102,196 matches
-
esofagian posterior caracteristic, intestin și rect, care se deschide la exterior prin anus. Gura este înconjurată de trei buze capabile de a se retracta în corp asigurând o fixare solidă la mucoasa intestinală a omului. Oxiurii sunt reprezentați de două specii, "Enterobius vermicularis" și "Enterobius gregorii", care se disting prin caracteristicile masculului înzestrat cu un spicul la extremitatea posterioară. Masculul "Enterobius vermicularis" măsoară 0,9-3,8 mm în lungime și 0,1-0,2 mm în diametru, în timp ce masculul "Enterobius gregorii", măsoară
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
lungime și 0,1-0,2 mm în diametru. Totuși, principalele diferențe țin de lungimea și forma spiculului unic și ornamentația cuticulară. Spicul are o lungime de 100-141 μm la "E. vermicularis" și 68-80 μm la "E. gregorii". Distincția acestor două specii este totuși contestată de unii autori. Unii cercetători cred că "E. gregorii" ar putea fi o fază de dezvoltare a "E. vermicularis". Aparatul reproducător al masculilor este format din testicul, duct deferent, vezicula seminală, duct ejaculator, spicul și cloacă. Au
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
creste caudale (aripi caudale), 4 perechi de papile caudale (papile genitale). Gubernaculul la masculi este absent. Masculul este mai mic decât femela, are o extremitate posterioară puternic curbată anterior și ventral, iar la femelă extremitate posterioară subțire și ascuțită. Femelele speciilor "E. vermicularis" și "E. gregorii" sunt imposibil de distins. Femela este ovipară, măsoară 9-13 mm în lungime și 0,3-0,5 mm în diametru și are o extremitate posterioară extinsă într-o coadă lungă, subțire și ascuțită de unde denumirea de
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
întâlnesc la unul din poli. Un pol este mai ascuțit și prin el iese larva. În interior au un embrion ovoid care are o prelungire, ca o coadă. Omul reprezintă singurul rezervor animal al "Enterobius vermicularis" și "Enterobius gregorii". Alte specii de oxiuri pot contamina unele primate, dar nu trec la om. Unii cercetători au găsit la cimpanzei oxiurul "Enterobius anthropopitheci" (oxiurul cimpanzeilor), precum și "Enterobius vermicularis" și "Enterobius gregorii". Oxiurul este monoxen, ciclu de dezvoltare având loc numai într-o singură
Oxiuriază () [Corola-website/Science/328551_a_329880]
-
fost menționată în primul studiu de acest fel, publicat în 1984. Paleogeneticienii nu re-creează organisme, ci pun împreună secvențele de ADN vechi utilizând diferite metode analitice. Din multe puncte de vedere, genetica unui anumit organism este "singurul martor direct al speciilor extincte și al evenimentelor evoluționare" (conform originalului, din limba engleză "the only direct witnesses of extinct species and of evolutionary events").
Paleogenetică () [Corola-website/Science/328582_a_329911]
-
deratizare cu numele Tycoon A. În timp, Patricia nu mai rezistă dorinței de a reveni la frumusețea vieții de copil și se întoarce alături de Nath și de ceilalți. Copilul ei crește singur și înțelege că a devenit purtătorul ADN-ului speciilor animale aparținând unei civilizații extraterestre distruse, ai cărei spori au sosit odată cu valul de radiație cosmică. Găsindu-l pe Sirio, ținut captiv de guvernante, el distruge orașul și evadează în lume, unde - cu ajutorul capacității sale permutare moleculară - readuce la viață
Moartea cu melon () [Corola-website/Science/328593_a_329922]
-
de artă preistorică: "Venus din Willendorf", scheletul de "Diplodocus", un cristal uriaș de topaz cântârind 117 kg și un număr mare de pietre geme pe care Maria Theresia le-a făcut cadou soțului ei. Primul etaj prezintă o varietate de specii din lumea animală, de la protozoare la insecte și la mamifere extrem de dezvoltate. Obiecte de peste 200 de ani vechime sunt de interes, nu numai individual, ci și ca înregistrări istorice pentru istoria științei și taxidermie: numeroase animale împăiate din speciile dispărute
Muzeul de Istorie Naturală din Viena () [Corola-website/Science/328609_a_329938]
-
de specii din lumea animală, de la protozoare la insecte și la mamifere extrem de dezvoltate. Obiecte de peste 200 de ani vechime sunt de interes, nu numai individual, ci și ca înregistrări istorice pentru istoria științei și taxidermie: numeroase animale împăiate din speciile dispărute sau extrem de periclitate au făcut colecțiile de neînlocuit. Cele mai multe semne și explicații din muzeu sunt doar în limba germană. Clădirea muzeului a fost deschisă în anul 1889, în același timp cu Kunsthistorisches Museum. Cele două muzee au exterioarele identice
Muzeul de Istorie Naturală din Viena () [Corola-website/Science/328609_a_329938]
-
Mehedinți". Rezervatia naturală a fost înființat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice aflate în Podișul Mehedințiului. Floră este constituită din arbori și arbuști, în cea mai mare parte cu specii de fag ("Fagus sylvatica") și gorun ("Quercus petraea") în asociere cu mojdrean ("Fraxinus ornus"), corn ("Cornus mas"), cărpinița ("Carpinus orientalis"), lemn câinesc ("Ligustrum vulgare"), liliac sălbatic ("Syringa vulgaris"), păducel ("Craraegus monogyna") sau vișin turcesc ("Prunus mahaleb"). La nivelul ierburilor sunt
Complexul carstic de la Ponoarele () [Corola-website/Science/328640_a_329969]
-
și gorun ("Quercus petraea") în asociere cu mojdrean ("Fraxinus ornus"), corn ("Cornus mas"), cărpinița ("Carpinus orientalis"), lemn câinesc ("Ligustrum vulgare"), liliac sălbatic ("Syringa vulgaris"), păducel ("Craraegus monogyna") sau vișin turcesc ("Prunus mahaleb"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite elemente floristice cu specii de: drob ("Chamaectysus albuș" și "Chamaectysus ratisboensis"), crăpușnic ("Cirisum furiens"), luminoasă ("Clamatis recta"), salvie ("Salvia amplexicaulis"), milițea roșie ("Silene armeria"), o orhidee din specia "Spiranthes spiralis", untul-vacii ("Orchis mario"), pribolnic ("Orchis sima") sau lucerna ("Medicago arabica"). Fauna este reprezentată de
Complexul carstic de la Ponoarele () [Corola-website/Science/328640_a_329969]
-
păducel ("Craraegus monogyna") sau vișin turcesc ("Prunus mahaleb"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite elemente floristice cu specii de: drob ("Chamaectysus albuș" și "Chamaectysus ratisboensis"), crăpușnic ("Cirisum furiens"), luminoasă ("Clamatis recta"), salvie ("Salvia amplexicaulis"), milițea roșie ("Silene armeria"), o orhidee din specia "Spiranthes spiralis", untul-vacii ("Orchis mario"), pribolnic ("Orchis sima") sau lucerna ("Medicago arabica"). Fauna este reprezentată de mamifere cu specii de: lup ("Caniș lupus"), vulpe ("Vulpes vulpes cricigera"), iepure de câmp ("Lepus europaeus"), veverița ("Sciurus carolinensis"); păsări: ciocănitoare ("Melanerpes carolinus"), sticlete
Complexul carstic de la Ponoarele () [Corola-website/Science/328640_a_329969]
-
Chamaectysus albuș" și "Chamaectysus ratisboensis"), crăpușnic ("Cirisum furiens"), luminoasă ("Clamatis recta"), salvie ("Salvia amplexicaulis"), milițea roșie ("Silene armeria"), o orhidee din specia "Spiranthes spiralis", untul-vacii ("Orchis mario"), pribolnic ("Orchis sima") sau lucerna ("Medicago arabica"). Fauna este reprezentată de mamifere cu specii de: lup ("Caniș lupus"), vulpe ("Vulpes vulpes cricigera"), iepure de câmp ("Lepus europaeus"), veverița ("Sciurus carolinensis"); păsări: ciocănitoare ("Melanerpes carolinus"), sticlete ("Carduelis carduelis"), codobatura ("Motacilla albă"), pitulice ("Sylvia nisoria"), pupăza ("Upupa epops"); reptile și amfibieni: vipera cu corn ("Vipera ammodytes
Complexul carstic de la Ponoarele () [Corola-website/Science/328640_a_329969]
-
("Dynastes hercules") este cel mai faimos și cel mai mare dintre gândacii rinoceri. Este originar din pădurile tropicale din America Centrală, America de Sud și Antilele Mici. Cea mai nordică zonă de răspândire observată la această specie este partea sudică a Arizonei, în regiunea Pima. Cele mai cunoscute specimene ale speciei sunt masculii, recordul înregistrat fiind de 17 cm în lungime. Este cea mai mare specie dintre cele 6 specii ale genului "Dynastes", și se numără de
Gândacul lui Hercule () [Corola-website/Science/328714_a_330043]
-
și cel mai mare dintre gândacii rinoceri. Este originar din pădurile tropicale din America Centrală, America de Sud și Antilele Mici. Cea mai nordică zonă de răspândire observată la această specie este partea sudică a Arizonei, în regiunea Pima. Cele mai cunoscute specimene ale speciei sunt masculii, recordul înregistrat fiind de 17 cm în lungime. Este cea mai mare specie dintre cele 6 specii ale genului "Dynastes", și se numără de asemenea printre cei mai mari gândaci cunoscuți, concurând cu "Macrodontia cervicornis" (sunt cunoscute specimene
Gândacul lui Hercule () [Corola-website/Science/328714_a_330043]
-
și Antilele Mici. Cea mai nordică zonă de răspândire observată la această specie este partea sudică a Arizonei, în regiunea Pima. Cele mai cunoscute specimene ale speciei sunt masculii, recordul înregistrat fiind de 17 cm în lungime. Este cea mai mare specie dintre cele 6 specii ale genului "Dynastes", și se numără de asemenea printre cei mai mari gândaci cunoscuți, concurând cu "Macrodontia cervicornis" (sunt cunoscute specimene de 17-17.5 cm) și "Titanus giganteus" (mai mult de 17-17.5 cm; câteva specimene
Gândacul lui Hercule () [Corola-website/Science/328714_a_330043]
-
nordică zonă de răspândire observată la această specie este partea sudică a Arizonei, în regiunea Pima. Cele mai cunoscute specimene ale speciei sunt masculii, recordul înregistrat fiind de 17 cm în lungime. Este cea mai mare specie dintre cele 6 specii ale genului "Dynastes", și se numără de asemenea printre cei mai mari gândaci cunoscuți, concurând cu "Macrodontia cervicornis" (sunt cunoscute specimene de 17-17.5 cm) și "Titanus giganteus" (mai mult de 17-17.5 cm; câteva specimene de 18+ cm). Totuși
Gândacul lui Hercule () [Corola-website/Science/328714_a_330043]
-
a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă de studiu al vieții insectelor și protecția mai multor specii floristice rare. Aria naturală este inclusă în Parcul Natural Porțile de Fier. Printre speciile floristice semnalate în arealul rezervației se află o gladiolă sălbatică (săbiuță) din specia balcanică "Gladiolus illyricus", precum și elementul pontic (bujor) din specia "Paeonia daurica", sisinel ("Pulsatilla
Valea Oglănicului () [Corola-website/Science/328711_a_330040]
-
aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă de studiu al vieții insectelor și protecția mai multor specii floristice rare. Aria naturală este inclusă în Parcul Natural Porțile de Fier. Printre speciile floristice semnalate în arealul rezervației se află o gladiolă sălbatică (săbiuță) din specia balcanică "Gladiolus illyricus", precum și elementul pontic (bujor) din specia "Paeonia daurica", sisinel ("Pulsatilla grandis"), colilie ("Stipa danubialis").
Valea Oglănicului () [Corola-website/Science/328711_a_330040]
-
și reprezintă o zonă de studiu al vieții insectelor și protecția mai multor specii floristice rare. Aria naturală este inclusă în Parcul Natural Porțile de Fier. Printre speciile floristice semnalate în arealul rezervației se află o gladiolă sălbatică (săbiuță) din specia balcanică "Gladiolus illyricus", precum și elementul pontic (bujor) din specia "Paeonia daurica", sisinel ("Pulsatilla grandis"), colilie ("Stipa danubialis").
Valea Oglănicului () [Corola-website/Science/328711_a_330040]
-
și protecția mai multor specii floristice rare. Aria naturală este inclusă în Parcul Natural Porțile de Fier. Printre speciile floristice semnalate în arealul rezervației se află o gladiolă sălbatică (săbiuță) din specia balcanică "Gladiolus illyricus", precum și elementul pontic (bujor) din specia "Paeonia daurica", sisinel ("Pulsatilla grandis"), colilie ("Stipa danubialis").
Valea Oglănicului () [Corola-website/Science/328711_a_330040]
-
Ordinul (Pearse 1942), este unul dintre cei mai diversificați taxoni ai nematodelor, și include aproximativ 250 de genuri și 2000 de specii valide. Nematodele din ordinul "" sunt foarte abundente în sol și în apa dulce și majoritatea duc un mod de viață liber, deși unele dintre ele sunt paraziți ai plantelor; iar câteva specii se hrănesc cu alte componente ale microfaunei, astfel încât
Dorylaimida () [Corola-website/Science/328729_a_330058]
-
include aproximativ 250 de genuri și 2000 de specii valide. Nematodele din ordinul "" sunt foarte abundente în sol și în apa dulce și majoritatea duc un mod de viață liber, deși unele dintre ele sunt paraziți ai plantelor; iar câteva specii se hrănesc cu alte componente ale microfaunei, astfel încât sunt considerate carnivore sau prădătoare. "Eudorylaimus filipjevi" ("Dorylaimus filipjevi") (Gerlach 1951) este o specie psamofilă, comună în infralitoralul nisipos sau, uneori, pe substrat algal. "Xiphinema americanum" (Cobb, 1913) cu o lungime de
Dorylaimida () [Corola-website/Science/328729_a_330058]
-
și majoritatea duc un mod de viață liber, deși unele dintre ele sunt paraziți ai plantelor; iar câteva specii se hrănesc cu alte componente ale microfaunei, astfel încât sunt considerate carnivore sau prădătoare. "Eudorylaimus filipjevi" ("Dorylaimus filipjevi") (Gerlach 1951) este o specie psamofilă, comună în infralitoralul nisipos sau, uneori, pe substrat algal. "Xiphinema americanum" (Cobb, 1913) cu o lungime de 3 mm este o specie parazită la un număr mare de plante (viță de vie, lucernă, cânepă, plante din familia "Rosaceae" - diferiți
Dorylaimida () [Corola-website/Science/328729_a_330058]
-
componente ale microfaunei, astfel încât sunt considerate carnivore sau prădătoare. "Eudorylaimus filipjevi" ("Dorylaimus filipjevi") (Gerlach 1951) este o specie psamofilă, comună în infralitoralul nisipos sau, uneori, pe substrat algal. "Xiphinema americanum" (Cobb, 1913) cu o lungime de 3 mm este o specie parazită la un număr mare de plante (viță de vie, lucernă, cânepă, plante din familia "Rosaceae" - diferiți pomi fructiferi, s.a). Se disting de alte nematode prin mai multe caracteristici morfologice: Clasificare
Dorylaimida () [Corola-website/Science/328729_a_330058]
-
este o subclasă de nematode din clasa Enoplea. Cuprinde ordinele "Dioctophymida", "Dorylaimida", "Mermithida", "Mononchida", "Trichocephalida". Membrii acestei subclase prezintă o mare diversitate de specii terestre și de apă dulce, majoritatea sunt specii omnivore libere sau prădătoare, unele specii sunt paraziți ai plantelor sau animalelor. Nu au fost înregistrate specii marine. Se caracterizează prin prezența în cavitatea bucală a unui odontostil (stilet) - un dinte în
Dorylaimia () [Corola-website/Science/328734_a_330063]