10,211 matches
-
mai multe perspective. La fel ca multe opere ale lui Card și aceasta pune mai mult accentul pe interacțiunea dintre oameni, pe problemele lor morale, decât pe tehnologie, deși este evident că Imperiul posedă o tehnologie avansată. Elementul central al narațiunii îl constituie ideea că băieții și fetele sunt aleși de la vârste fragefe pe baza talentelor lor muzicale. Copiii sunt îndepărtați de viața normală și sunt antrenați să cânte, dându-li-se droguri care le întârzie pubertatea cu cinci ani și
Stăpânul cântecelor () [Corola-website/Science/323393_a_324722]
-
cea mai puternică. Din acest motiv, deseori sunt angajați pe post de prostituate. La fel ca multe alte opere ale lui Card, aceasta este o metaforă. Ea wtudiază, printre altele, dorințele carnale și pericolul care rezultă din cedarea în fața lor. Narațiunea prezintă similarități cu alte cărți ale lui Orson Scott Card. Acțiunea din "A Planet Called Treason" are loc tot pe o planetă fără minereu de fier. Copilul Patience devine un mântuitor, la fel ca Andrew Wiggin din "Jocul lui Ender
Wyrm () [Corola-website/Science/323380_a_324709]
-
teoretic. Perspectiva autorului evoluează între dimensiunea profană a familiei Zerlendi și dimensiunea sacră a doctorului Zerlendi. Investigând o dispariție stranie, naratorul simte existența unui mister cu consecințe mortale, despre care este avertizat de tânăra doamnă Zerlendi și de servitoarea Arnica. Narațiunea epică este ruptă de revelația tehnică a jurnalului, care-l impune ca erou pe doctorul Zerlendi. Planurile narative diferite sunt simetrice planurilor existențiale: naratorul rămâne în planul profan, cunoscând sacrul doar la nivel teoretic, în timp ce Zerlendi depășește planul profan pentru
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
final în care apar pentru prima dată elemente fantastice. Negarea vehementă a celor două doamne Zerlendi că l-ar fi cunoscut vreodată pe narator, ca și schimbarea cu totul a spațiului misterios evocat la început, pune sub semnul întrebării întreaga narațiune. Explicația fragilă a naratorului că această confuzie voită s-ar datora unei intervenții nevăzute „de dincolo” a doctorului Zerlendi induce un dubiu. Revelația accesului în Shambala rămâne astfel necunoscută. Nuvela este precedată de un motto format dintr-un vers ce
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
Tomorrow is Saturday." - Mâine este sâmbătă. "We leave Bucharest at eight." - Plecăm din București la ora 8. "We'll get home before it gets dark." - Vom ajunge acasă înainte să se întunece. 6. Prezentul simplu cu valoare de trecut. În narațiuni sau pentru a sublinia efectul prezent al unei comunicări trecute. Cum s-a menționat mai sus, pentru declinarea la prezentul simplu persoană a treia singular ("he", "she" and "it"), ca regulă generală, trebuie adăugat "-s" la forma de bază a
Prezentul simplu în limba engleză () [Corola-website/Science/324281_a_325610]
-
nou echipă cu fostul său partener Joseph Barbera în vederea producerii desenelor animate pentru televiziune și cinematografe. Cei doi au contribuit cu aptitudini diferite în cadrul companiei, Barbera având talent la scrisul gagurilor și la desenat pe când Hanna avea talent la construcția narațiunii, găsirea momentului potrivit pentru introducerea unei acțiuni și recrutarea celor mai buni artiști. Deciziile importante de afaceri erau luate de ambii parteneri, iar titlul de președinte revenea fiecăruia prin rotație, o dată la un an. Întâietatea numelui lui Hanna în denumirea
William Hanna () [Corola-website/Science/324275_a_325604]
-
nou echipă cu fostul său partener William Hanna în vederea producerii desenelor animate pentru televiziune și cinematografe. Cei doi au contribuit cu aptitudini diferite în cadrul companiei, Barbera având talent la scrisul gagurilor și la desenat pe când Hanna avea talent la construcția narațiunii, găsirea momentului potrivit pentru introducerea unei acțiuni și recrutarea celor mai buni artiști. Deciziile importante de afaceri erau luate de ambii parteneri, iar titlul de președinte revenea fiecăruia prin rotație, o dată la un an. Întâietatea numelui lui Hanna în denumirea
Joseph Barbera () [Corola-website/Science/324274_a_325603]
-
bună nuveletă" și a fost nominalizată la premiul Hugo în cadrul aceleiași categorii. Ea a mai fost publicată în limba română și sub titlul Turnul Babilonului, în nr. 506/1993 al Colecției de povestiri științifico-fantastice, în traducerea lui Florin Pîtea. Protagonistul narațiunii este un om căruia i se dă o substanță experimentală pentru a-i vindeca leziunile cerebrale cauzate de hipoxie. Substanța îi regenerează neuronii distruși, furnizând și un efect secundar prin îmbunătățirea inteligenței și a biomotricității. Pe măsură ce devine tot mai inteligent
Împărțirea la zero (carte) () [Corola-website/Science/324322_a_325651]
-
golemilor nu mai este apanajul rabinilor, ci este o activitate realizată în masă de mulți artizani care lucrează împreună. Aceștia îi animă printr-o serie de combinații de litere ebraice, studiate și experimentate cu grijă. Povestirea a câtșigat premiul Sidewise. Narațiunea este o privire aruncată într-un viitor în care ființele post-umane au avansat dincolo de abilitățile umane, iar explorarea științifică depinde de descifrarea muncii metaumanilor. Acțiunea nuveletei se petrece într-o lume în care existența lui Dumnezeu, a sufletelor și a
Împărțirea la zero (carte) () [Corola-website/Science/324322_a_325651]
-
pagini sau pur și simplu pentru a detalia și a scoate în evidență o scenă. Utilizarea culorilor scoate în relief detalii importante. Hergé insistă asupra acestui punct afirmând: "Eu îmi consider povestirile ca și cum ar fi filme. Prin urmare, nu fac narațiune, nu fac descriere. Singurul lucru important l-am redat in imagini". Viața personală a lui Hergé a influențat de asemenea seria de benzi desenate, de exemplu "Tintin en Tibet" este puternic marcat de starea lui depresivă. Coșmarurile lui, despre care
Aventurile lui Tintin () [Corola-website/Science/324307_a_325636]
-
câștigat premiul Hugo pentru „cel mai bun roman” în 1969, la al 27-lea Worldcon, precum și premiul BSFA în același an și premiul Tour-Apollo în 1973. O carte de dimensiuni mari, "Zanzibar" a reprezentat o inovație în cadrul genului prin amestecarea narațiunii cu capitole dedicate furnizării informațiilor despre cadrul acțiunii, construind cadrul lumii viitorului prin intermediul unei prezentări complexe și multi-fațetate. Capitolele bogate în informații au fost deseori construite din paragrafe scurte, propoziții, sau preluări din slogane, frânturi de conversație, reclame, cântece, fragmente
Zanzibar (roman) () [Corola-website/Science/324362_a_325691]
-
prin intermediul unei prezentări complexe și multi-fațetate. Capitolele bogate în informații au fost deseori construite din paragrafe scurte, propoziții, sau preluări din slogane, frânturi de conversație, reclame, cântece, fragmente din ziare și cărți. Rezultatul duce cu gândul la bombardamentul informațional. Însăși narațiunea urmărește viețile mai multor personaje, atent alese pentru a radiografia lumea viitorului. Unele dintre ele interacționează cu acțiunea principală, în timp ce altele adaugă profunzime lumii lui Brunner. Autorul a preluat tehnica din "U.S.A. Trilogy" a lui John Dos Passos. Pe
Zanzibar (roman) () [Corola-website/Science/324362_a_325691]
-
(în ) este un film de acțiune american din 2006, regizat de Richard Donner. Rolurile principale sunt interpretate de Bruce Willis, Mos Def și David Morse. Filmul se desfășoară după o metodă de narațiune în timp real. Jack Mosley este un detectiv alcoolic și aproape de pensie de la NYPD. Deși lucrase în noaptea anterioară, locotenentul îi ordonă să escorteze un martor, Eddie Bunker, de la arestul poliției până la tribunalul aflat la 16 străzi distanță pentru a
Mărturie mortală () [Corola-website/Science/326728_a_328057]
-
persoana întâi de către Charlotte Flax, o fată de 15 ani care locuiește împreună cu excentrica sa mamă, Rachel (pe care ea o numește "Doamna Flax"), și cu sora ei mai mică, Kate. Kate o strigă pe mama ei pe numele mic. Narațiunea începe în toamna anului 1963, când Rachel rupe relația cu angajatorul ei căsătorit și decide să se mute din nou. De data aceasta, ea și fetele se mută într-o casă nouă din apropierea unei mănăstiri în micul oraș Eastport din
Sirene (film din 1990) () [Corola-website/Science/326807_a_328136]
-
caracter politic și propagandistic al epocii comuniste. Într-un articol publicat în 1978 în revista Cinema, Mircea Alexandrescu afirma că "„efortul regizorului - scenarist în același timp - se face remarcat cu precădere în asigurarea unui flux inteligibil, logic și coerent al narațiunii, chiar dacă această preocupare stăruitoare s-a făcut pe seama unei mai alerte, și mai proprii filmului, succesiuni de situații”". Analizând acest film în "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (2000), criticul Călin Căliman considera că întregul eșafodaj epic al filmului se centrează în jurul
Doctorul Poenaru (film) () [Corola-website/Science/326818_a_328147]
-
S., descrisă că „o femeie foarte frumoasă” cu ochi negri, „bine împlinită, nu prea înaltă”. Albert „” este un roman cu cheie, caracterizat de transpunerea unei experiențe reale în ficțiune. Realizată prin intermediul corespondentei între personajul principal Werther și prietenul său, Wilhelm, narațiunea este subiectivă. "Suferințele tânărului Werther" este un roman cu cheie reprezentativ pentru curentul romantic german, „Sturm und Drâng”. Tipărit în perioada revenirii romantismului, românul a avut un succes imens, despre care Goethe a scris în autobiografia să: Efectul acestei cărți
Suferințele tânărului Werther () [Corola-website/Science/326839_a_328168]
-
ansamblu mural pe care-l execută în anul 1808 la biserica din Furcșoara, împreună cu Gavril Silaghi, reliefează cunoștințele tehnice acumulate, dublate de mult talent în realizarea compozițiilor ce impresionează prin acuratețea programului iconografic, printr-o reușită îmbinare între detaliu și narațiune și printr-o varietate de portrete deosebit de expresive. După două decenii, o mărturie a prezenței sale în zona Bradului este ansamblul mural de la biserica din Birtin. Lăcașul de cult, construit în ultimul deceniu al secolului al XVII-lea, primește un
Simion Silaghi Zugravu () [Corola-website/Science/326882_a_328211]
-
multe piese de teatru, două muzicaluri - "Baker Street" (1965) și "" (1988) - și un spectacol de balet au fost scrise pentru personajul Holmes. Compozitorul Jon Deak a scris o operă pentru un bas dublu solo după "Câinele din Baskerville", completat cu narațiune și efecte de sunet pentru a imita piesele de teatru radiofonic din anii 1920. În vara anului 2010, piesa "The Secret of Sherlock Holmes" a lui Jeremy Paul a fost repusă în scenă la Duchess Theatre din cartierul West End
Adaptări ale aventurilor lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325574_a_326903]
-
folosirii soției sale Anna Karina în rolul principal din filmele sale. Piesa "The Oval Portrait" (2002) a lui Lance Tait este inspirată de povestirea lui Poe. Laura Grace Pattillo a scris în "The Edgar Allan Poe Review" (2006): „[Tait] preia narațiunea lui Poe și o transformă într-un dialog ce intrigă între Model și Portret. Starea de spirit a piesei este un pic diferită față de cea din lucrarea originală a lui Poe și nu reiese clar la sfârșit dacă Modelul va
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
La fel ca și în acea povestire, criminalul pare să scape fără a fi pedepsit pentru faptele sale. În timp ce victima din „Balerca de Amontillado” poartă costum de bufon, în „Hopa-Hop” criminalul este cel ce poartă așa ceva. Cu toate acestea, în timp ce narațiunea din „Balerca de Amontillado” este relatată din punctul de vedere al criminalului, „Hopa-Hop” este narată din punctul de vedere al unei persoane terțe neidentificate. Povestirea folosește scrâșnetul de dinți a lui Hopa-Hop ca un element simbolic, chiar înainte ca el
Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți () [Corola-website/Science/325636_a_326965]
-
catedra de filosofia culturii, într-un oraș transilvan. În momentul în care își scrie confesiunea are treizeci și cinci de ani, suntam adică în 1957 sau 1958. Cu unele deschideri spre trecut, acesta este intervalul în care se desfășoară principalele evenimente ale narațiunii, la care se adaugă ulterior un fel de dublu epilog (însemnările avocatului Ștefan Pop Ciceo căruia îi sunt încredințate paginile scrise, în așteptarea sentinței, într-o celulă, și comentariile naratorului după executarea, cu reducere prin muncă, a unei condamnări la
Cel mai iubit dintre pământeni (roman) () [Corola-website/Science/325671_a_327000]
-
Poe. În ambele povestiri, un criminal își ascunde cu grijă crima și se crede inatacabil, dar în cele din urmă eșuează și se dă singur de gol, împins de o amintire sâcâitoare a vinovăției sale. Povestirea este prezentată ca o narațiune la persoana întâi, cu ajutorul unui narator care nu-i demn de încredere. El este un om condamnat de la bun început în povestire. Naratorul afirmă că a iubit animalele de la o vârstă fragedă. El și soția lui au multe animale de
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
neiertat și incorigibil al criminalului. Din punctul de vedere al unui orator, un sistem eficient de omisiune pe care îl folosește Poe este diazeugma, folosind mai multe verbe pentru un singur subiect; el omite pronumele. Diazeugma subliniază acțiunile și face narațiunea rapidă și scurtă. În anii 1910-1911, artistul futurist Gino Severini a pictat „Pisica neagră” cu referire directă la povestirea lui Poe. Universal Pictures a realizat două filme intitulate "The Black Cat", unul în 1934, cu Bela Lugosi și Boris Karloff
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
secolul al XVIII-lea), și prezintă ăzbunarea mortală a naratorului pe un prieten de care crede că a fost insultat. Ca în mai multe dintre povestirile lui Poe și în conformitate cu fascinația oamenilor din secolul al XIX-lea față de acest subiect, narațiunea se învârte în jurul unei persoane îngropate de vie, în acest caz, prin zidire. Ca și în „Pisica neagră” și „Inima care-și spune taina”, Poe narează povestea din punctul de vedere al ucigașului. Montresor povestește o întâmplare din ziua în
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
Este posibil ca Poe să fi preluat ideea titlului romanului său de la "A Narrative of Four Voyages". Probabil că Poe s-a folosit de aceste evenimente reale pentru a-și face cititorii să creadă că romanul este cu adevărat o narațiune autobiografică a lui Pym. Pe lângă sursele istorice, Poe a fost influențat și de alți scriitori. "The Rime of the Ancient Mariner" a lui Samuel Taylor Coleridge a constituit principala sursă de influență, iar scenele cu Pym și Dirk Peters în
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]