10,542 matches
-
fost torturat și decapitat. Sfintele moaște ale Sfântului Epimachus au fost aduse la mai întâi la Roma, iar în sec. al VIII-lea au fost mutate de regina Hildegard în mănăstirea benedictină din Kempten. Sfinții mucenici Epimah și Gordian sunt pomeniți în Sinaxar în luna mai, ziua a noua. Sfinții Epimah și Gordian, erau cu neamul din Roma dar fiindcă au mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos, au fost prinși și siliți de către stăpânitorul cetății să se lepede de Hristos și să
EEditura Pimachus () [Corola-website/Science/302621_a_303950]
-
, alternativ "Urseolo", Petru I, (n. 1011, Veneția - d. 1046, Albă Regală) a fost al doilea rege al Regatului Ungariei, fiul dogelui venețian Pietro Ottone Orseolo al III-lea și al ficei marelui principe Géza pe care diverșii autori o pomenesc uneori cu numele Gizella, alteori Ileana sau Maria. Tatăl său a fugit în anul 1026 la Constantinopol din cauza unei rebeliuni care a avut loc în Veneția, în timp ce el și-a găsit refugiu în Ungaria, la curtea unchiului său, regele Ștefan
Petru Orseolo () [Corola-website/Science/302654_a_303983]
-
în anul 177, prin care M. Aurelius și Commodus acordă soției lui Aurelius Iulianus (fiul lui Iulianus), cetățenia romană. Cel de-al treilea text, datând din 6 iulie 177 este un “commentarius de ciuitate Romana donatorum”. Se pare că Iulianii pomeniți în Tabula Banasitana nu au fost afectați vreunui trib roman, ei primind o dată cu cetățenia romană privilegii jurisdicționale, fiind de atunci încolo tratați de magistrații romani ca niște romani pe terenul dreptului privat; în același timp, garantarea drepturilor locale, ius gentis
Tabula Banasitana () [Corola-website/Science/302687_a_304016]
-
incendierea Ierusalimului și a celui de al II-lea Templu, masacre, robie și exil pe tot teritoriul controlat de romani. Ponderea coloniștilor evrei pe teritoriul Daciei rămâne și în acest caz, discutabilă. Studiul demografic al lui Solin din 1983 nu pomenește nici un izvor arheologic cu privire la prezența unor astfel de populații pe teritoriul Daciei romane, dar există unele mărturii, mai ales monede, care o confirmă. Când Roman I Mușat, domnul Moldovei între 1391-1394, a întemeiat orașul Roman . Roman I i-a eliberat
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
de origine spaniolă. "Jewish Encyclopedia" amintește că la curtea lui Ștefan cel Mare a fost logofăt un evreu, Ițhak fiul lui Beniamin Șor. Printre medicii lui Ștefan cel Mare era și un medic evreu . La București, în jurul anilor 1550, este pomenit un grup de evrei condus de David Ibn Usa, probabil liderul religios al comunității; mai sunt pomeniți Isac Rufus și Habib Amato, care aveau prăvălii în București, cei doi fiind prădați de o slugă, Iuda Gerson, care a murit, aparent
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
Din surse sovietice au picurat documente puține și tendențioase, posibil falsificate, în funcție de necesitățile politice ale vremii. Pactul Ribbentrop-Molotov era multă vreme un subiect tabu pe care România era printre puținele țări din blocul sovietic care și-a permis să-l pomenească tangențial. Studiile pe această temă care au fost publicate în străinătate suferă și ele, de tarele menționate: victimizare, tendențiozitate, căutare de „vinovați”, reticența, refuzul de a accepta o realitate incomodă, dureroasă a trecutului atât la autorii români cât și la
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
a publicat prin 1948-1949 o carte despre " Adevărata istorie a unei monarhii. Familia de Hohenzollern", în care familia regală era denigrată în cele mai abjecte moduri, fără a aduce nici un fel de dovadă la afirmațiile făcute. Despre regina Maria, acesta pomenește, fără a preciza vre-o sursă, despre „"desfrânatele orgii conduse de «gingașa domniță» la Palatul Cotroceni, dar și prin toate cantonamentele armatelor aliate"”. Gârneață susține că regina Maria ar fi fost chiar alcoolică, relatând că ea a fost văzută în
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
râul Volhov, care se varsă imediat după ce traversează orașul în Lacul Ilmen. În conformitate cu rezultatele recensământului din 2002, Novgorodul are o populație de 216.856 locuitori. Orașul este centrul administrativ al regiunii (oblastului) Novgorod. Novgorod este cel mai vechi oraș slav pomenit în documente istorice. Cronicile îl menționează pentru prima oară în 859, când era deja un important punct de reper pe drumul comercial din Baltica spre Bizanț. Numele vareg al orașului, "Holmgard" (sau "Holmgarðr", "Hólmgarður", "Holmgaard", "Holmegård"), este menționat în Saga
Veliki Novgorod () [Corola-website/Science/302815_a_304144]
-
însoțit pe Pavel în a doua călătorie misionară și la Ierusalim, în primăvara lui 58 (cf. ; ), unde a intrat de-îndată în legătură cu Iacob, probabil, și unde a mai întâlnit cel puțin una dintre acele femei pe care doar el le pomenește în evanghelie (cf. ; ). Tot acolo a mai întâlnit și așa zișii „"miniștri/slujitorii ai cuvântului"”, care au constituit unul dintre izvoarele evangheliei sale (cf. ). Nu în ultimul rând, Ierusalimul este locul unde a fost martor al arestării Apostolului, pe care
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
din 31 de cărți, dintre care s-au păstrat ultimele 18, referitoare la perioada 353 - 378, tratând marile migrații ale popoarelor din zona Mării Mediterane. Ele cuprind informații prețioase și pentru istoria României. Narând campania nord-dunăreană a împăratului Valens (367), pomenește cetatea Dafne (în zona Olteniței) și Munții Serilor (probabil zona Carpaților de curbură), două toponime din secolul IV. Ca militar, Ammianus a servit sub împărații Constantin II și Iulian Apostatul, fiind martor direct la multe din evenimentele narate în scrierile
Ammianus Marcellinus () [Corola-website/Science/303298_a_304627]
-
filme „Apollo” din Budapesta. Aceasta l-a distribuit și în principalele orașe din Banat și Transilvania, traducând și răspândind totodată programul de 16 pagini al lui Leon Popescu. Relatările ziariștilor locali surprind reacția românilor: "„de mult nu s-a mai pomenit la noi, românii ungureni, un entuziasm ca cel ce s-a ridicat prin reprezentațiile filmului...”" "„În aceste două zile a dat publicul năvală asupra teatrului Olympia, având loc, la zi, 4 - 5 reprezentații. Mai ales marți, fiind și zi de
Independența României (film) () [Corola-website/Science/303267_a_304596]
-
domnie pacifică și prosperă. Este socotită drept "unul dintre cei mai faimoși faraoni" ai dinastiei a 18-a. A construit temple somptuoase și a protejat granițele Egiptului. În timpul domniei sale, Hatshepsut a inițiat mari lucrări, în legătură cu care numele său va fi pomenit peste milenii: ridică două obeliscuri înalte de 30 de metri la Karnak, ansamblul arhitectonic de la Deir la Bahari, în care munții din jur au fost înglobați în arhitectura templului, formând o originală piramidă, care cuprinde și mormântul femeii faraon. Imediat
Hatșepsut () [Corola-website/Science/303344_a_304673]
-
găsit împreună cu cel al profetului Mica (Miheia) de către Sebeniu, episcopul de Eleutheropolis (Elefteropolis; in epoca modernă Beit Guvrin sau Beit-Djibrin), căruia cei doi profeți i-ar fi descoperit în vis unde sunt înmormântați. Cum însă Habacuc, în cartea sa, nu pomenește niciodată numele poporului căruia îi adresa proorociile sale, este dificil dacă nu imposibil să se poată determina perioada vieții sale și identitatea acelora împotriva cărora proorocea. În fața acestei stări de lucruri, cercetătorii îl plasează fie pe timpul regelui Iezechia (ca. 726
Habacuc () [Corola-website/Science/303396_a_304725]
-
și obiectul profeției: identificat în asirieni și babilonieni, sau în pătura socială nelegiuită a chiar poporului evreu sau/și în alții. În baza textului, în care profetul se plânge de nedreptățile, silnicia și violența săvârșite de cuceritori, însă fără să pomenească distrugerea Ierusalimului, dintre diferitele date propuse, cea mai probabilă pentru activitatea lui Habacuc pare să fie 599/598; ultimii ani ai domniei lui Ioachim (Eliachim), ani dominați de puterea babiloniană, care putere a înlocuit-o pe cea asiriană după cucerirea
Habacuc () [Corola-website/Science/303396_a_304725]
-
Curtea de Argeș cunoscută din 1793 sub denumirea de "Biserica Episcopală", când a devenit reședința Episcopiei Argeșului, rămâne, pentru arhitectura veacului al XVI-lea, dacă nu monumentul cel mai de seamă, una dintre cele mai reprezentative construcții al sale. Ca atare o pomenesc documentele și o amintesc toți călătorii străini, care și-au aflat adăpost în chiliile ei. Unii dintre ei, ca Paul de Alep, în 1654, considerau vechea așezare a lui Neagoe drept „una din minunile lumii”. Aceleași cuvinte de înaltă prețuire
Mănăstirea Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/302409_a_303738]
-
soția sa, numind-o Madonna Marietta. Deși despre viața sa conjugală se cunosc extrem de puține amănunte, în schimb, se cunosc foarte multe despre aventurile sale extraconjugale. Machiavelli avea se pare, o deosebită slăbiciune pentru femei, multe din aventurile sale fiind pomenite cu lux de amănunte în corespondența sa. Prima aventură extraconjugală certă datează din 1510, o anume Jeanne de Lyons fiind menționată într-o scrisoare a unui anume Giovanni Girolami. Este menționată și o prostituată, La Riccia, pe care Machiavelli o
Niccolò Machiavelli () [Corola-website/Science/302459_a_303788]
-
sa. Prima aventură extraconjugală certă datează din 1510, o anume Jeanne de Lyons fiind menționată într-o scrisoare a unui anume Giovanni Girolami. Este menționată și o prostituată, La Riccia, pe care Machiavelli o vizita des. Această La Riccia, este pomenită în șase scrisori ale lui Machiavelli. În 1510, acesta este acuzat în fața Consiliului, printr-un denunț anonim, de sodomie heterosexuală cu La Riccia, prin aceasta înțelegându-se sexul oral și contactul sexual anal. În acea perioadă, peste tot în Europa
Niccolò Machiavelli () [Corola-website/Science/302459_a_303788]
-
Machiavelli vorbește despre o altă "cucerire" a sa, căreia nu-i dă numele, și despre care afirmă că ar fi sora unui prieten, pe care a părăsit-o soțul. În fine, ultima din amantele mai cunoscute ale acestuia, și ea pomenită destul de des, este actrița Barbera Raffacani Salutati. Vettori, într-un schimb de scrisori din 1523, în care își împărtășeau reciproc aventurile extraconjugale, avea să-i scrie: "dacă ai fi știut cum ești, n-ar fi trebuit să te fi căsătorit
Niccolò Machiavelli () [Corola-website/Science/302459_a_303788]
-
regal. Pentru a depăși această condiție, s-a străduit să dovedească faptul că este demn de titlul regal. Astfel, în timpul domniei sale a încercat să exceleze în campanii militare, construcții, religie și nu în ultimul rând în scrieri care să-i pomenească numele. În al doilea an, Ramses al II-lea a învins în mod decisiv pirații Shardana, care au provocat ravagii de-a lungul coastei mediteraneene din Egipt prin atacarea navelor de marfă. În al patrulea an al domniei, a inițiat
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]
-
lui Burebista (cca 80 - 44 î.d.Hr.). Razboaielor daco-romane (101-102, 105-106) le este alocată o sală specială. Cele mai semnificative piese, prelevate în timpul cercetărilor arheologice de la Pecica-“Sântul Mare” (sit cunoscut deja pentru descoperirile de epoca bronzului), presupusă Ziridava, pomenită de Ptolemeu, ilustrează nivelul civilizației materiale atinse de societatea dacică din zona Mureșului inferior în preajma cuceririi romane. Hărți și replici după piese originale explică sugestiv desfășurarea și importanța războaielor dacice. Perioada provinciei romane Dacia (106 - 271) este ilustrată de o
Complexul Muzeal Arad () [Corola-website/Science/302483_a_303812]
-
pe mormintele martirilor, sau, cel puțin, de a pune moaște sub masa altarului. Începând cu secolul al VI-lea, papa Grigore I cel Mare Dialogul propune ca la liturghiile din zilele de luni, sau chiar și mai des, să fie pomeniți în cadrul liturghiei credincioșii răposați. Logica e următoarea. În afara liturghiei, ne rugăm Domnului, care e prezent cu duhul, dar la liturghie el e prezent și fizic, datorită pâinii și vinului euharistic. De aceea trebuie a se folosi de acest prilej pentru
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
multe ori, se aduc prefabricate, lucru cu care liturgiștii nu sunt de acord. Vezi și articolele principale: ofertoriu și proscomidie. Anafora e o rugăciune lungă, rostită de președintele adunării, în cadrul căreia îi mulțumește lui Dumnezeu pentru creațiune și pentru mântuire, pomenind, de asemenea, moartea și învierea lui Iisus. De obicei, anaforele conțin un Sanctus, cuvintele instituirii («Luați, mâncați... Luați, beți...»), o epicleză, dar la această regulă sunt și excepții. Vezi și articolul principal: anaforă (liturgică). Aceasta poate fi mai mult sau
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
opere în două acte. În perioada în care a fost scris libretul operei, Ludovic Halévy a fost numit secretar general ministerial în Algeria și s-a retras din proiect. Datorită funcției sale politice, el insistă ulterior să nu mai fie pomenit drept autor al unei parodii, dar Offenbach nu-i respectă dorința, onorând prin menționarea numelui lui Halévy atât schițarea acțiunii în linii mari cât și numeroasele intervenții ale acestuia în timpul procesului de finisare a textului. Offenbach a fost oarecum descurajat
Orfeu în infern (operetă) () [Corola-website/Science/304517_a_305846]
-
generație în generație, și pe măsură ce erau repovestite de călugării mai tineri, deveneau din ce în ce mai pitorești. Reluând aceste povestiri, cronica prezintă numeroase detalii ale vizitelor ducesei Hadwiga la mânăstire, precum și cele ale timpului petrecut de Ekkehard la castelul din Hohentwiel. Ceea ce nu pomenește cronica este descrierea călătoriei lui Ekkehard de la St. Gallen la Hohentwiel, călătorie care în condițiile evului mediu ar fi trebuit și ea să prezinte evenimente demne de semnalat. La două generații după moartea lui Ekkehard, un alt călugăr al mânăstirii
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
un Pod al Armenilor, care mai tîrziu ia numele de Ulița Armenească. Iată un cîntec popular în care este cîntată Ulița Armenească. Cîntecul începe astfel: «Pe Ulița Armenească/ Este o curte boierească/ Dar într-însa cine este?» Mahalaua armenească este pomenită în documentele veacului al XVII-lea și are case boierești, după cîntecul de mai sus. Ea se întindea între Mahalaua Olari, întemeiată mai tîrziu, pe la 1793, unde se aflau așezați olarii care aduceau oale din Cîmpulung și d-aiurea, Mahalaua
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]