102,196 matches
-
va mânca animalele de fermă, în timp ce alții îi omoară, deoarece se tem că le vor mânca copiii lor sau pe alte persoane. Specia este considerată vulnerabilă. Pitonul reticulat este clasificat în anexele II ale CITES (Convenția privind Comerțul Internațional cu Specii Periclitate de Faună și Floră Sălbatică). Potrivit Reptarium Reptile Database există trei subspecii:
Piton reticulat () [Corola-website/Science/328801_a_330130]
-
, cunoscut și ca împăratul japonez sau marele împărat violet, este o specie de fluture din familia Nymphalidae. Este nativ din Japonia (din Hokkaidō până în Kyūshū), Peninsula Coreeană, China, Taivanul de Nord, Vietnamul de Nord. Anvergura medie este de la masculi, și la femele. Larvele speciei se hrănește cu specii de Celtis, ca "Celtis
Sasakia charonda () [Corola-website/Science/328822_a_330151]
-
împăratul japonez sau marele împărat violet, este o specie de fluture din familia Nymphalidae. Este nativ din Japonia (din Hokkaidō până în Kyūshū), Peninsula Coreeană, China, Taivanul de Nord, Vietnamul de Nord. Anvergura medie este de la masculi, și la femele. Larvele speciei se hrănește cu specii de Celtis, ca "Celtis jessoensis", "Celtis japonica" și "Celtis sinensis". "S. charonda" este fluturele național al Japoniei, unde este cunoscut ca sau ("oh-murasaki", "marele violet"). Denumirea sa în chineză tradițională este .
Sasakia charonda () [Corola-website/Science/328822_a_330151]
-
împărat violet, este o specie de fluture din familia Nymphalidae. Este nativ din Japonia (din Hokkaidō până în Kyūshū), Peninsula Coreeană, China, Taivanul de Nord, Vietnamul de Nord. Anvergura medie este de la masculi, și la femele. Larvele speciei se hrănește cu specii de Celtis, ca "Celtis jessoensis", "Celtis japonica" și "Celtis sinensis". "S. charonda" este fluturele național al Japoniei, unde este cunoscut ca sau ("oh-murasaki", "marele violet"). Denumirea sa în chineză tradițională este .
Sasakia charonda () [Corola-website/Science/328822_a_330151]
-
care depun larve pe substraturile organice în descompunere, mai rar în răni, provocând miaze la om și animale. Muștele adulte pot fi găsite în casă, fiind atrase de materiile fecale proaspăt depuse sau substraturile organice în descompunere. Cele mai comune specii sunt " haemorrhoidalis", care este răspândită pe scară largă în America, Europa, Africa și Asia, și "Sarcophaga carnaria" comună în regiune palearctică. Sarcofagele sunt muște mari și păroase fără colorit metalic, cu o lungime de circa 10-25 mm. Ele sunt, de
Sarcophaga () [Corola-website/Science/328809_a_330138]
-
biologic prin depunerea larvelor de stadiul întâi, care sunt extrem de active. Femelele sunt vivipare (larvipare), larvele ies din ouă în abdomenul femelei și sunt depuse ca primul stadiu larvar pe substraturile organice în descompunere, așa cum fac și muștele țețe și speciile de muște "Wohlfahrtia". Aceasta creează un mare avantaj față de concurenții potențiali (muștele califoride) pentru hrană din cauza că distrugerea ouălor de către răpitori sau paraziți este evitată, iar larvele se pot hrăni imediat, în loc să aștepte pentru a ieși din ou câteva zile
Sarcophaga () [Corola-website/Science/328809_a_330138]
-
În contrast cu larvele muștelor califoride, spiraculii (=orificiile respiratoare) caudali ai larvei sarcofagide sunt ascunși, retrași într-o fosă adânca și în plus au și benzi de spicule situate pe corp. Larvele muștelor "Sarcophaga" sunt practic imposibil de distins de cele ale speciilor "Wohlfahrtia". Dezvoltarea larvară în vreme caldă durează doar 3-4 zile, după care larvele se îngropa în sol și se metamorfozează în nimfă. Stadiul de pupă durează circa 7-12 zile. În toată lumea, "Sarcophaga" este asociată cu omul și animalele, multe specii
Sarcophaga () [Corola-website/Science/328809_a_330138]
-
speciilor "Wohlfahrtia". Dezvoltarea larvară în vreme caldă durează doar 3-4 zile, după care larvele se îngropa în sol și se metamorfozează în nimfă. Stadiul de pupă durează circa 7-12 zile. În toată lumea, "Sarcophaga" este asociată cu omul și animalele, multe specii fiind incriminate ca agenți miazigeni facultativi. Douăzeci dintre acestea afectează omul, mai ales prin pseudomiaza tractului digestiv și, uneori, prin leziuni ale urechii etc. Larvele sunt de obicei depuse pe hoituri, și mai foarte rar în răni, unde provocă miaze
Sarcophaga () [Corola-website/Science/328809_a_330138]
-
ales prin pseudomiaza tractului digestiv și, uneori, prin leziuni ale urechii etc. Larvele sunt de obicei depuse pe hoituri, și mai foarte rar în răni, unde provocă miaze facultative, de obicei, nesevere, deoarece se hrănesc în principal pe țesuturile necrotice. Speciile de "Sarcophaga" sunt miazigene secundare, neputând produce singure miaze cutanate, ele depun larve pe leziunile create de larvele altor specii miazigene de muște ("Calliphora", "Lucilia" etc.). În plăgi, specia observată de obicei este "Sarcophaga haemorrhoidalis", cu toate că are tendința de a
Sarcophaga () [Corola-website/Science/328809_a_330138]
-
mai foarte rar în răni, unde provocă miaze facultative, de obicei, nesevere, deoarece se hrănesc în principal pe țesuturile necrotice. Speciile de "Sarcophaga" sunt miazigene secundare, neputând produce singure miaze cutanate, ele depun larve pe leziunile create de larvele altor specii miazigene de muște ("Calliphora", "Lucilia" etc.). În plăgi, specia observată de obicei este "Sarcophaga haemorrhoidalis", cu toate că are tendința de a urma infestației cu alte califoride, care au jucat rol de paraziți primari, de exemplu "Lucilia sericata" sau "Wohlfahrtia magnifica". În
Sarcophaga () [Corola-website/Science/328809_a_330138]
-
de obicei, nesevere, deoarece se hrănesc în principal pe țesuturile necrotice. Speciile de "Sarcophaga" sunt miazigene secundare, neputând produce singure miaze cutanate, ele depun larve pe leziunile create de larvele altor specii miazigene de muște ("Calliphora", "Lucilia" etc.). În plăgi, specia observată de obicei este "Sarcophaga haemorrhoidalis", cu toate că are tendința de a urma infestației cu alte califoride, care au jucat rol de paraziți primari, de exemplu "Lucilia sericata" sau "Wohlfahrtia magnifica". În Libia, "Sarcophaga tibialis" a fost izolată din leziuni ale
Sarcophaga () [Corola-website/Science/328809_a_330138]
-
a urma infestației cu alte califoride, care au jucat rol de paraziți primari, de exemplu "Lucilia sericata" sau "Wohlfahrtia magnifica". În Libia, "Sarcophaga tibialis" a fost izolată din leziuni ale scalpului, asociată fiind cu infestația cu "Microsporum audouini". Miazele datorate speciei "Sarcophaga" se întâlnesc mai rar, comparativ cu cele provocate de "Wohlfahrtia". Larvele de "Sarcophaga" sunt frecvent incriminate în miaza (pseudomiaza) intestinală accidentală, cauzând disconfort, dureri și tulburări digestive sau nervoase, înainte ca larvele să fie expulzate vii sau moarte prin
Sarcophaga () [Corola-website/Science/328809_a_330138]
-
descompunere, ele pot fi vectori mecanici ai diferiților agenți patogeni. "Habronema megastoma" are ca gazdă intermediară muștele "Sarcophaga". Larvele de "Trichinella spiralis" pot trăi 5-8 zile în corpul muștelor sarcofage, care sunt considerate rezervoare naturale și vectori pentru aceste larve. Speciile de "Sarcophaga" sunt deosebit de importante în entomologia medico-legală, deoarece ele sunt primele, sau unele dintre primele, artropode care ajung la un cadavru. Speciile de "Sarcophaga" sunt insecte zburătoare rapide și pot zbura în condiții meteorologice nefavorabile atunci când alte specii de
Sarcophaga () [Corola-website/Science/328809_a_330138]
-
trăi 5-8 zile în corpul muștelor sarcofage, care sunt considerate rezervoare naturale și vectori pentru aceste larve. Speciile de "Sarcophaga" sunt deosebit de importante în entomologia medico-legală, deoarece ele sunt primele, sau unele dintre primele, artropode care ajung la un cadavru. Speciile de "Sarcophaga" sunt insecte zburătoare rapide și pot zbura în condiții meteorologice nefavorabile atunci când alte specii de artropode sunt incapabile de a zbura. Muștele "Sarcophaga" sunt cel mai adesea asociate cu cadavre găsite în interiorul clădirilor, mai ales în lunile de
Sarcophaga () [Corola-website/Science/328809_a_330138]
-
larve. Speciile de "Sarcophaga" sunt deosebit de importante în entomologia medico-legală, deoarece ele sunt primele, sau unele dintre primele, artropode care ajung la un cadavru. Speciile de "Sarcophaga" sunt insecte zburătoare rapide și pot zbura în condiții meteorologice nefavorabile atunci când alte specii de artropode sunt incapabile de a zbura. Muștele "Sarcophaga" sunt cel mai adesea asociate cu cadavre găsite în interiorul clădirilor, mai ales în lunile de vară. Muștele sarcofage și califoride sunt folosite pentru calcularea intervalului post-mortem (IPM) în investigațiile deceselor; deoarece
Sarcophaga () [Corola-website/Science/328809_a_330138]
-
în lunile de vară. Muștele sarcofage și califoride sunt folosite pentru calcularea intervalului post-mortem (IPM) în investigațiile deceselor; deoarece ciclul lor de dezvoltare este scurt, ele sunt folosite mai ales pentru calcularea IPM în primele 3-4 săptămâni după deces. Această specii sunt folosite și pentru estimarea IPM pe rămășițele cadavrelor arse. În prezent este folosită tehnologia ADN atât pentru determinarea speciei insectelor, cât și pentru recuperarea și identificarea sângelui cu care s-au hrănit insectele.
Sarcophaga () [Corola-website/Science/328809_a_330138]
-
lor de dezvoltare este scurt, ele sunt folosite mai ales pentru calcularea IPM în primele 3-4 săptămâni după deces. Această specii sunt folosite și pentru estimarea IPM pe rămășițele cadavrelor arse. În prezent este folosită tehnologia ADN atât pentru determinarea speciei insectelor, cât și pentru recuperarea și identificarea sângelui cu care s-au hrănit insectele.
Sarcophaga () [Corola-website/Science/328809_a_330138]
-
este o specie de fluture coadă-de-rândunică găsit în America de Nord și în America Centrală. Culoarea lor este neagră iar aripile sunt albastre iridescente cu pete portocalii pe exterior, iar pe interior pete albe. Au multe habitate diversificate, dar adesea se găsesc în păduri. Omizile care
Battus philenor () [Corola-website/Science/328841_a_330170]
-
aripile sunt albastre iridescente cu pete portocalii pe exterior, iar pe interior pete albe. Au multe habitate diversificate, dar adesea se găsesc în păduri. Omizile care pot fi negre sau roșii ca și culoare au ca sursă principală de hrană speciile de plante de "Aristolochia", devenind astfel o specie otrăvitoare, atât în faza larvară, cât și în cea adultă. Însă, adulții se hrănesc cu nectarul mai multor specii de plante cu flori.
Battus philenor () [Corola-website/Science/328841_a_330170]
-
exterior, iar pe interior pete albe. Au multe habitate diversificate, dar adesea se găsesc în păduri. Omizile care pot fi negre sau roșii ca și culoare au ca sursă principală de hrană speciile de plante de "Aristolochia", devenind astfel o specie otrăvitoare, atât în faza larvară, cât și în cea adultă. Însă, adulții se hrănesc cu nectarul mai multor specii de plante cu flori.
Battus philenor () [Corola-website/Science/328841_a_330170]
-
fi negre sau roșii ca și culoare au ca sursă principală de hrană speciile de plante de "Aristolochia", devenind astfel o specie otrăvitoare, atât în faza larvară, cât și în cea adultă. Însă, adulții se hrănesc cu nectarul mai multor specii de plante cu flori.
Battus philenor () [Corola-website/Science/328841_a_330170]
-
se manifestă prin dureri abdominale, vomă, edem pulmonar, convulsii, comă și uneori chiar moartea prin edem cerebral; apar leziuni la nivelul ficatului, rinichilor și inimii. Principalul producător de aflatoxine este "Aspergillius flavus", un mucegai din încrengătură ascomicetelor ("Ascomycota"). Este o specie foarte răspândită și cosmopolită (sol, materii organice în descompunere, semințe oleaginoase, cereale). Este comun în majoritatea tipurilor de soluri și este implicat în descompunerea materialului vegetal. Poate fi izolat de pe semințe de porumb, orz, alune, orez, cartofi, mazăre, mere, făinuri
Aflatoxine () [Corola-website/Science/328840_a_330169]
-
lor, cu excepția poeziei, însă când printre Qurayșiți au apărut ‘Umar Ibn Abi Rabiʻa, Al- Hărith ibn Khalid al-Makhzūmi, Al-’Arjī Abū Dahbalet și‘Abd Allah ibn Qays ar-Ruqayyat, bedunii le-ar fi recunoscut superioritatea și în poezie. Ġazal-ul este o specie poetică născută în perioada ummayadă, șadr al-islăm, în care poemul în întregimea lui tratează tema iubirii . Acesta apare în regiunea Ḥiğaz, unii explicând această noutate prin lipse de ocupație a aristocraților medinezi și meccani , care odată îndepărtați de la Damasc, ar
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
în care poeții cântă mai multe iubite, accentul fiind pus pe libertinaj și cealaltă beduină- care promovează dedicarea iubirii absolute unei singure persoane. Așadar "ġazal"-ul este de două tipuri: "șarīḥ" și "ʻuḏriyy", ultimul termen amintind de faptul că această specie poetică s-a născut în sânul tribului Banū `Udhră’ Exponenții acestei școli descriau femeia în termeni particulari, cântau soțiile califilor și ale guvernatorilor din provincii cu o libertate de limbaj care uimea. Aceste poezii reflectă situația privilegiată a femeii în
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
sau cuceri). Pădurea este formată din șase rezervații naturale, cu o suprafață totală de 94,43 hectare. Cea mai mare rezervație, denumită Gibiel (29,79 ha), acoperă zona cu cea mai diversă floră și faună, în ea fiind 175 de specii de păsări, precum și zimbri, cerbi, mistreți, lupi, râși și pisici sălbatice. Rezervația următoare, denumită Lipówka (25,73 ha), dispune de monumente naturale de 200 de ani, în special copaci precum tei, stejari și carpeni. Rezervația Długosz Królewski, care este puțin
Pădurea Niepołomice () [Corola-website/Science/329397_a_330726]