60,569 matches
-
atâtea bunătăți culinare românești era acum un domeniu privat. Nu au rămas mult la terasa pe care se servea masa de prânz. Nu au simțit satisfacția pe care și-o imaginau atunci când au pornit în călătoria alpină. Totuși, norii cei negri se adunaseră, migraseră pe deasupra privirilor lor, iar priveliștea rămăsese neștirbită de legile pământești. La coborâre, ploaia nu îi mai ocoli. Norii aceia parcă îi așteptaseră să termine dejunul, iar acum se răzbunau pe gândurile lor negre. Se strânseră sub un
MUNTELE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382340_a_383669]
-
alpină. Totuși, norii cei negri se adunaseră, migraseră pe deasupra privirilor lor, iar priveliștea rămăsese neștirbită de legile pământești. La coborâre, ploaia nu îi mai ocoli. Norii aceia parcă îi așteptaseră să termine dejunul, iar acum se răzbunau pe gândurile lor negre. Se strânseră sub un brad bătrân, când primul fulger le tăie respirația. Apoi un trăznet bubui în apropiere, cu putere, dominator. Așteptau un semn de oprire a ploii. Mira observase chiar lumina soarelui cum încerca să pătrundă prin repausuri de
MUNTELE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382340_a_383669]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > PESCAR PE MAREA NEAGRĂ Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1747 din 13 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului DIN VOLUMUL - IUBIRILE UNUI PESCAR Nu există fericire de care să nu-ți amintești fără tristețe. (Octavian Paler) Un coleg de serviciu a tot insistat
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
am ajuns în larg, am aruncat ancora și cele patru volte, câte două de fiecare bord[ Bord =marginea din stânga sau din dreapta a unei ambarcațiuni, în cârligele cărora am așezat cu grijă bucăți mici de pipotă proaspătă de pasăre, sau râme negre de baltă. Fiecare pescar a ancorat acolo unde credea că va da peste un loc plin cu pește, dar nu întotdeauna se întâmpla așa, din cauza curenților schimbători, care te purtau mereu pe alt traseu. În timp ce ajungeam pe poziție, noaptea începu
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
împiedica păcatul dragostei ce-i legase pentru totdeauna. Blestemul se împlinise. Ca atare, lăsară ca destinul să se desfășoare după voia sa. Tânăra pereche strălucea de fericire. Părinții le încredință o lădiță și le dezvălui secretul manuscrisului care conținea magie neagră și instrucțiunile pe care trebuiau să le urmeze. Fură sfătuiți ca niciodată să nu deschidă cutia, nici măcar din curiozitate și să nu răsfoiască acele file. Iubirea lor era fără margini și această veste nu-i întristă. Apoi se deplasară la
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
durerea sa. Dar cerul se-nnegrise Și-acoperise noaptea, Iar luna-n supărare Se stinse-ncet și ea, Se-nchise orice cale Doar rana-i se deschise Să îi primească dorul Și să-l înece-n ea. Cu supărarea-i neagră Pe mal de cer se duse Să plângă-n fir de stele Amaru-i neștiut Și-apoi să curgă lin Prin dorurile-i grele Spre a-și îngropa iubitul De nimenea văzut. Referință Bibliografică: PE MAL DE CER / Angela Mihai : Confluențe
PE MAL DE CER de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382442_a_383771]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > ÎNCÂNTARE Autor: Gabriela Maria Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ador toată gingășia din mângâierea ta; acea candoare din privirea-ți neagră de catifea, vocea ta inconfundabilă ce numele îmi spune blând, zâmbetul larg al gurii ce sărutări îmi dăruie oricând! Felul în care ochii tăi mă privesc surâzând dimineață, fericirea imensă, când vorbim îți invadează a ta față, gesturile tale ce
ÎNCÂNTARE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382457_a_383786]
-
dus să-i bați obrazul ? - Nu m-am mai dus.... O să i-l bată D-zeu cândva.Deși până la D-zeu , tot „sfinții ” te omoară . Dacă ne lăsam în seama ei ,acum bătrâna ar fi zăcut în cimitir,cu textul negru scris pe cruce: „ Sub această piatră grea Șade biata soacră-mea Moartă ...de inimă rea ! ” Referință Bibliografică: INIMĂ REA / Dan Gheorghilaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2106, Anul VI, 06 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dan Gheorghilaș
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382444_a_383773]
-
arătând spre fiecare ușă.) Poate e prea bătrână. (Se depărtează de ușa albă.) La stânga este o ușă verde. Poate e o pesonă prea tânără în spatele acestei uși. Eu caut pe cineva cam de vârsta mea. La dreapta e o ușă neagră. (Aleargă spre ușa din dreapta.) Nu, ușa neagră n-o vreau, ascunde atâta mister. Uite o ușă roșie! Nu, prietena mea nu iubea această culoare. Nu știu de ce prefera culorile reci. Aș alege ușa galbenă, dar mi-e teamă că lumina
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
bătrână. (Se depărtează de ușa albă.) La stânga este o ușă verde. Poate e o pesonă prea tânără în spatele acestei uși. Eu caut pe cineva cam de vârsta mea. La dreapta e o ușă neagră. (Aleargă spre ușa din dreapta.) Nu, ușa neagră n-o vreau, ascunde atâta mister. Uite o ușă roșie! Nu, prietena mea nu iubea această culoare. Nu știu de ce prefera culorile reci. Aș alege ușa galbenă, dar mi-e teamă că lumina a cărui chip trag nădejdea să se
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
acestei valize. E timpul să te eliberezi! (X aleargă spre valiză și stinge focul, înainte ca acesta să provoace mari stricăciuni obiectului. Copila cu părul galben se ascunde în spatele ușii galbene.) X: A mai rămas o singură ușă, ușa cea neagră. Ce răspuns aș putea afla în spatele acestei uși? Se plimbă.) Speranța și negrul nu prea fac casă bună. (Se plimbă.) O să încerc. (Bate la ușă. Ușa se deschide și două femei apar la lumină. Femeia cea tânără, despletită și îmbrăcată
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
Am pierdut adevărata dragoste pentru o iluzie de-o clipă. Femeia despletită: Oricum ai pierdut și dragostea și plăcerea de-o clipă. (Râde.) Ești un prost. Niciodată nu ai știut să trăiești. Ești un om pierdut. (Se ascunde în spatele ușii negre.) X (se apropie de femeia ce s-a retras într-un colț): Cine ești? (Se apleacă și-i ia palmele de pe față. Îi privește chipul și face un pas în spate.) Femeia în negru: M-ai recunoscut? (Se ridică.) X
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
lume) A murit. Tot ce a fost mai frumos a murit. Femeia în negru: Ai pierdut-o atât tu, cât și eu. N-ai știut să trăiești și ai ucis și ceea ce te învăța să trăiești. (Se retrage în spatele ușii negre și o închide.) X: Acum știu unde s-o caut. Acel loc nu cunoaște ușile pământești. Ia valiza de jos.) Nu-mi mai trebuie. Acolo unde voi merge nu-mi este de folos. O s-o îngrop lângă pragul ușii negre
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
negre și o închide.) X: Acum știu unde s-o caut. Acel loc nu cunoaște ușile pământești. Ia valiza de jos.) Nu-mi mai trebuie. Acolo unde voi merge nu-mi este de folos. O s-o îngrop lângă pragul ușii negre. (Se duce lângă ușa neagră și pune valiza jos. Aruncă pământ peste ea dintr-o buclă ridicată ce se afla alături.) Am isprăvit. Cândva o ușă deschisă mă aștepta. Acum nu mă mai așteaptă nimeni. Am pierdut ușa vieții mele
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
Acum știu unde s-o caut. Acel loc nu cunoaște ușile pământești. Ia valiza de jos.) Nu-mi mai trebuie. Acolo unde voi merge nu-mi este de folos. O s-o îngrop lângă pragul ușii negre. (Se duce lângă ușa neagră și pune valiza jos. Aruncă pământ peste ea dintr-o buclă ridicată ce se afla alături.) Am isprăvit. Cândva o ușă deschisă mă aștepta. Acum nu mă mai așteaptă nimeni. Am pierdut ușa vieții mele. Actul II Decorul: Un cimitir
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
De ce-n pădure fără pas mi-ai dus iubirea? De ce doritu-ți-ai de ea să n-am eu parte? De ce să îți dorești tu, dragoste nebună, Să-mi caut dorul sec în noaptea oarbă? De ce întrebat-am fost de neagra lună Cu ce greșit-am eu de-s a cătării roabă? De ce netihna în durerea-ți mă îndoaie? De ce genunchi-mi nu mă mai ascultă? De ce mă arzi ca-n de iad cu-a ta văpaie? De ce cu dărnicie-mi
DORUL MEU NU ARE MILĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382498_a_383827]
-
să le oprească În ținuturi adormite. Gârboviți de grea povară Și de misia ce-au primit, Doi oșteni plângând îl cară, Pe-a lor rege ce-i lovit! Printre multe, albe, falduri N-au putere să mai meargă, Aplecați de negre gânduri, Către zeul lor se roagă. Să-și întoarcă odată fața Și să ștearg-o clipă-n timp, Cea în care, i-a luat viața, Regelui căzut pe câmp. Vin vlăstarele să plângă Pe copacul doborât, Moartea-ntârzie s-ajungă, Cu
RUGĂCIUNEA UNUI COPIL de DANIEL DAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382488_a_383817]
-
ca o dropie adormită pe cuib. Treceam visători spre coline și umbra venea din ce în ce mai ușoara din urmă, se evapora ca apa la fiecare adiere de vânt. Spicele se aplecau in fața noastră greoaie, făceau mătănii până la talpa pământului unde frânghii negre de furnici amețite sunau din surle și trambițe vestind că peste câmpie se va năpusti în curând dezlănțuită furtuna. Și totuși ne era dor de drumuri. Taina asta n-o pot ști decât peregrinii. La marginea drumului pe o cruce
SECETẰ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382503_a_383832]
-
grija cavalerilor apocaliptici. Dar, în Imperiul Roman, revelațiile lui Ioan din Patmos s-au răspândit fulgerător printre creștinii persecutați, s-au amplificat primind tot mai multe sensuri cu cât trecea timpul, având în vedere că apocalipticii pe cai albi, roșii, negri, suri, întârziau. Și tot mai întârzie. Între timp, din punct de vedere religios, filosofic, științific și artistic toate s-au complicat și încurcat atât de mult, încât nu au mai rămas din revelațiile lui Ioan și ale altora, decât simbolul
APOCALIPTICII CAVALERI POSTDECEMBRIŞTI de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382516_a_383845]
-
o lună negră murdară, spre liniște ar vrea să se întoarne dar monstrul cu ghiarele îl taie și-l ară. Sfântul meditează neacceptând lumea așa cum din păcate este, rugându-se și penitențe făcând dintr-o dată se eliberează fără de veste. DRAGONUL NEGRU Dragonul negru ce suflă foc alb prinde rădăcini florale, săracul e un codalb rănit, cu dureri inghinale. Poartă coarne de cerb și cap pătrățos, cam cretin către lume se-nfoaie acerb, să nu-i spun câteva... mă abțin! Dragonul cu
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
negră murdară, spre liniște ar vrea să se întoarne dar monstrul cu ghiarele îl taie și-l ară. Sfântul meditează neacceptând lumea așa cum din păcate este, rugându-se și penitențe făcând dintr-o dată se eliberează fără de veste. DRAGONUL NEGRU Dragonul negru ce suflă foc alb prinde rădăcini florale, săracul e un codalb rănit, cu dureri inghinale. Poartă coarne de cerb și cap pătrățos, cam cretin către lume se-nfoaie acerb, să nu-i spun câteva... mă abțin! Dragonul cu vicii iraționale
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
coarne de cerb și cap pătrățos, cam cretin către lume se-nfoaie acerb, să nu-i spun câteva... mă abțin! Dragonul cu vicii iraționale face agitat cercuri de fum scoțând sunete madrigale din care dorește să scoată un album. LEBĂDA NEAGRĂ CU CIOC DE NOROC A apărut pe lac lebăda neagră cu ciocul precum coada bifurcată de pește, se spune că te sărută norocul cu al său plisc de aur dacă te ciupește. Înoată pe apele de istorie roșii, mândră, încrezătoare
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
se-nfoaie acerb, să nu-i spun câteva... mă abțin! Dragonul cu vicii iraționale face agitat cercuri de fum scoțând sunete madrigale din care dorește să scoată un album. LEBĂDA NEAGRĂ CU CIOC DE NOROC A apărut pe lac lebăda neagră cu ciocul precum coada bifurcată de pește, se spune că te sărută norocul cu al său plisc de aur dacă te ciupește. Înoată pe apele de istorie roșii, mândră, încrezătoare, cu coada în vânt, sfidând bâtlanii, codoșii, necălcându-și o
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
de istorie roșii, mândră, încrezătoare, cu coada în vânt, sfidând bâtlanii, codoșii, necălcându-și o virgulă din cuvânt. „Credință, frăție și ubicuitate!” strigă pe ape al său preferat motto, este o ascunsă ambiguitate, sau o intempestivă extragere loto? Magnifica lebădă neagră cu cioc de noroc și jurământul în plisc, înoată strângându-și amintirile-n coc, iar la gât își pune de pene colorată cravată. CRANIUL ISTORIEI Craniul înhumat de istorie, prin păduri mici, uitate, în miniatură, având multe răni și rupturi
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
lemnoase, trosnitoare vreascuri, bune-asolamente utile ca teascuri. Patru amprente clare de picioare două. sunt tămăduitoare de le treci prin rouă. PAHARE TEATRALE Cele trei pahare, cu niveluri patru, stau pe post de care, în scumpul amfiteatru. Pe margini sunt scurse negre, rupte fire smulse de la surse întru' nemurire. De ele se prind mai toți spectatorii care se destind în teatre-accesorii. Cele trei pahare, cu niveluri patru, sunt în anchetare la un idolatru. TURNURILE GEMENE Nu două turnuri gemene, cinci se ridică
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]