102,116 matches
-
Vasile Ladislau Baron de Pop (n. 6 ianuarie 1819, Berind - d. 17 februarie 1875, Budapesta) a fost un jurist român din Transilvania, consilier al ministrului justiției din Viena, apoi înalt funcționar în guvernul Transilvaniei și din 1865 președintele Tribunalului Suprem al Transilvaniei. A desfășurat o vastă activitate culturală, deținând din 1867 și până la moarte funcția de președinte al ASTRA. În anul 1864 a fost înnobilat prin ordinul împăratului Franz Josef I. A fost al doilea fiu al preotului-paroh greco-catolic
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
numit comisar districtual (Bezirkcommisar) la Reteag (5 octombrie 1849), de către guvernatorul Transilvaniei, baronul Wohlgemut, „care căuta anume bărbați români la slujbe”. A fost începutul unei cariere fulminante. În primăvara anului 1850, Vasile L. Pop a fost numit consilier (judecător) la tribunalul din Bistrița; câteva luni mai târziu, în septembrie același an, a devenit consilier (judecător) la Tribunalul din Sibiu, capitala de atunci a Transilvaniei. În 1852, Vasile L. Pop era numit consilier supleant al Tribunalului Apelatoriu, pentru ca în anul 1854, la
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
anume bărbați români la slujbe”. A fost începutul unei cariere fulminante. În primăvara anului 1850, Vasile L. Pop a fost numit consilier (judecător) la tribunalul din Bistrița; câteva luni mai târziu, în septembrie același an, a devenit consilier (judecător) la Tribunalul din Sibiu, capitala de atunci a Transilvaniei. În 1852, Vasile L. Pop era numit consilier supleant al Tribunalului Apelatoriu, pentru ca în anul 1854, la vârsta de doar 35 de ani, să fie numit consilier la Curtea Judecătorească Superioară a Transilvaniei
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
a fost numit consilier (judecător) la tribunalul din Bistrița; câteva luni mai târziu, în septembrie același an, a devenit consilier (judecător) la Tribunalul din Sibiu, capitala de atunci a Transilvaniei. În 1852, Vasile L. Pop era numit consilier supleant al Tribunalului Apelatoriu, pentru ca în anul 1854, la vârsta de doar 35 de ani, să fie numit consilier la Curtea Judecătorească Superioară a Transilvaniei. Vasile L. Pop a contribuit, în această calitate, la definitivarea legilor pentru organizarea justiției. Una dintre lucrările sale
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
a fost singurul român transilvănean care a ocupat o demnitate atât de înaltă în istoria modernă a Transilvaniei. Între 1861-1865 a fost, simultan, președinte al Curții de Casație, iar din 1865 a devenit, prin numire imperială, cel dintâi președinte al Tribunalului Suprem al Transilvaniei. La deschiderea lucrărilor acestei înalte curți judecătorești, desfășurată la Viena, la 15 iulie 1865, în prezența împăratului Francisc Iosif, baronul Reichenstein a ținut o cuvântare în care îl elogia pe președintele Tribunalului în următoarele cuvinte: „Dacă aș
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
imperială, cel dintâi președinte al Tribunalului Suprem al Transilvaniei. La deschiderea lucrărilor acestei înalte curți judecătorești, desfășurată la Viena, la 15 iulie 1865, în prezența împăratului Francisc Iosif, baronul Reichenstein a ținut o cuvântare în care îl elogia pe președintele Tribunalului în următoarele cuvinte: „Dacă aș avea, Maiestate, proces chiar cu tatăl lui Popp, nici atunci nu m-aș îndoi a concrede cauza mea imparțialității fiului”. În calitatea sa de membru al Dietei Transilvaniei, Vasile L. Pop a contribuit la apărarea
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]
-
băiatul), Harvey Keitel (preotul), Laura Morante (soția preotului), Gheorghe Visu (notarul), Adina Cartianu (soția notarului) și alții. Filmul "Condamnat la viață" a avut premiera la 14 martie 2013, în absența regizorului și a interpretului principal. Regizorul a solicitat fără succes Tribunalului București să interzică distribuției filmului în cinematografe, acuzându-i pe producători că au modificat filmul fără acordul său, scurtându-l și schimbând finalul prin operațiuni de remontaj. Filmul " Atunci i-am condamnat pe toți la moarte" a fost vizionat de
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
Cu mîinile curate", terminându-se cu moartea comisarului Miclovan și arestarea lui Semaca de către comisarul Roman (Ilarion Ciobanu). La moartea lui Miclovan, Roman îi ia ultimul cartuș aflat în revolverul Smith & Wesson. În decembrie 1945, Constantin Semaca este judecat de tribunal și achitat din lipsă de probe, fiind apoi pus în libertate, așa cum prevăzuse anterior Miclovan. Anticarul se justifică apropiaților săi că, în timp ce-și inspecta una dintre magazii, a nimerit întâmplător în mijlocul unei lupte între gangsteri și comisarul Miclovan
Ultimul cartuș () [Corola-website/Science/312634_a_313963]
-
Comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și la autorizarea funcționării persoanelor juridice: Solicitarea înregistrării fiscale a unui comerciant se face prin depunerea cererii de înregistrare la biroul unic din cadrul oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal, iar atribuirea codului unic de înregistrare de către Ministerul Finanțelor Publice este condiționată de admiterea cererii de înregistrare în registrul comerțului de către judecătorul-delegat. Pentru asociațiile familiale, precum și pentru persoanele juridice prevăzute la art. 2 structura codului unic de înregistrare se stabilește
Cod de Identificare Fiscală () [Corola-website/Science/312694_a_314023]
-
acestuia. De multe ori proiectul s-a aflat la doar puțin de a fi abandonat, dar în final, la 11 iulie 1905, s-a dat prima lovitură de târnăcop pentru începerea construcției. Între timp, pe baza sentinței 4042/1905 a Tribunalului din Oradea, "Linia ferată publică „S.A. Oradea Mare”" își schimba numele în "Calea Ferată Orășenească „Oradea Mare S.A”" (germ. "Grosswardeiner Stadtbahn Actiengesellschaft", magh. "Nagyváradi Városi Vasút Rt."). Așa cum se menționează și mai sus, la 11 iulie 1905, pe strada
Tramvaiul din Oradea () [Corola-website/Science/312721_a_314050]
-
în ziua când împlinea vârsta de 30 de ani, Josef K., procuristul unei bănci, a fost arestat în mod neașteptat de doi agenți neidentificați de la o agenție nespecificată pentru un delict nespecificat. Inspectorul sosește mai târziu și amenajează un mic tribunal în camera domnișoarei Bürstner, vecina lui K. Deși i se spune că este arestat, Josef K. este lăsat totuși „liber”. El merge la serviciu și în acea noapte își cere scuze de la domnișoara Bürstner pentru intruziunea petrecută în camera ei
Procesul (roman) () [Corola-website/Science/312728_a_314057]
-
serviciu și în acea noapte își cere scuze de la domnișoara Bürstner pentru intruziunea petrecută în camera ei. La sfârșitul conversației el o sărută brusc. K. primește un apel telefonic prin care este anunțat să se prezinte în duminica următoare la tribunal pentru a i se lua un prim interogatoriu. Instanța unde a fost chemat se găsea într-o clădire înaltă cu camere de închiriat. Aspectul acestei clădiri era deplorabil, fiind sărăcăcios și mizerabil. Bătând la toate ușile și întrebând la întâmplare
Procesul (roman) () [Corola-website/Science/312728_a_314057]
-
unde a fost chemat se găsea într-o clădire înaltă cu camere de închiriat. Aspectul acestei clădiri era deplorabil, fiind sărăcăcios și mizerabil. Bătând la toate ușile și întrebând la întâmplare de tâmplarul Lanz, K. își dă seama că birourile tribunalului se află în pod. Camera este neaerisită și aglomerată, iar el, deși nu avea nicio idee despre acuzații sau proces, rostește un discurs lung în care denigrează întregul proces, inclusiv pe agenții care l-au arestat; în acest timp, într-
Procesul (roman) () [Corola-website/Science/312728_a_314057]
-
sălii, un student la drept o violează pe soția aprodului. Josef se întoarce apoi acasă. Judecătorii stabiliseră cu el că interogatoriile vor avea loc numai duminica, pentru a nu-l încurca în desfășurarea activității sale profesionale. K. se duce la tribunal în următoarea duminică, deși nu fusese citat. Tribunalul nu era convocat, iar inculpatul are ocazia să vorbească cu soția aprodului, care încearcă să-l seducă și îi oferă mai multe informații despre proces, oferindu-se să-l ajute. K. urcă
Procesul (roman) () [Corola-website/Science/312728_a_314057]
-
soția aprodului. Josef se întoarce apoi acasă. Judecătorii stabiliseră cu el că interogatoriile vor avea loc numai duminica, pentru a nu-l încurca în desfășurarea activității sale profesionale. K. se duce la tribunal în următoarea duminică, deși nu fusese citat. Tribunalul nu era convocat, iar inculpatul are ocazia să vorbească cu soția aprodului, care încearcă să-l seducă și îi oferă mai multe informații despre proces, oferindu-se să-l ajute. K. urcă mai târziu cu aprodul la cel mai de
Procesul (roman) () [Corola-website/Science/312728_a_314057]
-
vorbească cu soția aprodului, care încearcă să-l seducă și îi oferă mai multe informații despre proces, oferindu-se să-l ajute. K. urcă mai târziu cu aprodul la cel mai de sus nivel al mansardei, unde se aflau birourile tribunalului. El rămâne dezgustat de cele văzute și chiar i se face rău din cauza aerului închis și a atmosferei sufocante, fiind scos afară de doi funcționari care, odată ajunși la scările care făceau legătura dintre ultimul etaj și pod, încep a se
Procesul (roman) () [Corola-website/Science/312728_a_314057]
-
ca pe un câine. Această experiență suplimentară îl tulbură pe K. (Acest capitol a fost lăsată neterminat de autor.) Un industriaș, client al băncii, îi spune procuristului că aflase de cazul lui K. de la pictorul Titorelli, care avea relații la tribunal. Clientul îl sfătuiește pe K. să meargă la Titorelli pentru a obține sfaturi. Pictorul locuia în mansarda închiriată a unei case dintr-o suburbie aflată în partea opusă a orașului în comparație cu instanța unde fusese citat procuristul. Trei fete îl hărțuiesc
Procesul (roman) () [Corola-website/Science/312728_a_314057]
-
locuia în mansarda închiriată a unei case dintr-o suburbie aflată în partea opusă a orașului în comparație cu instanța unde fusese citat procuristul. Trei fete îl hărțuiesc pe K. pe treptele clădirii. Titorelli se dovedește a fi un pictor oficial al tribunalului - poziție pe care o moștenise, și are o înțelegere profundă a procesului. K. află de la pictor că niciun inculpat nu a fost vreodată achitat. Opțiunile posibile ale inculpatului sunt în număr de trei: achitarea reală, achitarea aparentă și tărăgănarea la
Procesul (roman) () [Corola-website/Science/312728_a_314057]
-
specializate. Adoptarea Regulamentelor Organice în Țara Românească în anul 1831 și în Moldova în anul 1832 a conturat organizarea instituțională pe baza principiului separării puterilor în stat. Astfel, puterea legislativă era încredințată Adunării Obștești, cea executivă domnului iar cea judecătorească tribunalelor care erau independente față de Adunare și domn. Puterea judecătorească era exercitată prin intermediul următoarelor instituții: 1) Tribunalele de întâia instanță sau judecătoriile județelor; 2) Divanurile judecătorești, cu sediile în București și Craiova pentru Țara Românească și Iași pentru Moldova. La aceste
Ministerul Justiției (România) () [Corola-website/Science/312813_a_314142]
-
a conturat organizarea instituțională pe baza principiului separării puterilor în stat. Astfel, puterea legislativă era încredințată Adunării Obștești, cea executivă domnului iar cea judecătorească tribunalelor care erau independente față de Adunare și domn. Puterea judecătorească era exercitată prin intermediul următoarelor instituții: 1) Tribunalele de întâia instanță sau judecătoriile județelor; 2) Divanurile judecătorești, cu sediile în București și Craiova pentru Țara Românească și Iași pentru Moldova. La aceste instanțe se judecau apelurile împotriva hotărârilor judecătoriilor județene; 3) Judecătoriile de comerț; 4) Judecătoriile de poliție
Ministerul Justiției (România) () [Corola-website/Science/312813_a_314142]
-
a primi cererile de naturalizare și transfera Adunării Elective și de a legaliza actele de stare civilă și pe cele judecătorești pentru străinătate. Curtea de Casație și Justiție a luat ființă în 24 ianuarie 1861, aceasta având în jurisdicție toate tribunalele, curțile de apel și tribunalele militare iar prin legea din 4 iulie 1865 se dădea o nouă organizare instanțelor judecătorești. Fondul arhivistic Ministerul Justiției care poate fi cercetat la Arhivele Naționale cuprinde documente create în anii 1823-1948. Materialul documentar cuprins
Ministerul Justiției (România) () [Corola-website/Science/312813_a_314142]
-
și transfera Adunării Elective și de a legaliza actele de stare civilă și pe cele judecătorești pentru străinătate. Curtea de Casație și Justiție a luat ființă în 24 ianuarie 1861, aceasta având în jurisdicție toate tribunalele, curțile de apel și tribunalele militare iar prin legea din 4 iulie 1865 se dădea o nouă organizare instanțelor judecătorești. Fondul arhivistic Ministerul Justiției care poate fi cercetat la Arhivele Naționale cuprinde documente create în anii 1823-1948. Materialul documentar cuprins în fond, este organizat pe
Ministerul Justiției (România) () [Corola-website/Science/312813_a_314142]
-
unui atac în noaptea următoare, dar mercenarii cad în capcana pregătită de grupul maiorului Andrei și sunt decimați. În dimineața următoare, maiorul Andrei îi cere colonelului von Görtz să se predea pentru a fi dus la Cluj și judecat de tribunalul militar pentru crimele comise. Colonelul refuză aceste condiții, neacceptând să fie judecat de "niște mârlani". Căpitanul Luca îl provoacă pe maior la un duel cu grenade, iar în timpul duelului Andrei este grav rănit, dar reușește să-l ucidă pe Luca
Capcana mercenarilor () [Corola-website/Science/312056_a_313385]
-
venit a nobilimii era pământul, deținând ¼ până la 1/3 din acesta precum și între 15%-25% din venitul Bisericii, întrucât toți episcopii erau nobili. Toate funcțiile înalte erau ocupate de nobilime. De asemenea, se bucurau de numeroase privilegii, fiind judecați de tribunale speciale, scutiți de serviciul militar, de munca la întreținerea drumurilor, aveau drepturi exclusive la vânătoare și pescuit, drept de monopol asupra morilor, cuptoarelor de pâine și teascuri, beneficiau și de scutiri de impozite. În general nobilimea era ostilă schimbării și
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
efort de a reduce încărcătura parlamentelor regionale, anumite „bailliages” au căpătat puteri extraordinare în perioada lui Henric al II-lea: acestea erau numite „présidiaux”. Anumiți seniori - cei cu drepturi de „haute justice” - puteau acorda pedeapsa capitală, dar doar cu acordul tribunalelor de tip „présidial”. Anumite tipuri de crime - crimele comise de vagabonzi, dezertori și jafuri la drumul mare erau tratate de un tip special de judecători „prévôt des maréchaux”, ale cărui sentințe erau definitive. Judecătorii „prévôts”, sau echivalentul lor, erau judecători
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]