102,196 matches
-
formarea "heterocarionului". Ulterior, are loc fuzionarea nucleilor, urmată de diviziuni mitotice succesive. În final, se formează celulele hibride somatice. Aceste celule nu pot regenera organisme animale hibride. Ele formează "clone celulare hibride", la care sunt eliminați preferențial cromozomii uneia dintre speciile genitoare. Astfel, în culturile celulare hibride om-șoarece, se elimină o parte din cromozomii umani. Drept urmare, în descendența hibridă există o variație semnificativă a numărului de cromozomi. Importanța practică a acestui fenomen constă în faptul că pot fi realizate hărți cromozomale
Inginerie genetică () [Corola-website/Science/329222_a_330551]
-
singur organism adult, se pot obține copii perfect identice, din punct de vedere genetic, ale organismului donator. Această tehnologie grupează tehnicile care permit sinteza chimică sau izolarea genelor unor organisme, urmată de inerția acestora în genomul unor celule aparținând altei specii. Gazda va copia ADN-ul străin inserat artificial și-l va transmite descendenței. Rezultă astfel "organisme reprogramate genetic". Avantajul acestei tehnici constă în faptul că toate depăși barierele de specie (poate transfera ADN-ul de la o specie la alta). Etapele
Inginerie genetică () [Corola-website/Science/329222_a_330551]
-
urmată de inerția acestora în genomul unor celule aparținând altei specii. Gazda va copia ADN-ul străin inserat artificial și-l va transmite descendenței. Rezultă astfel "organisme reprogramate genetic". Avantajul acestei tehnici constă în faptul că toate depăși barierele de specie (poate transfera ADN-ul de la o specie la alta). Etapele acestei tehnologii sunt: izolarea ADN-ului corespunzător unei anumite gene; multiplicarea sa; construirea unor molecule de ADN hibride; transferul de la o specie la alta. Pentru a obține ADN recombinat se
Inginerie genetică () [Corola-website/Science/329222_a_330551]
-
celule aparținând altei specii. Gazda va copia ADN-ul străin inserat artificial și-l va transmite descendenței. Rezultă astfel "organisme reprogramate genetic". Avantajul acestei tehnici constă în faptul că toate depăși barierele de specie (poate transfera ADN-ul de la o specie la alta). Etapele acestei tehnologii sunt: izolarea ADN-ului corespunzător unei anumite gene; multiplicarea sa; construirea unor molecule de ADN hibride; transferul de la o specie la alta. Pentru a obține ADN recombinat se folosesc microorganisme (colibacili, drojdie de bere, "Argobacterium
Inginerie genetică () [Corola-website/Science/329222_a_330551]
-
constă în faptul că toate depăși barierele de specie (poate transfera ADN-ul de la o specie la alta). Etapele acestei tehnologii sunt: izolarea ADN-ului corespunzător unei anumite gene; multiplicarea sa; construirea unor molecule de ADN hibride; transferul de la o specie la alta. Pentru a obține ADN recombinat se folosesc microorganisme (colibacili, drojdie de bere, "Argobacterium sp."), enzime specifice și vectori. Prima realizare în domeniu, datează din anul 1970, când Har Gobind Khorana și colaboratorii săi au sintetizat artificial la drojdia
Inginerie genetică () [Corola-website/Science/329222_a_330551]
-
își fac cunoscut teritoriul, asta deoarece ciocănitorile nu emit sunete vocale specifice. Aceste pasari au fost asociate cu apă, iar ciocănitul lor era considerat un prevestitor al ploii. Se raspindesc prin ouă. Habitat Aceasta ciocănitoare este printre cele mai adaptabile specii de ciocănitori. Ele trăiesc în diferite habitate atât timp cât acestea conțin copaci, de aici și gradul mare de răspândire pe teritoriul Europei. Ele preferă în special stejarii și carpenii și sunt cel mai des întâlnite în astfel de păduri, dar și
Ciocănitoarea pestriță mare () [Corola-website/Science/329244_a_330573]
-
larve și își folosesc limba lungă și lipicioasa pentru a le extrage. Ciocănitorile se mai hrănesc și cu seva copacilor, nuci, fructe de pădure, semințe, mai ales în timpul iernii, iar primăvară se vor hrăni chiar cu ouăle și puii altor specii de păsări direct din cuiburile acestora. Ciocănitorile lovesc scoarță copacilor cu ciocul cu o frecvență mai mare de 40 de bătăi pe secundă. Au craniul armat suplimentar astfel încât forțele de impact nu afectează creierul, foarte bine căptușit în cutia craniana
Ciocănitoarea pestriță mare () [Corola-website/Science/329244_a_330573]
-
o mărime de 66-71 cm (între corb și găină) și o greutatea de 1,5-2 kg; masculii sunt cu mult mai mari decât femelele. Este una din cele mai rapide păsări de apă și cea mai mare din cele 4 specii de ferestrași; are corp aerohidrodinamic adaptat la înotul pe sub apă și la un zbor iute, viteza sa în aer poate atinge 100 km/oră. Coloritul penajului este în general alb la mascul, cu capul, spatele, vârful aripilor și coada negre
Ferestrașul mare () [Corola-website/Science/329283_a_330612]
-
Familia motacilidelor (Motacillidae) cuprinde păsări terestre din ordinul paseriformelor ("Passeriformes"), dintre care cele mai bine cunoscute sunt codobaturile și fâsele. Familia include 5 genuri și 63 specii. Sunt păsări mici (cât vrabia) și zvelte cu o lungime de 12-21 cm și o greutate de 11-64 g, au picioare lungi, robuste și subțiri, cu gheare lungi și aproape drepte. Remigele secundare sunt așa de lungi, încât atunci când aripile
Motacilide () [Corola-website/Science/329325_a_330654]
-
2-7 ouă, frecvent albe, maro sau cenușii, pe care le clocesc 2-3 săptămâni. Puii sunt nidicoli (ies din ou golași și orbi) și părăsesc cuibul după 12-18 zile. le sunt răspândite pe întregul glob pamântesc, cu excepția arhipelagului polinezian, și singura specie de paseriforme din regiunea antarctică face parte din această familie. Speciile care clocesc în ținuturile nordice sunt migratoare. Speciile din familia motacilidelor sunt răspândite îndeosebi în vecinătatea apelor curgătoare și stătătoare, dar și în păduri, câmpii, stepe, lunci și pășuni
Motacilide () [Corola-website/Science/329325_a_330654]
-
2-3 săptămâni. Puii sunt nidicoli (ies din ou golași și orbi) și părăsesc cuibul după 12-18 zile. le sunt răspândite pe întregul glob pamântesc, cu excepția arhipelagului polinezian, și singura specie de paseriforme din regiunea antarctică face parte din această familie. Speciile care clocesc în ținuturile nordice sunt migratoare. Speciile din familia motacilidelor sunt răspândite îndeosebi în vecinătatea apelor curgătoare și stătătoare, dar și în păduri, câmpii, stepe, lunci și pășuni umede; unele dintre specii se întâlnesc în zone aride de mare
Motacilide () [Corola-website/Science/329325_a_330654]
-
golași și orbi) și părăsesc cuibul după 12-18 zile. le sunt răspândite pe întregul glob pamântesc, cu excepția arhipelagului polinezian, și singura specie de paseriforme din regiunea antarctică face parte din această familie. Speciile care clocesc în ținuturile nordice sunt migratoare. Speciile din familia motacilidelor sunt răspândite îndeosebi în vecinătatea apelor curgătoare și stătătoare, dar și în păduri, câmpii, stepe, lunci și pășuni umede; unele dintre specii se întâlnesc în zone aride de mare altitudine ori pe malurile stâncoase sau în tundră
Motacilide () [Corola-website/Science/329325_a_330654]
-
regiunea antarctică face parte din această familie. Speciile care clocesc în ținuturile nordice sunt migratoare. Speciile din familia motacilidelor sunt răspândite îndeosebi în vecinătatea apelor curgătoare și stătătoare, dar și în păduri, câmpii, stepe, lunci și pășuni umede; unele dintre specii se întâlnesc în zone aride de mare altitudine ori pe malurile stâncoase sau în tundră. În avifauna României sunt răspândite nouă specii de codobaturi și fâse, care sunt în general migratoare, mai rar sedentare sau de pasaj:
Motacilide () [Corola-website/Science/329325_a_330654]
-
în vecinătatea apelor curgătoare și stătătoare, dar și în păduri, câmpii, stepe, lunci și pășuni umede; unele dintre specii se întâlnesc în zone aride de mare altitudine ori pe malurile stâncoase sau în tundră. În avifauna României sunt răspândite nouă specii de codobaturi și fâse, care sunt în general migratoare, mai rar sedentare sau de pasaj:
Motacilide () [Corola-website/Science/329325_a_330654]
-
cinclidelor sau pescăreilor (Cinclidae) este o familie de păsări din ordinul paseriformelor ("Passeriformes") de mărime mijlocie sau mici, adaptate la viața acvatică. Au o lungime de 14-23 cm și o greutate de 38-88 g. Cuprinde 1 gen ("Cinclus") și 5 specii. Corpul lor este rotund, coada scurtă, și, de regulă, îndreptată în sus, aripile rotunjite, picioarele robuste, adaptate la un mediu acvatic. Ciocul este scurt, dur și puternic, ca cel al trogloditidelor, și este prevăzut cu nări ce se pot închide
Cinclide () [Corola-website/Science/329330_a_330659]
-
intrarea printr-o gaură laterală. Femela depune 3-6 ouă albe. Durata incubației este de 15-18 zile. Clocește numai femela. Puii sunt nidicoli, fiind hrăniți de ambii părinți. Imediat ce părăsesc cuibul, puii sunt capabili să se hrănească sub apă. Cele cinci specii cunoscute de cinclide trăiesc în apropierea unor cursuri rapide de apă în munți și pe dealuri și sunt răspândite în regiunile muntoase din Eurasia (din Irlanda și Scandinavia până în Siberia de Est, Japonia, vestul Chinei, nordul Indiei, Asia Centrală, Caucaz, Turcia
Cinclide () [Corola-website/Science/329330_a_330659]
-
răspândite în regiunile muntoase din Eurasia (din Irlanda și Scandinavia până în Siberia de Est, Japonia, vestul Chinei, nordul Indiei, Asia Centrală, Caucaz, Turcia, Europa de Sud), vestul Americii de Nord, America Centrală, vestul Americii de Sud (până în nordul Argentinei) și Africa de Nord. În România trăiește o singură specie "Cinclus cinclus", pescărelul negru (sau mierla de apă), o pasăre europeană sedentară cu mai multe subspecii, care trăiește în Carpați de-a lungul râurilor repezi, de mare altitudine, rar mai jos; este una din puținele specii ce însuflețește cu prezența
Cinclide () [Corola-website/Science/329330_a_330659]
-
România trăiește o singură specie "Cinclus cinclus", pescărelul negru (sau mierla de apă), o pasăre europeană sedentară cu mai multe subspecii, care trăiește în Carpați de-a lungul râurilor repezi, de mare altitudine, rar mai jos; este una din puținele specii ce însuflețește cu prezența ei apele spumegate; iarna coboară în zone mai joase, fără însă a ne părăsi țara.
Cinclide () [Corola-website/Science/329330_a_330659]
-
zboare, puii pot înota și se pot scufunda. Pe cap și pe spate au puf lung, des, de culoare gri închis; gâtlejul este galben-portocaliu; umflătura marginală a ciocului este galben-albicioasă. Sunt, de obicei, păsări monogame, rar poligame. Nu este o specie amenințată. În general, este larg răspândită într-un habitat adecvat, dar frecvent multe populații sunt în declin, unele scăzând îngrijorător. Recolonizează habitatul anterior în cazul în care poluarea încetează sau calitate apei se îmbunătățește. Subspecia "olympicus" a dispărut în Cipru
Mierla de apă () [Corola-website/Science/329334_a_330663]
-
Carpați, de-a lungul râurilor repezi, de mare altitudine, rar mai jos, în zona pădurilor de conifere și de amestec. Iarna coboară spre zonele mai joase de șes ale râurilor, fără însă a ne părăsi țara. Este una din puținele specii ce însuflețește cu prezența ei apele spumegate. În România trăiesc 3 subspecii:
Mierla de apă () [Corola-website/Science/329334_a_330663]
-
sunt nidicoli; ei rămân în cuib 62-71 de zile și se reîntorc apoi pentru alte 14 zile. Pielea este golașă în jurul ochilor, de culoare cenușie, ciocul galben, apoi devine verde-cenușiu, tarsurile și picioarele sunt de culoarea cărnii. Figurează ca o specie neamenințată pe lista IUCN. Populațiile sunt în declin la nivel local din cauza vânătorii și a defrișărilor, mai ales în Europa. Este intens vânată, în special în timpul migrației prin sudul Europei și Asia. Cuibărește rar la noi și pleacă în sezonul
Barza neagră () [Corola-website/Science/329341_a_330670]
-
împădurite, cu întinderi de ape în vecinătate (în apropierea Deltei Dunării etc.). Este un oaspete de vară; sosește mai târziu și pleacă mai târziu decât barza albă. Pe lângă populațiile mici ce cuibăresc în România, se întâlnește în special toamna, ca specie de pasaj, când migrează în Africa, la sud de Sahara.
Barza neagră () [Corola-website/Science/329341_a_330670]
-
arie protejată, situată între satele Cojușna, Strășeni, Lozova, Vorniceni, Pănășești și Scoreni din raionul Strășeni și Trușeni din municipiul Chișinău, Republica Moldova. Include o pădure naturală pe versanți cu diferită expoziție. În componența pădurii intră: gorun, stejar pedunculat, tei, carpen, diferite specii de arbuști. Unele sectoare de pădure crescută din semințe ating vîrstă de peste 100 ani. Printre plantele vasculare multe plante rare. Este o zonă tipică a landșaftelor codrilor centrali. Aria naturală a fost încadrată în etajul fitoclimatic (FD2) cu trei tipuri
Rezervația peisagistică Căpriana-Scoreni () [Corola-website/Science/329348_a_330677]
-
foarte frecventă, cauzată de oxiuri ("Enterobius vermicularis"), care afectează toate vârstele, în special copiii, favorizată de viața în colectivitate. este cauzată de "Enterobius vermicularis", un parazit cunoscut încă din antichitate, aparținând încrengăturii "Nematoda". Se recunoaște, în prezent, o a doua specie numită "Enterobius gregorii". Oxiurul este un vierme cilindric mic de circa 1 cm lungime, alb gălbui, care trăiește în cec. Femela matură, cu uterul plin cu ouă migrează noaptea și depune ouăle în regiunea perianală și perineală provocând un prurit
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
foarte eficiente în cazul în care sunt însoțite de măsuri de igienă riguroasă. Oxiuriaza la om este cauzată de oxiurul "Enterobius vermicularis" (Linnaeus, 1758; Leach, 1853), un parazit cunoscut încă din antichitate. A fost descoperită în prezent o a doua specie numită "Enterobius gregorii" (Hugot, 1983), care provoacă oxiuriaza la oameni. Oxiurii sunt helminți care fac parte din încrengătura nematodelor. Sunt viermi rotunzi și albi sau albi gălbui cu dimensiuni mici, cu extremitatea anterioară înconjurată de o proeminență cuticulară veziculară striată
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]