10,694 matches
-
construcției secuiești este poarta secuiască. Nu există nimic altceva pentru care secuii ar destina atâția bani, atenție și osteneală cât pentru o poartă. Construcția porții secuiești poate fi descrisă în felul următor: cu față către stradă, pe trei stâlpi de stejar dur, așezați într-o linie dreaptă de șapte-opt metri, este așezat un acoperiș relativ jos și îngust acoperit cu șindrilă de brad, pe a cărui lungime sunt lăsate găuri de intrerare în "porumbarul" din interior. Între cei doi stâlpi mai
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
cele de la Ocna Sibiului. Ocna Sibiului este o stațiune turistică situată în județul Sibiu, în sudul Depresiunii Colinare a Transilvaniei (nord-vestul Depresiunii Sibiu) la 15 km nord de Sibiu, pe valea pârâului Vișa, într-o regiune înconjurată de păduri de stejari seculari și cu un subsol bogat în sare. Prima stațiune balneară a fost înființată aici în anul 1845 și, de atunci, Ocna Sibiului și-a atras renumele datorită lacurilor heliotermice formate pe locul unor vechi mine de sare surpate. Pe
Ocna Sibiului () [Corola-website/Science/297216_a_298545]
-
vegetației pe verticală. Pădurile de conifere ocupă regiunile muntoase situate între 1000-1650 m, des întâlnite fiind: molidul ("Picea excelsa") și bradul ("Abies alba"). Etajul fagului, cuprins între 600-1000, are specific fagul ("Fagus silvatica"), frasinul (Fraxinus excelsior), carpenul ("Carpinus betulus"). Etajului stejarului (până la 500 m altitudine) îi sunt specifice: gorunul ("Quercus petraea"), sângerul ("Cornus sanguinea"). Vegetația de silvostepă, care avea o mare răspândire în trecut a cedat locul culturilor agricole. Pădurile de conifere și de foioase includ elemente faunistice cum sunt: cerbul
Vașcău () [Corola-website/Science/297219_a_298548]
-
-se la cote de 400-1500 metri deasupra nivelului mării. Teritoriile așezate la cote de peste 1500 de metri constituie puțin mai mult de 10 procente din totalul teritoriului țării. Cel mai renumit platou este "Kura". Pantele munților sunt acoperite de fagi, stejari și brazi. Clima subtropicală uscată, predominantă în partea estică, respectiv centrală a Azerbaidjanului, este caracterizată de o iarnă blândă și îndelungată - patru până la cinci luni - și foarte caldă vara. Acest mediu a fost extrem de favorabil dezvoltării economice a Azerbaidjanului din moment ce
Azerbaidjan () [Corola-website/Science/298073_a_299402]
-
Vegetația corespunde florei manciuriene apărute la contactul dintre pădurile temperate boreale (taigaua) și vegetația subtropicală și tropicală meridională. Pădurile ocupă în ansamblu peste 70% din suprafața peninsulei. De mare valoare economică sunt cedrul coreean, molidul negru și argintiu, pinul roșu, stejarul, teiul castaniu, dafinul, stejarul semperviriscent, ginkgo, bambusul etc. Fauna este diversă și cuprinde unele specii de interes cinegetic: tigrul de Ussuri, pantera, ursul brun, ursul negru, lupul roșu, jderul cu gușă galbenă, pisica salbatică, cerbul nobil, cerbul pătat, elanul, veverița
Coreea de Sud () [Corola-website/Science/298091_a_299420]
-
apărute la contactul dintre pădurile temperate boreale (taigaua) și vegetația subtropicală și tropicală meridională. Pădurile ocupă în ansamblu peste 70% din suprafața peninsulei. De mare valoare economică sunt cedrul coreean, molidul negru și argintiu, pinul roșu, stejarul, teiul castaniu, dafinul, stejarul semperviriscent, ginkgo, bambusul etc. Fauna este diversă și cuprinde unele specii de interes cinegetic: tigrul de Ussuri, pantera, ursul brun, ursul negru, lupul roșu, jderul cu gușă galbenă, pisica salbatică, cerbul nobil, cerbul pătat, elanul, veverița, iepurele, fazanii etc. Clima
Coreea de Sud () [Corola-website/Science/298091_a_299420]
-
altitudine, este în sud tropical-musonică, cu precipitații foarte bogate și ierni plăcute, subtropicală în depresiunea din zona centrală, temperată și rece în Himalaya Înaltă. Pădurile ocupă peste 40% din suprafața statului. Vegetația este variată: jungla tropicală, păduri de pin, de stejar, de conifere și pajiști alpine. Nepal are o faună variată: rinoceri, tigri, elefanți, căprioare, capre sălbatice, leoparzi de zăpadă, mufloni, crocodili, peste 1000 de specii de păsări. Ape curgătoare(Karnali, Gandaki, Sapt Kosi etc.), ce aparțin bazinului Gangelui și au
Nepal () [Corola-website/Science/298129_a_299458]
-
despre care, de la Ovid Densușianu încoace, se predă că socoteau moartea ca un eveniment vesel. Din 1935 datează primul epitaf, iar din anii 1960 încoace, întreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu în aer liber de natură unică și o atracție turistică. Din anul 2009, cimitirul este obiectivul festivalului anual „Drumul Lung spre Cimitirul Vesel”. Unele cruci sunt pictate pe ambele părți. Pe o parte este plasată o descriere
Cimitirul Vesel din Săpânța () [Corola-website/Science/297425_a_298754]
-
în floră. Din punct de vedere fitogeografic, Albania aparține regatului floristic boreal, între provinciile Adriatică și Est-Mediteraneană din regiunea Mediteraneană și provincia Ilirică din regiunea Circumboreală. Regiunile de coastă și de câmpie au vegetație maquis tipic mediteraneană, în vreme ce pădurile de stejar se găsesc la altitudini mai înalte. Păduri vaaste de pin, mesteacăn și brad se găsesc în munții înalți, iar pășunile alpine domină zonele de peste 1800 metri. Conform World Wide Fund for Nature și Digital Map of European Ecological Regions furnizate
Albania () [Corola-website/Science/297409_a_298738]
-
oraș în dreptul localității Glina pe unde trece și Șoseaua de Centură a Capitalei. este descris în trecut, sec. XIX - XX, ca având ape „"dulci și curate"“ chiar de însuși Anton Maria del Chiaro, iar slavii au numit Dâmbovița „"foaia de stejar"“ datorită faptului că toamna râul venea încărcat cu frunze galbene și ruginii. Pe lângă faptul că beau apă din Dâmbovița, bucureștenii ca și unii de azi, ieșeau la plajă pe malurile râului și se mai răcoreau puțin în apa capitalei. Și
Râul Dâmbovița () [Corola-website/Science/297446_a_298775]
-
din sec. XI, este inserată în cronograful lui Ghiorghios Kedrenos, tot din sec. XI, relatează că "David", unul dintre frații lui "Samuil", împărat la acea vreme, a fost ucis în anul 976 între Castoria și Prespa, în locul numit "Kaloi drues" („Stejarii frumoși”) de către "vlahii hoditai" ("„chervănari”", „cărăuși”). Într-un alt pasaj, Kedrenos menționează o formațiune politică străromânească cu centrul la "Constanteia" (poate Constanța) având mai multe localități întărite, în subordinea cetății Durostorum (Dârstor sau Silistra), formațiune supranumită de Nicolae Iorga „Vlașca
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
de pante cu diferite grade de înclinare și podișuri, și este situat pe colina de Centru a Republicii Moldova în Zona Codrilor, care atinge o înălțime de 400 metri de la nivelul mării. În păduri preponderent domină speciile: carpenul, fagul, frasinul, ulmul, stejarul, salcîm alb, teiul, etc. În fîșiile forestiere: cornul, păducelul, măcieșul, liliacul, mărăcinele, nucarii, arțarii, etc. În păduri trăiesc: vulpea, pisica sălbatică, jderul de pădure, iepurele, veverița ș.a., iar din lumea păsărilor: mierla, porumbelul de pădure, gaița, cinteza, vulturul, hultanul. În
Raionul Călărași () [Corola-website/Science/297494_a_298823]
-
drag, dragoste). Defileul are o lățime de 250 m, maluri abrupte, înalte. În partea superioară a rezervației s-a păstrat un sector de dumbravă semiaridă de Quercus pubescens. La sud, în râpă, această dumbravă se mărginește cu o pădure de stejar, la vest - cu o pădure de stejar fără carpen, iar la nord se întind terenuri agricole. Aici vegetează 160 de specii de plante ierboase. 15 specii de plante sunt rare (Rhamnus tinctoria, Cotoneaster meanocarpa, Amygdalus nana, Schivereckia podolica, Poa podolica
Raionul Edineț () [Corola-website/Science/297497_a_298826]
-
250 m, maluri abrupte, înalte. În partea superioară a rezervației s-a păstrat un sector de dumbravă semiaridă de Quercus pubescens. La sud, în râpă, această dumbravă se mărginește cu o pădure de stejar, la vest - cu o pădure de stejar fără carpen, iar la nord se întind terenuri agricole. Aici vegetează 160 de specii de plante ierboase. 15 specii de plante sunt rare (Rhamnus tinctoria, Cotoneaster meanocarpa, Amygdalus nana, Schivereckia podolica, Poa podolica, Dictamnus gymnistylis, Saxifraga tridactylites, Aurinia saxatilis, Asperula
Raionul Edineț () [Corola-website/Science/297497_a_298826]
-
scad sub 0 grade pe vârful Negoiu. Cantitățile de precipitații medii anuale sunt cuprinse între 650 mm. în zona depresionară și urcă peste 1.300 mm. in zona muntoasă. Flora bine diversificată în specii de: conifere (brad, molid), foioase (fag, stejar, gorun, tei, paltin de munte, arțar, frasin), specii de arbuști (vișinelul, alunul, socul), specii de ierburi (păiuș roșu, iarba câmpului, țepoșică, pieptănăriță) și o gamă variată de specii floristice (macul de munte, crucea voinicului, daria, roua cerului,zambila sălbatică). Fauna
Județul Sibiu () [Corola-website/Science/296668_a_297997]
-
prezent la circa 25 km - vest și de vecinătatea râului Teleajen (latura de est), cu afluentul sau, pârâul Dâmbu, care străbate cartierele din nord-est. Vegetația de odinioară a Ploieștiului a fost aceea a unei păduri de câmpie, în care predomina stejarul pedunculat (Quercus robur), alături de alte varietăți de stejar și gorun. Resturi din pădurea de altădată s-au mai păstrat până târziu și chiar în prezent mai există, ca arbori ocrotiți, doi stejari bătrâni, la Ghighiu, dincolo de marginea de sud a
Ploiești () [Corola-website/Science/296693_a_298022]
-
vecinătatea râului Teleajen (latura de est), cu afluentul sau, pârâul Dâmbu, care străbate cartierele din nord-est. Vegetația de odinioară a Ploieștiului a fost aceea a unei păduri de câmpie, în care predomina stejarul pedunculat (Quercus robur), alături de alte varietăți de stejar și gorun. Resturi din pădurea de altădată s-au mai păstrat până târziu și chiar în prezent mai există, ca arbori ocrotiți, doi stejari bătrâni, la Ghighiu, dincolo de marginea de sud a orașului. În prezent vegetația este cea specifică marilor
Ploiești () [Corola-website/Science/296693_a_298022]
-
a unei păduri de câmpie, în care predomina stejarul pedunculat (Quercus robur), alături de alte varietăți de stejar și gorun. Resturi din pădurea de altădată s-au mai păstrat până târziu și chiar în prezent mai există, ca arbori ocrotiți, doi stejari bătrâni, la Ghighiu, dincolo de marginea de sud a orașului. În prezent vegetația este cea specifică marilor aglomerări urbane, formată îndeosebi din esențe ornamentale și de aliniament, plantații de castani, plopi și salcâm, spațiile verzi și parcurile fiind destul de restrânse (zona
Ploiești () [Corola-website/Science/296693_a_298022]
-
câteva exemplare de arbori endemici, aclimatizați în timp, care se află sub ocrotirea legii, printre care și „arborele mamut” secular - sequoia dendron giganteum - din curtea Muzeului Memorial „Paul Constantinescu” (str. Nicolae Bălcescu nr. 15), smochini, dar și câteva exemplare de stejari seculari, amintind de Codrii Vlăsiei. În vechile cartiere, cu case „pe pământ”, locuitorii continuă să planteze pomi fructiferi (vișinul, cireșul, mărul, nucul etc.) și să cultive legume și flori. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Ploiești se ridică la
Ploiești () [Corola-website/Science/296693_a_298022]
-
și altitudini mai mari în vest și în partea superioară a bazinului hidrografic, apoi tot mai reduse spre est și sud-est. Pădurile din jur sunt formate în general din conifere: brad, molid și pin; și din foioase: fag, mesteacăn, carpen, stejar, plop; dar și din arbuști: corn, măceș, alun, etc. Alături de conifere, foioase și arbuști mai sunt prezente și numeroase specii de graminee, flori și plante caracteristice stepei. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Piatra-Neamț se ridică la de locuitori
Piatra Neamț () [Corola-website/Science/296700_a_298029]
-
sub protecție sau păstrat doar 77 din specii și 36 de amplasamente. Arborii ocrotiți aparțin a 23 de specii, inclusiv specii autohtone: fag ("Fagus sylvatica"), frasin ("Fraxinus excelsior"), paltin de câmp ("Acer platanoides"), par ("Pyrus pyraster"), plop cenușiu ("Populus canescens"), stejar pedunculat ("Quercus robur"), tei argintiu ("Tilia tomentosa"), volniș ("Ulmus levis"); specii alohtone: brad de caucaz ("Abies nordmanniana"), castan porcesc ("Aesculus hippocastanum"), cedru de California ("Libocedrus decurrens"), dud ("Morus albă"), duglas verde ("Pseudotsuga menziesii"), glădița ("Gleditsia triacanthos"), maclura pomifera ("Maclura pomifera
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
scris eu ctitori Petru ot Bot(o)șani”" și "„Supt ac(e)astă cruci odihnești trupul răposatului robului Dumnezeu Vasili .icu din ...”". Crucile sunt parțial acoperite de mușchi și au inscripțiile parțial șterse de vreme. este construită din bârne de stejar, îmbinate în „coadă de rândunică”, în cununi de bârne orizontale, rostuite. Ea are un soclu de piatră scund. Edificiul are un acoperiș înalt, din șindrilă bătută în „solzi”, cu o ușoară rupere în pantă, care se racordează cu învelitoarea pridvorului
Biserica de lemn din Adâncata () [Corola-website/Science/317011_a_318340]
-
în peretele sudic al pridvorului. Pridvorul are o formă pătrată și era inițial deschis, având accesul spre est. El avea un parapet mediu de piatră, pe care se sprijineau patru-opt stâlpi fasonați. Ulterior, pridvorul a fost închis cu bârne de stejar, fiind practicate cu acest prilej două deschizături pentru ferestre în pereții de est și de vest ai pridvorului. Între pridvor și pronaos este un perete despărțitor pe unde se intra în biserică înainte de construirea pridvorului. Intrarea se face printr-un
Biserica de lemn din Adâncata () [Corola-website/Science/317011_a_318340]
-
în stilul „baroc moldovenesc”, datând cel puțin de la începutul secolului al XIX-lea, a fost renovat în anul 1841 de către negustorul Panait Goraș cu ajutorul parohienilor și înlocuit cu unul nou în anul 1995. Actuala catapeteasma este confecționata din lemn de stejar de către meșterul popular Vasile Găman din satul Nemțișor (județul Neamț). În pronaos, biserica adăpostește mai multe pietre funerare din secolele XVI-XVII, împodobite cu elemente sculpturale de epocă. Cea mai veche piatră funerară este a unui armean și are ca motiv
Biserica Sfânta Treime din Siret () [Corola-website/Science/317054_a_318383]
-
macedoromâne Agora. Lucarețul a intrat în stăpânirea celor doi frați Agora, originari din Macedonia, după 1780, când curtea vieneză hotărăște vinderea domeniilor din Banat. Biserica ortodoxă sârbă, cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe", este ridicată din bârne din lemn de stejar, având pereții tencuiți cu pământ, atât la exterior, cât și la interior. Din punct de vedere planimetric se înscrie tipului I, cu particularitatea că aici apare la peretele de sud o mică nișă, către extremitatea estică a naosului, cu rolul
Biserica de lemn din Lucareț () [Corola-website/Science/317060_a_318389]