11,416 matches
-
1583-1591) a dat boierilor Ureche satul Ceplenița "„pentru 12 cai buni, dați în slujba țării”". Familia Ureche, atestată încă de pe vremea lui Ștefan cel Mare, vindea cai de rasă Curții domnești și avea în arendă stărostia Rohatinului în Polonia. După cum relatează istoricul ieșean Gheorghe Ghibănescu în lucrarea "„Surete și izvoade”" (vol. II, Iași, 1907), în anul 1617, domnitorul Moldovei Radu Mihnea Vodă (1616-1619, 1623-1626) a dat un hrisov domnesc prin care "„vornicului Nestor Ureche, tatăl cronicarului Grigore Ureche i se reconfirmă
Conacul Cantacuzino-Pașcanu de la Ceplenița () [Corola-website/Science/312431_a_313760]
-
se află și alte clădiri vechi și anume: Lângă zidul nordic al bisericii se află câteva pietre de mormânt încastrate în zid sau în trotuar. Acestea sunt ale următoarelor persoane: În povestirea "„O primblare la munți”" (1844), scriitorul Vasile Alecsandri relatează o călătorie prin munți la Mănăstirea Pângărați, ocazie cu care a ajuns la schitul Hangu și la schitul Durău. Deși erau flămânzi, ei au plecat de la Hangu la Durău, unde, după ce s-au rătăcit pe drum și au fost călăuziți
Mănăstirea Durău () [Corola-website/Science/312438_a_313767]
-
încercat să își regrupeze trupele, dar era prea târziu, bulgarii se găseau în inferioritate numerică și erau copleșiți. Bătălia s-a dovedit totuși sângeroasă, căci luptătorii lui Șișman s-au bătut vitejește. Pierderie au fost mari de ambele părți. Cronicile relatează că apele râului s-au înroșit. . În cele din urmă, sârbii victorioși au prădat tabăra bulgară. Împăratul însuși a fost grav rănit, calul i-a fost ucis sub el, și a căzut prizonier. A fost dus în tabăra sârbă unde
Bătălia de la Velbužd () [Corola-website/Science/312466_a_313795]
-
rând cu excepția ultimei magazii care a fost minată și aruncată în aer la aceeași oră la care explodase clădirea comandamentului militar, adică ora 17.45. La acest masacru au participat și câțiva soldați germani. Un martor ocular al asasinatului a relatat: „Au fost masați până la refuz în patru magazii care au fost apoi nimicite pe rând, cu foc de mitraliere, pușcă, stropite cu benzină și incendiate, cu excepția ultimei magazii care a fost dinamitată. Vacarmul și scenele înfiorătoare ce au avut loc
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
dolari pe an, și avea un tiraj de 50.000 de exemplare. Revista a fost cumpărată de compania media The Washington Post Company în anul 1961. "" avea în 2008 un tiraj de 4 milioane de exemplare în întreaga lume. Revista relatează știri din întreaga lume. În 2011 Newsweek, care fusese cumpărată în august 2010 de către Sidney Harman pentru suma de 1 $ plus 47 milioane $ pasive, a fuzionat cu situl The Daily Beast.
Newsweek () [Corola-website/Science/312989_a_314318]
-
În cântecele lor ulterioare, au făcut trimiteri la problema șomajului și la cea a inechității sociale. BBC News nota că, alături de Sex Pistols, The Jam și The Specials, componenții The Clash au creat "coloana sonoră a unei epoci". Aceeași sursă relata că: "Sex Pistols vor fi acaparat titlurile de ziar, dar The Clash au devenit vocea mai rezonabilă, mai inteligentă din punct de vedere muzical a unei generații". La moartea lui Strummer, cotidianul italian "La Repubblica" făcea constatarea că The Clash
Joe Strummer () [Corola-website/Science/310859_a_312188]
-
a ridicat o mănăstire benedictină pe câmpul de bătălie, dedicată Sf. Caterina de Alexandria, a cărei zi de serbare picase chiar în ziua bătăliei. Cu toate acestea, a fost o victorie dificilă; Roger de Moulins, maestru al Cavalerilor Ospitalieri, a relatat că 1.100 de oameni fuseseră omorâți, iar 750 se întorseseră acasă răniți. Între timp, Raymond al III-lea de Tripoli și Bohemund al III-lea de Antiohia i s-au alăturat lui Filip de Alsacia într-o expediție separată
Bătălia de la Montgisard () [Corola-website/Science/310948_a_312277]
-
a devenit o dată cu scurgerea timpului reședința unui comite și a dat orașului numele actual. Prima atestare istorică într-un document a orașului "Wartburg" a fost făcută în jurul anului 1010. În Vita Meinwerci, autodescriere vieții episcopului Meinwerk din Paderborn, ne este relatat despre contele Dodiko din "Wartberg" care stăpânea o mare parte din regionile Hessengau, Ittergau și Nethegau. Lucrarea ne livrează și o prezentare a cetății acestuia. În veacul al XI-lea exista pe dealul Burgberg o cetate care se numea „Wartburg
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
și Nethegau. Lucrarea ne livrează și o prezentare a cetății acestuia. În veacul al XI-lea exista pe dealul Burgberg o cetate care se numea „Wartburg“. Mulți oameni s-au stabilit împrejurul ei pentru a fi protejați. Cetatea trebuie - după cum relatează Meinwerk - să fi existat din vremea lui Dodikos și să fi avut o mărime impresionantă și o întăritură puternică. Pentru alimentarea cetății au fost întemeiate în imediata apropiere trei curți și anume la sudesz "curia inferior" (lateinisch: curtea de js
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
al lui Socrate, este cel care povestește legenda Atlantidei. Din motive necunoscute, Critias a rămas neterminat, și s-a speculat că ar fi primele două dintr-o trilogie, care ar mai conține și un al treilea, Hermocrate. În Timaios, Critias, relatează ceea ce un preot egiptean i-ar fi spus lui Solon într-o călătorie a acestuia în Egipt. După spusele sale, egiptenii au cunoștințe istorice ce se întind cu mult înapoi în timp, ei știind fapte din istoria Atenei necunoscute însăși
Atlantida () [Corola-website/Science/309551_a_310880]
-
bazată pe un fapt real. Filozoful Crantor, un discipol al lui Xenocrate, care era la rândul lui discipol al lui Platon, a încercat să demonstreze existența Atlantidei. Comentariul său asupra lui Timaios s-a pierdut, dar un alt istoric, Proclus, relatează călătoria acestuia în Egipt, la trei sute de ani după Solon. La templul lui Neit din Sais el ar fi găsit coloane acoperite de hieroglife, în care istoria Atlantidei apărea așa cum o relatase Platon. Tot Proclus citează un text din "Etiopica
Atlantida () [Corola-website/Science/309551_a_310880]
-
s-a pierdut, dar un alt istoric, Proclus, relatează călătoria acestuia în Egipt, la trei sute de ani după Solon. La templul lui Neit din Sais el ar fi găsit coloane acoperite de hieroglife, în care istoria Atlantidei apărea așa cum o relatase Platon. Tot Proclus citează un text din "Etiopica" scrisă de Marcellus, care ar fi menționat că în trecut existau în Oceanul Atlantic șapte insule consacrate zeiței Persefona și alte trei insule uriașe, consacrate lui Hades, Amon și respectiv Poseidon. Insula Atlantida
Atlantida () [Corola-website/Science/309551_a_310880]
-
a putut deduce, pe baza materialelor ceramice recoltate, că aceasta s-a construit în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, asemeni multora dintre așezările rurale din zona bazinului mijlociu al râului Suceava. Documentul original păstrat în colecțiile Academiei Române relatează că proprietar al unei jumătăți din satul Reuseni a devenit la data menționată unul dintre boierii credincioși ai lui Ștefan cel Mare și anume, "pan Șteful Cernătescul". Pe locul unde este zidită biserica, la data de 15 octombrie 1451, a
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Reuseni () [Corola-website/Science/309554_a_310883]
-
obligațiilor fiscale impusă de Isaac II Anghelos, care își pregătea nunta cu fiica regelui Ungariei, a declanșat în 1185 o răscoală a românilor sud-dunăreni, în alianță cu bulgarii. Rolul precumpănitor al românilor în răscoală este relevat de izvoarele bizantine care relatează detaliat evenimentele. Conducătorii răscoalei au fost frații Petru și Asan. După ce împăratul le-a respins cererile făcute în numele comunităților românești, cei doi au organizat răscoala, iar Petru s-a încoronat. După campanii militare conduse de generali înclinați spre trădare, împăratul
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
sau mai târziu, aceeași soartă.” O altă rară excepție a constituit-o Feldmareșalul August von Mackensen, care a vorbit despre uciderea lui Schleicher și Bredow la întrunirea anuală a Societății Generalilor în februarie 1935. Fără o presă independentă care să relateze evenimentele epurării, s-au răspândit rapid zvonuri despre Noaptea cuțitelor lungi. Mulți germani au primit veștile oficiale despre evenimente, în varianta descrisă de Joseph Goebbels, cu destul scepticism. În același timp, însă, mulți alții păreau să creadă regimul pe cuvânt
Noaptea cuțitelor lungi () [Corola-website/Science/309657_a_310986]
-
și relativa omniprezență a Gestapo-ului, însă, însemna că cei care au dezaprobat epurarea în general au fost reduși la tăcere. Hitler l-a numit pe Victor Lutze în locul lui Röhm ca șef al SA. Hitler i-a ordonat, așa cum relatează un istoric important, să pună capăt „homosexualității, promiscuității, beției, și traiului în puf” din cadrul SA. Hitler i-a spus în mod expres să nu mai cheltuiască fonduri SA pe limuzine și banchete, pe care le considera dovezi ale extravaganței SA
Noaptea cuțitelor lungi () [Corola-website/Science/309657_a_310986]
-
și a pseudonimului „Pintilie”, în certificatul său de naștere fiind trecut prenumele Timofei (Timotei). Însă în adolescență, ca luptători în Armata Roșie în timpul Războiului Civil, a devenit cunoscut cu diminutivul „Pantiușa” al prenumelui Pantelei. Tatiana Brătescu, fiica Anei Pauker, a relatat că tânărul Pantiușa a făcut lucruri cutremurătoare. "Pantiușa a fost un personaj sinistru. În ce măsură am aflat odată la o beție a acestuia. Atunci a povestit cum, comsomolist tânăr fiind, urmărea culacii și popii. I s-a spus că popii țin
Gheorghe Pintilie () [Corola-website/Science/309667_a_310996]
-
îi rupe din ordinea tradițională a vieții. Devine evidență influneța lui Sigmund Freud. Această nuvelă, precum și toate celelalte nuvele ale lui Ștefan Zweig, denotă influență teoriei lui Goethe asupra diferenței dintre o povestire normală și o nuvelă, nuvelă trebuind să relateze o întâmplare până atunci nemaiîntâlnita (ereignete unerhörte Begebenheit). În nuvelă Jucătorul de șah, probabil cea mai cunoscută scriere a lui Zweig, lupta umanitatea burgheza împotriva brutalității unei lumi înstrăinate. Un maestru mondial de șah, cu o gândire rece și calculată
Stefan Zweig () [Corola-website/Science/309690_a_311019]
-
fiind cel mai bine-vândut roman science fiction. Cu o acțiune care se desfășoară într-un viitor îndepărtat în mijlocul unui imperiu interstelar feudal în expansiune, în care planetele sunt controlate de case nobiliare care au jurat credință Casei imperiale Corrino, "Dune" relatează povestea tânărului Paul Atreides (moștenitorul Ducelui Leto Atreides și al Casei Atreides), din momentul în care familia sa acceptă să conducă planeta deșertică Arrakis, singura sursă a "mirodeniei" numite melanj, cea mai importantă și mai valoroasă substanță din univers. Povestea
Dune (roman) () [Corola-website/Science/309666_a_310995]
-
favorizează eliminarea acidului uric. Ceaiul din frunze uscate este adjuvant în caz de insuficiență cardiacă și în bolile de ficat. Conținutul la 100 g: Vechii greci ofereau gutui la nunți, ritual care a venit din Orient împreună zeița Afrodita. Plutarh relatează ca miresele în Grecia mușcau dintr-o gutuie pentru a parfuma sărutul înainte de a intra în camera nupțială " ca primul sărut să nu fie dezagradabil" ("Întrebări romane" 3.65). Era o gutuie premiul pe care Paris l-a dat Afroditei
Gutui () [Corola-website/Science/309707_a_311036]
-
de materiale produse de oameni ai străzii. Cum situl nu este supravegheat de paznici, de-a lungul timpului au fost desprinse piesele metalice din structura de rezistență a clădirii pentru a fi vândute că fiare vechi. Incidentul a fost amplu relatat în presa (printre altele, de publicațiile "Gândul", "Adevărul", "România liberă", "Click!", agenția de știri HotNews, Televiziunea Română, B365-Realitatea TV, postul de radio București FM), iar organizațiile non-guvernamentale și asociațiile internautice pentru memoria culturală a Bucureștiului caută o soluție pentru oprirea degradării
Moara lui Assan () [Corola-website/Science/309992_a_311321]
-
singurul care a admis că a participat la asemenea crime. Când profesorul Ikuhiko Hata a vizitat satele din Coreea de Sud din care Yoshida a admis că a răpit femei, niciun coreean nu a confirmat afirmațiile din carte. Când Hata i-a relatat lui Yoshida această nepotrivire, autorul a admis că și-a permis anumite licențe artistice cu privire la satele menționate în cartea sa. La început, guvernul japonez a negat orice legătură oficială cu bordelurile militare. În iunie 1990, guvernul japonez a declara că
Femei de reconfortare () [Corola-website/Science/309984_a_311313]
-
cartea nu a mai fost reeditată multă vreme. David Brin a plasat cartea în contextul perioadei politice, sociale și culturale în care a trăit Brunner. Ecologistul James John Bell a tratat cartea ca pe o profeție, identificând paralele între evenimentele relatate în ea și situațiile care au succedat-o în lumea reală: "Cuvintele sale au un fel de putere gnostică în ele, deschizând pasaje către lumea reală pentru personaje". El reamrcă faptul că "marioneta de președinte a lui Brunner, alintată Prexy
Oile privesc în sus () [Corola-website/Science/310068_a_311397]
-
adoptate. Cuvântul "Paști" provine în limba română din forma bizantino-latină "Pastihae" a cuvântului de origine ebraică "Pasah" („a trecut”), poate moștenit de evrei de la egipteni. Evreii numesc Pesah (Paște) — sărbătoarea libertății sau a azimilor, — sărbătoarea lor anuală în amintirea evenimentelor relatate în Biblie ale trecerii prin Marea Roșie și a eliberării lor din robia Egiptului (Ieșirea XII, 27), care se prăznuiește la 14 Nisan și coincide cu prima lună plină de după echinocțiul de primăvară. Termenul ebraic de "Paști" a trecut prin forma
Paști () [Corola-website/Science/310133_a_311462]
-
Intrarea evreilor în Pesah este marcată printr-o cină rituală, cina pascală numită Seder (in ebraică - „ordine”) cu un tipic deosebit, cu prilejul căreia comesenii citesc cartea Hagadá centrată pe dezbaterea semnificației ieșirii evreilor din robia egipteană, așa cum este ea relatată în Biblie. Această cină rituală a fost la vremea ei sărbătorită și de Isus, apostoli și primii creștini. Etimologie Tradiții de Paște Culinar
Paști () [Corola-website/Science/310133_a_311462]