102,116 matches
-
sau echivalentul lor, erau judecători de prim nivel pentru ne-nobili sau clerici. Aceștia prezidau singuri, dar trebuiau să se consulte cu avocați („avocats” sau „procureurs”). Apelul contra sentințelor acestora se făcea la nivelul de „bailliage”, care era de asemenea tribunal de primă instanță pentru nobili. Tribunalele „bailliage” sau de tip „présidial” erau de asemenea curți de primă instanță pentru numite crime, „cas royaux”: sacrilegiu, lèse-majesté, răpire, viol, erezie, falsificare de bani, răzvrătire, insurecții și port ilegal de arme. Apelul contra
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
prim nivel pentru ne-nobili sau clerici. Aceștia prezidau singuri, dar trebuiau să se consulte cu avocați („avocats” sau „procureurs”). Apelul contra sentințelor acestora se făcea la nivelul de „bailliage”, care era de asemenea tribunal de primă instanță pentru nobili. Tribunalele „bailliage” sau de tip „présidial” erau de asemenea curți de primă instanță pentru numite crime, „cas royaux”: sacrilegiu, lèse-majesté, răpire, viol, erezie, falsificare de bani, răzvrătire, insurecții și port ilegal de arme. Apelul contra sentințelor se putea face doar la
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
în Stările Generale, Stările Provinciale Consiliile Provinciale și Sinodurile convocate de monarh pentru a discuta probleme religioase. Biserica avea de asemenea prerogativul de a judeca anumite crime, cel mai notabil caz fiind erezia, cu toate că acestea au devenit treptat competențe ale tribunalelor regale. În cele din urmă, diverși prelați au ajuns să dețină o influență politică importantă, servind regele în calitate de ambasadori, consilieri sau în administrație, Cardinalii Richelieu sau Mazarin ajungând în poziții cheie ale regatului. Biserica era principalul administrator al școlilor și
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
Pe data de 4 iunie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a condamnat-o pe Ioana Maria Vlas la 10 ani de închisoare în dosarul FNI, fiind pusă în libertate, pe 20 octombrie 2010, printr-o hotărâre definitivă a tribunalului Prahova. Prima apariție televizată a lui Vântu a survenit pe 7 ianurie 2002 la emisiunea Marius Tucă Show. Ziaristul Marius Tucă a fost acuzat că a înregistrat emisiunea cu câteva zile înainte de difuzare, deoarece detalii ale discuției celor doi au
Sorin Ovidiu Vântu () [Corola-website/Science/312276_a_313605]
-
2014, Sorin Ovidiu Vântu a fost condamnat definitiv de ICCJ la doi ani de închisoare cu executare în dosarul favorizării lui Nicolae Popa, condamnat în 2006 în legătură cu prăbușirea FNI. Pe 14 iulie 2014, Sorin Ovidiu Vîntu a fost condamnat de Tribunalul București la 6 ani și 2 luni de închisoare cu executare în dosarul Petromservice, sentința nefiind definitivă. Pe 9 februarie 2015 a fost condamnat, de Tribunalul București, la șase ani și 4 luni de închisoare, în dosarul devalizării Fondului Național
Sorin Ovidiu Vântu () [Corola-website/Science/312276_a_313605]
-
în legătură cu prăbușirea FNI. Pe 14 iulie 2014, Sorin Ovidiu Vîntu a fost condamnat de Tribunalul București la 6 ani și 2 luni de închisoare cu executare în dosarul Petromservice, sentința nefiind definitivă. Pe 9 februarie 2015 a fost condamnat, de Tribunalul București, la șase ani și 4 luni de închisoare, în dosarul devalizării Fondului Național de Investiții (FNI), decizia nefiind definitivă. Un an mai târziu, pe 21 Februarie 2016, acesta a fost condamnat definitiv la 8 ani de închisoare cu executare
Sorin Ovidiu Vântu () [Corola-website/Science/312276_a_313605]
-
la 14 martie 1958 fiind anchetat de locotenent major Nicolae Trandafir, locotenent major Alexandru Iordan și locotenentul major Ilie Iliescu. A fost judecat în lotul care îi purta numele, fiind condamnat prin sentința Nr. 585 din 24 iunie 1958 a Tribunalului Militar București la 15 ani muncă silnica. A fost eliberat, în baza decretului de grațiere Nr. 310/1964, la 23 iunie 1964. Nu și-a reluat studiile universitare și a lucrat ca funcționar la Centrofar, Bacău.
Alexandru Bulai () [Corola-website/Science/311499_a_312828]
-
administrație canonică care să le mențină în comuniune cu Biserica Ortodoxă Română. Între 1945-1958 parohiile ortodoxe române din Europa Occidentală s-au aflat sub păstorirea mitropolitului Visarion Puiu, excomunicat de Patriarhia de la București și condamnat în contumacie la moarte de către Tribunalul Poporului de la București. Al doilea întâistătător al Episcopiei Ortodoxe Române Autonome din Europa a fost arhiepiscopul Vasile Leu, fostul paroh ortodox român de la Salzburg. După prăbușirea regimului comunist din România tot mai multe parohii românești din occident au dorit reîntoarcerea
Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale și de Nord () [Corola-website/Science/311506_a_312835]
-
Popescu, căpitan Gheorghe Enoiu, locotenent major Iosif Moldovan, locotenent major Vasile Dumitrescu, locotenent major Gheorghe Vasile, locotenent major Constantin Oprea și locotenent Nicolae Urucu. A fost judecată în lotul „Mitroi”, iar prin sentința Nr. 534 din 19 aprilie 1957 a Tribunalului Militar București a fost condamnată la 2 ani închisoare corecțională. A fost eliberată în baza Decretului Nr. 42 al Marii Adunări Naționale. După eliberare s-a înscris la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, secția
Eugenia Florescu () [Corola-website/Science/311522_a_312851]
-
Popescu, căpitan Gheorghe Enoiu, locotenent major Iosif Moldovan, locotenent major Vasile Dumitrescu, locotenent major Gheorghe Vasile, locotenent major Constantin Oprea și locotenent Nicolae Urucu. A fost judecat în lotul "Mitroi", iar prin sentința Nr. 534 din 19 aprilie 1957 a Tribunalului Militar București la un an închisoare corecțională. A fost eliberat, după executarea sentinței, la 7 noiembrie 1957. După eliberare s-a înscris la Academia de Științe Economice. După terminarea studiile universitare a lucrat ca economist la Centrul ce Perfecționare a
Aurel Moldovan () [Corola-website/Science/311534_a_312863]
-
Popescu, căpitan Gheorghe Enoiu, locotenent major Iosif Moldovan, locotenent major Vasile Dumitrescu, locotenent major Gheorghe Vasile, locotenent major Constantin Oprea și locotenent Nicolae Urucu. A fost judecat în lotul "Mitroi", iar prin sentința Nr. 534 din 19 aprilie 1957 a Tribunalului Militar București la 3 ani închisoare corecțională (Jilava, Gherla, București,). A fost eliberat, după executarea sentinței, la 3 noiembrie 1959. După eliberare și-a terminat studiile universitare, lucrând apoi ca profesor la Școala Generală Nr. 95 din București. Din 1979
Florin Caba () [Corola-website/Science/311533_a_312862]
-
responsabili de genocidul armean. Aproape 150 de persoane au fost arestate în Constantinopol de către autoritățile britanice și încarcerați la o închisoare din Malta, începând cu data de 4 ianuarie până la sfârșitul lunii noiembrie 1919, pentru a fi judecați de un tribunal internațional. Aceștia au fost eliberați treptat în următorii doi ani în cadrul unor schimburi de prizonieri și nu au mai fost judecați din lipsa probelor fizice prezentate în Malta. Lord George Curzon scria: În primii ani ai republicii turce, exilații din
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
la locul faptei. El este un tânăr armean de 23 de ani, , un supraviețuitor al genocidului în care și-a pierdut mama și toată familia. Soghomon Tehlirian a fost judecat la scurt de timp după aceea, pe 2 și , de către tribunalul de primă instanță din Berlin. Mărturiile lui Soghomon Tehlirian, ale Christinei Terzibashian, ale lui Johannes Lespius și chiar a generalului Liman von Sanders, precum și documentele reținute ca probe, între care cinci telegrame criptate trimise de Talaat către Naim Bey, documentele
Genocidul Armean () [Corola-website/Science/311497_a_312826]
-
(n. 1906, Constanța - d. 2000, București) a fost o conducătoare comunistă. A fost soția lui Silviu Brucan și acuzator public la “Tribunalul poporului” (1945-1946) în procesele intentate elitei politice și culturale românești (ale „ziariștilor de extremă dreaptă” și ale „criminalilor de război din Transnistria”). Printre cei 14 jurnaliști „fasciști” incluși în „Lotul Ziariștilor” se regăseau Pan M. Vizirescu, Pamfil Șeicaru (directorul ziarului
Alexandra Sidorovici () [Corola-website/Science/311576_a_312905]
-
1956. A fost arestat la 12 noiembrie 1956. Anchetă să a fost condusă de locotenent major Gheorghe Mihăilescu, locotenent major Constantin Popescu, locotenent major Vasile Dumitrescu și locotenent major Dumitru Preda. Prin sentința Nr. 234 din 15 februarie 1957 a Tribunalului Militar București la 4 luni închisoare corecționala. A fost eliberat, după executarea sentinței, la 11 martie 1957. A lucrat ca muncitor necalificat (construcții) , sora de noapte, etc. Și-a terminat studiile la Facultatea de Medicină IAȘI 1963. Chirurg la Institutul
Nicolae Cernăianu () [Corola-website/Science/311598_a_312927]
-
regimului comunist, în cazul în care numărul participanților era mare. A fost arestat la 4 noiembrie 1956, cu o zi înainte de data fixată pentru manifestație. A fost judecat în lotul "Ivasiuc". Prin sentința Nr. 481 din 1 aprilie 1957 a Tribunalului Militar București a fost condamnat la 4 ani închisoare corecțională. A fost eliberat, după executarea sentinței, la 2 noiembrie 1960, însă prin decizia Ministerului Afacerilor Interne Nr 16010/1960 i s-a fixat domiciliu obligatoriu în localitatea Rubla (azi Valea
Mihail Victor Serdaru () [Corola-website/Science/311599_a_312928]
-
transformare a mitingului într-o mișcare de răsturnare a regimului comunist, în cazul în care numărul participanților era mare. A fost arestat la 30 noiembrie 1956, fiind judecat în lotul "Ivasiuc". Prin sentința Nr. 481 din 1 aprilie 1957 a Tribunalului Militar București a fost condamnat la un an închisoare corecțională. A fost eliberat la 29 noiembrie 1957, după expirarea pedepsei. După eliberare și-a continuat studiile de medicină, lucrând apoi ca medic în cadrul spitalului județean Târgu Jiu.
Vasile Brânzan () [Corola-website/Science/311603_a_312932]
-
transformare a manifestației într-o mișcare de răsturnare a regimului comunist, în cazul în care numărul participanților era mare. A fost arestat la 10 noiembrie 1956, fiind judecat în lotul "Ivasiuc". Prin sentința Nr. 481 din 1 aprilie 1957 a Tribunalului Militar București a fost condamnat la 18 luni închisoare corecțională. A fost eliberat la 15 iunie 1958, după expirarea pedepsei. Prin decizie a Ministerului Afacerilor Interne i s-a fixat domiciliu obligatoriu în localitatea Răchitoasa (azi dispărută, situată în apropiere
Alexandru Tătaru () [Corola-website/Science/311615_a_312944]
-
15 noiembrie 1956, fiind judecată în lotul "Ivasiuc". La proces a participal și profesorul Mihai Gafița ca martor al acuzării; în depoziția sa a calificat atitudinea Christei Depner ca fiind "reacționară". Prin sentința Nr. 481 din 1 aprilie 1957 a Tribunalului Militar București, Depner a fost condamnată la 6 luni închisoare corecțională. A fost eliberată la 13 mai 1957, după expirarea pedepsei. În urma unei călătorii în străinătate în 1977 a decis să nu se mai întoarcă în România și și-a
Christa Depner () [Corola-website/Science/311616_a_312945]
-
alcoolici, 50 imobilizați la pat, iar ceilalți, bătrâni abandonați de familie, nu s-a putut trece la o executare silită, din cauza lipsei fondurilor necesare pentru cumpărarea unui alt spațiu în vederea transferării căminului. Ca urmare a deciziei de evacuare date de tribunal, unii angajați ai Căminului care erau din sat și riscau să-și piardă slujbele au încercat să împiedice mutarea căminului din clădirile mănăstirii. În aprilie 1998, 90 de săteni au trimis un memoriu mai multor instituții ale statului. Acea scrisoare
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
pe linie paternă, din vechile familii moldovenești Cantemir și Basota, iar mama ei, Anastasia (n. 1824), era sora lui Vasile V. Pogor, întemeietorul societății literare "Junimea" de la Iași. A deținut pe parcursul vieții și unele funcții publice: a fost asesor la tribunalul regional Iași (Bălți)-Soroca, în cadrul căruia a activat în 1860-1863; director onorific al școlii nr. 2 din Chișinău (1862); deputat în Comisia pentru orînduirea prestațiilor în Oblastia Basarabiei (1863-1865). (La 17.IX.1865, Costache Negruzzi îi scria lui Alexandru Greoriady-Bonachi
Nicolae Casso () [Corola-website/Science/311703_a_313032]
-
timp de doi ani de către autoritățile Rusiei Țariste. După eliberarea sa din închisoare, s-a mutat la Chișinău, apoi la Iași și apoi în alte locuri, înainte de a se stabili în final la Sadagura (Bucovina) în 1842. Acolo a restabilit Tribunalul său hasidic în toată gloria sa. Cei șase fii ai săi au stabilit dinastii hasidice: Sadagura, Boian, Ciortkiv, Husiatin și Buhuși. În 1880, din cei 4.836 locuitori ai Sadagurei, evreii reprezentau 80.3%, polonezii - circa 8%, apoi urmau și
Sadagura () [Corola-website/Science/311698_a_313027]
-
un pretext pentru a-l condamna. După cum declară el, în cadrul interogatoriilor era întrebat de activitățile anticomuniste desfășurate de către mitropolitul Glicherie în România, dacă au arme și unde sunt ascunse, iar după ce răspundea era bătut de anchetatori. A fost condamnat de către Tribunalul din Târgu Mureș și a petrecut următorii 7 ani în închisoare (a fost deținut în penitenciarul Gherla până în 1959, apoi în coloniile de muncă de la Periprava, Balta Brăilei, Stroienești și Bondoi). Supus la înfometare, frig, torturat și lipsit de odihnă
Demosten Ioniță () [Corola-website/Science/311713_a_313042]
-
fi rănită emoțional, aflându-se într-o stare de apatie. Scrisoarea își produce efectul: iubita se întoarce, dar situația escaladează atunci când ea îl lovește Raymond după ce el încearcă să o dea afară, iar Raymond o bate. Raymond este dus la tribunal, iar, după ce Meursault depune mărturie în favoarea lui, scapă doar cu un avertisment. După acest moment, începe însă să fie urmărit de un grup de arabi, condus de fratele fetei. Într-una din zile, Raymond îi invită în week-end pe Meursault
Străinul (roman de Albert Camus) () [Corola-website/Science/311714_a_313043]
-
atunci când inventariază evenimentele, ca și cum acestea ar surveni independent și fără voia lui. Cu toate acestea, Meursault rămâne un personaj pozitiv, care se pliază perfect acestei existențe/acestui mod de a trăi, de altfel, nici nu minte în fața Mariei sau a tribunalului, nici nu are un aer orgolios: pur și simplu, acceptă lucrurile așa cum sunt ele și nu vede niciun interes în a-i minți pe alții și nici chiar pe el însuși. Ucigându-l pe arab, Meursault o face ca urmare
Străinul (roman de Albert Camus) () [Corola-website/Science/311714_a_313043]