" și, în felul acesta, "poate, în împrejurări grele, să se salveze"380
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
alb ("Îngerul" sau "Omul ăl alb"), un bărbat cu barba albă sau o femeie cu cosițe albe. Culoarea flăcării comorii, precum și timpul în care ea arde arată că e vorba de comori curate ("pară albie ori gălbie" care arde "după miezul nopții" "până de amiază") și necurate, cu flacără "albăstrie" și care, fiind "în puterea necuratului", ard de la amiază până la miezul nopții. La găsirea comorii, trebuie aruncat un obiect ca semn, altfel banii fug în fundul pământului, apoi să se pună pe
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
precum și timpul în care ea arde arată că e vorba de comori curate ("pară albie ori gălbie" care arde "după miezul nopții" "până de amiază") și necurate, cu flacără "albăstrie" și care, fiind "în puterea necuratului", ard de la amiază până la miezul nopții. La găsirea comorii, trebuie aruncat un obiect ca semn, altfel banii fug în fundul pământului, apoi să se pună pe locul respectiv un băț, semn de recunoaștere pentru a doua zi când găsitorul va veni să dezgroape comoara; când ard
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lunii, misterul antedatării ziarelor este un "pseudomister", adică o "performanță de ordin tehnologic", crainicul Graalului poartă numele biblic Zevedei, Pantazi are iarba fiarelor. Anumite elemente trimit la mitologia solstițiului de vară: Iarba fiarelor, despre care se crede că înflorește pe la miezul nopții de Sânziene, "dar numai pentru câteva clipe"730, precum și mesajul transmis de edițiile din Scânteia care sunt datate în iunie. Simbolismul solstițial a fost considerat esențial pentru înțelegerea prozei ficționale a lui Eliade, "atât la nivel individual, cât și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care trăiește în folclor (Fata căpitanului), pe Thecla (O fotografie veche de 14 ani) și, mai ales, în cazul lui Zaharia Fărâmă, prin care, își intitula opera, "parabolă a omului fragil": "Fărâmă este numele bătrânului, care înseamnă în limba română "miez", "fragment"". Bătrânul învățător este văzut ca o întruchipare a memoriei, rolul pe care îl joacă în text este unul anamnetic, de trezire a memoriei foștilor săi elevi: Cum spuneai că îl cheamă? întrebă Dumitrescu, tresărind, parcă s-ar fi trezit
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
metafizicii de a depăși acest obstacol inevitabil, soluția ar fi metoda dogmatică, raționalismul ecstatic. Astfel, susține Blaga, contradicția (antinomia) ar intra în mod constitutiv în metafizică. Aceasta înseamnă că antinomia devine o punte către înțelegerea (un alt tip de înțelegere) miezului ultim al existenței. În plus, filosoful român apreciază că introducerea metodei dogmatice ar opri succesiunea nesfârșită de concepții metafizice și ar produce metafizici durabile. Toate sistemele metafizice sunt într-un fel sau altul produsul încercării de a rezolva contradicțiile. Acceptând
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
la lucru. Nu a fost doar un vizionar al unei noi metafizici dogmatice, ci a vrut să fie chiar el primul ei reprezentant. Metafizica sa din Diferențialele divine 155 se dorește a fi măcar o încercare în acest sens. În miezul acestei metafizici, filosoful român așează câteva idei cu caracter antinomic. Este vorba despre felul în care concepe Centrul sau Totul existențial și modul de geneză a lumii. Blaga continuă aici linia metafizicii cunoașterii pe care o construise în Censura transcendentă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
destul de ciudat, condiția ontologică paradoxală a omului fiind astfel integrată ca un fapt singular în complicatul mecanism de geneză a lumii 159. Lucian Blaga explicitează în chiar ultima secțiune din lucrarea sa cosmologică cele două paradoxuri sau antinomii ce saturează miezul teoriei sale. Primul dintre acestea privește acțiunea principiului divin: totul divin are puterea de a se reproduce integral la infinit, însă se reproduce doar diferențiat. Paradoxul este doar aparent, pentru că această etică paradoxală are o fundamentare clară și serioasă. De
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
mulajul sau clișeul fotografic negativ al acestuia 203. Cum spune Blaga, misterul "se ascunde revelându-se"204. Revelația permisă cunoașterii luciferice este, paradoxal, o formă de camuflare. Cenzura transcendentă permite această spargere negativă a frontului censorial pentru că ea nu atinge miezul misterului existențial. Deși este un act de transcendere, ideea de mister nu este o transcendere pozitivă. Cunoașterea luciferică are posibilitatea de a se integra în mister, dar nu are decât latitudinea de a-l varia: poate să-l atenueze, să
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sens, următoarele: "Concretul, în înțeles blagian, e tot ce e existență individuală și intuitivă, dată sau construită, fie prin sensuri, fie prin imaginație..." 347. Gânditorul pe care Blaga îl alege drept cel mai reprezentativ pentru metoda dialectică este Hegel, iar miezul sau esența acestei metode o descoperă în concepția hegeliană despre conceptul concret. În conceptul concret, filosoful din Lancrăm descoperă o expresie a antinomicului. Conceptele concrete nu sunt concepte, în sensul strict al logicii tradiționale, ci un fel de construcții sui-generis
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
așezi, dimpotrivă, în spirit, în rațiune, lăsând-o să persiste aici nesoluționată", spune în acest sens Hegel 354. Ideea sa, din care își va face fundamentul concepției filosofice, este că lumea nu este lipsită de contradicții, ci dimpotrivă. Contradicția devine miezul principiului care exprimă "adevărul și esența lucrurilor": "Toate lucrurile sunt în ele însele contradictorii"355. Într-o altă formulare, acest principiu afirmă că "tot ce este real conține în sine determinații opuse și că deci cunoașterea și, mai precis, conceperea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
facultăților de cunoaștere și a logicii care o guvernează. Pe scurt, scopul sau finalitatea cunoașterii este cunoașterea absolută, facultățile de cunoaștere devin momente în cadrul procesului de cunoaștere, iar logica cunoașterii este logica dialectică, una a concretului, care integrează contradicția 368. Miezul acestei revoluții hegeliene în filosofie este ideea speculativului sau a rațiunii speculative 369. În primul rând, Hegel nu este de acord cu tratarea kantiană a facultăților de cunoaștere, independente unele de altele precum piesele unui angrenaj mecanic 370. La el
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în spațiul românesc. Spre final, voi reveni asupra comparațiilor cu Lucian Blaga. Intuiția contradictoriului și modelul ontologic clasic Încă de la primele sale lucrări 452, filosoful francez de origine română avea să intuiască în manifestările istorice ale spiritului ceea ce va forma miezul întregii sale filosofii și care îl va determina să întreprindă o încercare de schimbare radicală a modului de înțelegere. Este vorba de un dualism antagonism prezent în însăși constituția lucrurilor și fenomenelor, pe care îl privește drept o expresie a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
538. Am să rezum această lungă prezentare spunând că, pentru Ștefan Lupașcu, lumea în întregul ei este organizată după o logică dinamică a contradictoriului. Esența acesteia este principiul antagonismului sau principiul contradicției dinamice. În această organizare dinamică contradictorie a realității, miezul este starea T. Toate desfășurările antagonice ale energiei trec periodic prin starea T. Lumea, în toate aspectele ei, își află miezul într-o stare de maximă tensiune antinomică, iar acest miez ar putea să fie de esență divină. Voi reveni
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dinamică a contradictoriului. Esența acesteia este principiul antagonismului sau principiul contradicției dinamice. În această organizare dinamică contradictorie a realității, miezul este starea T. Toate desfășurările antagonice ale energiei trec periodic prin starea T. Lumea, în toate aspectele ei, își află miezul într-o stare de maximă tensiune antinomică, iar acest miez ar putea să fie de esență divină. Voi reveni acum la comparația cu Lucian Blaga, pe care o începusem chiar în debutul acestei secțiuni. Vorbeam acolo de anumite asemănări între
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
contradicției dinamice. În această organizare dinamică contradictorie a realității, miezul este starea T. Toate desfășurările antagonice ale energiei trec periodic prin starea T. Lumea, în toate aspectele ei, își află miezul într-o stare de maximă tensiune antinomică, iar acest miez ar putea să fie de esență divină. Voi reveni acum la comparația cu Lucian Blaga, pe care o începusem chiar în debutul acestei secțiuni. Vorbeam acolo de anumite asemănări între cei doi gânditori: ambii debutează în jurul anului 1930, prin proiecte
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ipostaze ale luminii care taie vederea / 155 • Sorin Mărculescu. Dubla intuiție și definirea prin precursorat / 166. În lumina prevederii / 173 • Ștefan Aug. Doinaș. Despre real ca distanță a imaginii. Reducția revelatoare / 177. Locul posibil - zarea dintre lucruri / 191. Apariția din miezul dispariției / 197 • Cezar Baltag. Lumea ca transparență sau realitatea lui a fi ca. Transferul în prefăcut / 202. O ontologie a posibilului / 208 • Daniel Turcea. O "fără de nume străvezime". Treptele decreației / 215. Imaginea de sub imagine / 222. O artă a imprezentării / 234
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
albe, destituită din manifestarea sa explicită, expozițională, privată de atributele întemeierii și de imperativele semnificării. Ea e străpunsă până în punctul obscur în care semnificabilul e abia posibilul, autorevelarea posibilului însuși, donație a inaparentului în trupul poetal al unei infra-imagini, în miezul ireductibil al unei pre-imagini sau - așa cum l-am numit - al unui imagem. Stare genuină a comprehensibilului confruntat nu cu survenirea ființei imaginii, ci cu pre-ființarea ei inimaginabilă. Înțelegem deci prin ființare nu vreo calificare ontică a ființei reprezentabile, ci dinamica
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
iată e noapte fără ferestre-n afară", iar "tenebrele n-au capăt,/ lumina n-are înviere"1. În poezia lui Lucian Blaga intuiția nu se oprește însă niciodată în imposibilul necreator de viziune; tocmai pentru că intuiește adânc, ea sesizează în miezul ascunderii ceea ce se ascunde și ființează în ascuns, "vraja nepătrunsului ascuns/ în adâncimi de întuneric"2. Deși nepătruns - cu gândul, cu vederea -, ascunsul dă semn în noaptea ființării, vestește discret posibilul început. Nu se închide prin urmare în nemanifestabilul absolut
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de întuneric"2. Deși nepătruns - cu gândul, cu vederea -, ascunsul dă semn în noaptea ființării, vestește discret posibilul început. Nu se închide prin urmare în nemanifestabilul absolut, ci este el însuși deschiderea prin care absolutul începe să semnifice, încolțește în miezul neființei, făcându-le pe cele ce nu sunt încă să fie, așa cum "sămânța mirabilă/ ce-nchide în sine supreme puteri" ascunde "un cer de înaltă lumină"3. Dă de văzut acest ascuns în deschidere - acest mister deschis - de vreme ce semnul pe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vol. În marea trecere). Ascunsul însă nu e unul negrăitor, închis sub sticla mată a morții 29. El adăpostește grăuntele vieții, plămada din care se va naște noua făptură. Imaginile creației, întruchipări ale înaltului inaccesibil, nu se arată decât în miezul unei radicale decreații, pe fundalul umbrit al sfârșitului diluvian: "Porumbii mi i-am slobozit/ să-ncerce pajiștea cerului,/ dar sfâșiați de vânturi/ se-ntorc înapoi. Pe vatra corăbiei/ inima mi-o-ngrop subt spuză/ să-și țină jăratecul. Paserea focului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vădește difuz, "în șoptirea născândei adieri" a unei chemări nevăzute; fără să se ofere cu totul vederii, ea e abia un fior ce însuflețește lucrurile, deschide ființei un orizont nebănuit, topește orice făptură "în marea nuntă a firii": "Curând în miezul luncii, un neștiut fior/ Simții urcând prin lucruri spre ființa mai deplină,/ Din jgheabul pietrii,-n lujer, din brazdă, în tulpină:/ Nestânjenitul vieții fior biruitor". Topirea făpturilor în fire vorbește de la sine despre intima contopire a ființei cu posibilitățile sale
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
apare în chipul increatului, ca ieșire din ascundere și ridicare la vedere. Pentru a putea fi văzut, inaparentul îmbracă "strai de sărbătoare", ia trupul unei imagini prin care transpare, mai adânc, unduirea cărnii lucrurilor, urcând din rădăcina Vieții universale, din miezul sălbatic, silvestru, al pre-făcutului. Căci ceea ce se vede - lucrurile care se văd - formează imaginea prefăcută a ceea ce apare "de sus, din ce păruse a fi frunzișul". Un ultim prag în calea ascensională a inițierii văzului căci, pentru a vedea cu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]