10,305 matches
-
martie 1975, între stațiile Opera și Groenplaats. Tramvaiele liniei 2, din direcția Hoboken, și ale liniei 15, de la Mortsel, au fost primele care au traversat tunelul, utilizând pentru întoarcere o buclă subterană construită în stația Groenplaats. Lentoarea lucrărilor, ironizată prin umorul cinic al locuitorilor orașului, a inspirat, în 1974, melodia „Cheerio” a grupului De Strangers. Dificultățile s-au datorat atât adâncimii de peste 30 de metri necesare construcției, cât și descoperirii de vestigii ale ocupației spaniole sub stația Opera sau de ruine
Premetroul din Antwerpen () [Corola-website/Science/335320_a_336649]
-
tinerii artiști. Prima lui încercare, cu compania Decca a dat greș. O altă încercare cu compania EMI a fost mai reușită, chiar dacă în funcția de producător a fost numit George Martin, care până atunci se specializase în muzica clasică și umor. Formidabilul succes pe care l-a avut Epstein cu Beatles i-a sporit renumele și el a devenit, drept urmare, și impresarul altor formații și soliști din Liverpool (Gerry and the Pacemakers, Billy J.Kramer, Cilla Black). Talentul său teatral și
Brian Epstein () [Corola-website/Science/335379_a_336708]
-
un specializat în limba franceză. Cercetătorii stilului villonian se străduiesc și astăzi să-i înțeleagă și să-i interpreteze corect opera. Spre exemplu, celebrul „Catren” („Catrenul lui Villon când a fost condamnat la spânzurătoare” Villon a utilizat în baladele sale umorul satiric, patosul și forța lirică în lucrări scrise în argoul hoților, în dialectul Moyen français (1400-1600), posibil, din simpatie pentru coquillarzi. Mesajul poeziei sale îl situează printre moderni, chiar dacă a utilizat formele medievale de versificație. Pe lângă baladele în jargon, opera
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
inima și trupul lui Villon) și "Épitaphe Villon", mai cunoscut sub titlul "Ballade des pendus" (Balada Spânzuraților), scrisă în timp ce Villon aștepta aceeași soartă. "Lais" și "Testamentul" sunt pline de jocuri de cuvinte, ironie, căință și o preocupare constantă cu moartea, umor suculent, revoltă și milă. Unele balade și rondeluri, precum "Ballade de la grosse Margot", despre moștenirea pe care o lasă unei prostituate, precum și "Ballade des dames du temps jadis" (Balada doamnelor de altădată), sunt incluse în "Testament". Operele lui Villon s-
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
AOL TV. Marjorie Kase de la Common Sense Media și Shanel Walker & Emily Kofoed au dat serialului 4 stele, afirmând că a fost "un prim exemplu despre cum să iei probleme serioase și să le abordezi într-un mod plin de umor dar care te pune pe gânduri. Serialul este inovator, amuzant și sfidează stereotipurile -- plăcut pentru adolescenți și părinții lor". Marjorie a spus, de asemenea, că există "glume despre droguri" și cuvântul "nigga (cioară)" este folosit cu moderație. Există, de asemenea
Toată lumea îl urăște pe Chris () [Corola-website/Science/331572_a_332901]
-
vremurile moderne. Iphiclos și boii săi legendari apar în expresia latină: Devenit proverbial, mai ales în cultura engleză a secolului al XIX-lea, citatul este preluat din capitolul IX al romanului "Kenilworth" al lui Walter Scott. Scena e memorabilă prin umorul ei, care i-a asigurat și popularitatea. Tressilian, unul din personajele cărții, aflat în călătorie, caută un fierar pentru a înlocui potcoava pierdută a calului său. În loc să-i ofere direct informația dorită, pedagogul satului, Erasmus Holiday, începe o discuție nesfârșită
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
Liceul Stocksbridge din Sheffield (1997-2002) iar profesorul său de limbă engleză, Steve Baker, își amintea despre el ca fiind „o persoană spontană, puțin diferit de restul, cu o bună impresie și inteligență care îl prind bine. Avea un simț al umor foarte original. Alex nu prea se făcea auzit, însă puteai să realizezi că unele poezii îi plăceau”. În cea mai mare parte a copilăriei îi asculta raperi precum Roots Manuva. Ulterior a fost atras de muzica de chitară după ce a
Alex Turner (muzician) () [Corola-website/Science/331761_a_333090]
-
licorne. "The Saturday Review" consideră "Ultima licornă" „un roman la fel de frumos ca "Alice în Țara Minunilor" și "Stăpânul inelelor"”, în timp ce criticul Louis Untermeyer vede în el „unul dintre cele mai încântătoare romane scrise vreodată. o fantasy devenită clasică, plină de umor, amestec îndrăzneț de parodie și puritate tandră [...] un basm dezlănțuit, ironic și, până la urmă, miraculos de emoționant”. "Chicago News" este de părere că „farmecul [lui Peter Beagle], inteligența sa, stilul său spumos s-au revărsat parcă într-o carte - "Ultima
Ultima licornă () [Corola-website/Science/331766_a_333095]
-
a visat o viață întreagă să plece în străinătate a fost silit să plece în Bulgaria. Acolo a dormit un an și jumătate pe o saltea din paie într-o baracă a lagărului. Nici acolo nu și-a pierdut simțul umorului și a realizat o serie de caricaturi în acuarelă a unor oameni cu care a intrat în contact: seria de portrete intitulate "Philippopolis", caricaturile cu regele Ferdinand al Bulgariei și portretele "Bărbat cu șapcă, Comandorul" și câteva autoportrete aflate la
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
Poveștile și povestirile lui Ion Creangă sunt axate pe observații morale. Narațiunea epică este completată cu o atitudine umoristică înțeleaptă și binevoitoare față de limitele semenilor, ce exprimă plenar poftă de viață. Autorul întreține iluzia realității țărănești prin verva, jovialitatea și umorul său, adresându-se cititorului ca unui spectator. Personajele fantastice ale poveștii folosesc un limbaj popular pitoresc și sunt umanizate cu umor, părând să-și uite cuviința rangului; astfel Dumnezeu și Sfântul Petre sunt văzuți în chip de moșnegi binevoitori, ultimul
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
binevoitoare față de limitele semenilor, ce exprimă plenar poftă de viață. Autorul întreține iluzia realității țărănești prin verva, jovialitatea și umorul său, adresându-se cititorului ca unui spectator. Personajele fantastice ale poveștii folosesc un limbaj popular pitoresc și sunt umanizate cu umor, părând să-și uite cuviința rangului; astfel Dumnezeu și Sfântul Petre sunt văzuți în chip de moșnegi binevoitori, ultimul menționând chiar că a primit o chelfăneală strașnică de la un oștean, Moartea pare o babă cârtitoare ce critică slăbiciunile lui Dumnezeu
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
lecție. Lupta omului cu diavolul mai apare în „Dănilă Prepeleac” (1876) și în „Povestea lui Stan Pățitul” (1877), povești în care omul se dovedește mai isteț decât dracii care cad în propria lor capcană. Imaginarea unui Dumnezeu binevoitor și plin de umor este un aspect tipic poveștilor românești, deoarece în imaginarul popular s-a încetățenit ideea că optimismul și bună-dispoziția vin de la Dumnezeu, iar pesimismul și supărarea de la Diavol. Omul de cultură Bogdan Petriceicu Hasdeu îi enumera, în studiul consacrat basmului din
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
a Morții. Eseistul și cronicarul literar Gheorghe Grigurcu comentează cu privire la modul în care protagonistul sfidează Moartea, văzând-o cu „o bună dispoziție suspectă care e probabil un mod arhaic de conjurare, reziduul unui ritual magic”. Finalul optimist și plin de umor al poveștii lui Creangă a fost considerat ca o replică la finalul mohorât al basmului „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, care arată că omul se poate împăca cu gândul nemuririi în ciuda pretinsei monotonii a vieții eterne și a
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
pierde un ochi din cauza blestemelor demonice, devine posesorul unei averi uriașe acordate de însuși Satan (Scaraoschi). Povestea prezintă rolul experienței în viața omului și necesitatea depășirii cât mai multor încercări pentru a căpăta mai multă minte. Considerată o mostră de umor românesc din secolul al XIX-lea, „” a atras atenția criticilor literari prin limbajul său ingenios și prin trăsăturile definitorii ale personajelor principale, preluând temele sale principale din folclorul european. Ea a inspirat, de asemenea, și alte lucrări, precum filmul omonim
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
poate ascunde sub o înfățișare modestă ca în povestea „Dănilă Prepeleac”. Narațiunea epică este completată cu o atitudine umoristică înțeleaptă și binevoitoare față de limitele semenilor, ce exprimă plenar poftă de viață. Autorul întreține iluzia realității țărănești prin verva, jovialitatea și umorul său, adresându-se cititorului ca unui spectator. Personajele fantastice ale poveștii sunt umanizate cu un umor extraordinar (aspect ce este latent în creațiile folclorice); astfel dracii au parte de suferințe fizice ca și cum ar fi oameni și sunt dominați și făcuți
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
o atitudine umoristică înțeleaptă și binevoitoare față de limitele semenilor, ce exprimă plenar poftă de viață. Autorul întreține iluzia realității țărănești prin verva, jovialitatea și umorul său, adresându-se cititorului ca unui spectator. Personajele fantastice ale poveștii sunt umanizate cu un umor extraordinar (aspect ce este latent în creațiile folclorice); astfel dracii au parte de suferințe fizice ca și cum ar fi oameni și sunt dominați și făcuți de râs nu cu sprijinul divinității, ci cu inteligența născută din experiență. Astfel, criticul Alexandru Piru
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
Personajele poveștii vorbesc și se comportă precum țăranii moldoveni din vremea lui Creangă, fiind o imagine a lumii rurale din vremea autorului. Chiar dacă nu sclipesc prin inteligență, personajele lui Creangă compensează acest neajuns printr-o mare șiretenie și printr-un umor amar (un fel de haz de necaz care reprezintă o recunoaștere a propriilor greșeli). Umorul lui Creangă arată absurditatea propriei noastre vieți, în fața căreia nu avem ca armă decât râsul. Umorul este evident și în portretizarea Diavolului, scoțându-se în
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
imagine a lumii rurale din vremea autorului. Chiar dacă nu sclipesc prin inteligență, personajele lui Creangă compensează acest neajuns printr-o mare șiretenie și printr-un umor amar (un fel de haz de necaz care reprezintă o recunoaștere a propriilor greșeli). Umorul lui Creangă arată absurditatea propriei noastre vieți, în fața căreia nu avem ca armă decât râsul. Umorul este evident și în portretizarea Diavolului, scoțându-se în evidență lipsa lui inteligență și astfel neputința lui de a stăpâni pământul. Dracii din poveștile
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
acest neajuns printr-o mare șiretenie și printr-un umor amar (un fel de haz de necaz care reprezintă o recunoaștere a propriilor greșeli). Umorul lui Creangă arată absurditatea propriei noastre vieți, în fața căreia nu avem ca armă decât râsul. Umorul este evident și în portretizarea Diavolului, scoțându-se în evidență lipsa lui inteligență și astfel neputința lui de a stăpâni pământul. Dracii din poveștile lui Creangă nu au mai multe minte decât un țăran neghiob și de aceea chiar și
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
timp unei petreceri, Enn începe să discute cu trei fete foarte frumoase dar ciudate. Pe măsură ce se concentrează în a "face o mișcare" în privința fetelor, este dezvăluit cititorului că acestea sunt de pe o altă planetă. Povestirea este, de asemenea, plină de umor. În 2007 a fost nominalizată la Premiul Hugo pentru cea mai bună povestire și a câștigat Premiul Locus pentru cea mai bună povestire. Un film artistic britanico-american este programat a fi realizat de See-Saw Films în regia lui John Cameron
How to Talk to Girls at Parties () [Corola-website/Science/335652_a_336981]
-
Rabinovitch lucrează la fundamentarea unei etici a deziluziei, o etică care permite persoanei umane să construiască baraje împotriva destructivității, care este constitutivă speciei umane. Gérard Rabinovitch își aprofundează și își ilustrează reflecția sa asupra eticii Deziluziei în cadrul analizelor sale despre umor, această veritabilă comoară a îndeletnicirii culturale ("Kulturarbeit") depusă de om. În cartea sa "Comment ça va mal? L'humour juif, un art de l'esprit", el se apleacă asupra specificității umorului evreiesc, semn și mărturie a culturii și identității evreiești
Gérard Rabinovitch () [Corola-website/Science/335720_a_337049]
-
reflecția sa asupra eticii Deziluziei în cadrul analizelor sale despre umor, această veritabilă comoară a îndeletnicirii culturale ("Kulturarbeit") depusă de om. În cartea sa "Comment ça va mal? L'humour juif, un art de l'esprit", el se apleacă asupra specificității umorului evreiesc, semn și mărturie a culturii și identității evreiești, supuse unei tensiuni interne care le este proprie, și anume aceea a unei articulații între dezvrăjirea antropologică și speranța mesianică. Mai recent, în lucrarea sa "Et vous trouvez ça drôle ?!... variations
Gérard Rabinovitch () [Corola-website/Science/335720_a_337049]
-
interne care le este proprie, și anume aceea a unei articulații între dezvrăjirea antropologică și speranța mesianică. Mai recent, în lucrarea sa "Et vous trouvez ça drôle ?!... variations sur le propre de l'homme", Gérard Rabinovitch își continuă reflecția asupra umorului și a vocației lui etice cu cea a „bine-zicerii” (bene-diction). Analizând diferențele și congruențele între cele două mari tradiții de umor, cea a umorului evreiesc și cea a umorului englez, Gérard Rabinovitch clarifică condițiile de posibilitate a umorului și analizează
Gérard Rabinovitch () [Corola-website/Science/335720_a_337049]
-
sa "Et vous trouvez ça drôle ?!... variations sur le propre de l'homme", Gérard Rabinovitch își continuă reflecția asupra umorului și a vocației lui etice cu cea a „bine-zicerii” (bene-diction). Analizând diferențele și congruențele între cele două mari tradiții de umor, cea a umorului evreiesc și cea a umorului englez, Gérard Rabinovitch clarifică condițiile de posibilitate a umorului și analizează efectele sale de civilizare și de emancipare lucidă. El se mișcă într-un cadru disciplinar pe care îl numește „filosofie clinică
Gérard Rabinovitch () [Corola-website/Science/335720_a_337049]
-
trouvez ça drôle ?!... variations sur le propre de l'homme", Gérard Rabinovitch își continuă reflecția asupra umorului și a vocației lui etice cu cea a „bine-zicerii” (bene-diction). Analizând diferențele și congruențele între cele două mari tradiții de umor, cea a umorului evreiesc și cea a umorului englez, Gérard Rabinovitch clarifică condițiile de posibilitate a umorului și analizează efectele sale de civilizare și de emancipare lucidă. El se mișcă într-un cadru disciplinar pe care îl numește „filosofie clinică” și construiește elementele
Gérard Rabinovitch () [Corola-website/Science/335720_a_337049]