102,196 matches
-
Oficial al României, Nr.142 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 10 hectare. Aria protejată reprezintă o zona montană acoperită cu specii de arbori, arbuști și ierburi, în a cărei areal vegetează mai multe specii floristice rare, printre care: unghia-ciutei ("Asplenium ceterach "), ruginita ("Asplenium lepidum"), gențiana ("Gențiana cruciata"), sânzienă roșie ("Galium purpureum") sau moșmon ("Micromeria pulegium").
Tufărișurile mediteraneene de la Isverna () [Corola-website/Science/329403_a_330732]
-
amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 10 hectare. Aria protejată reprezintă o zona montană acoperită cu specii de arbori, arbuști și ierburi, în a cărei areal vegetează mai multe specii floristice rare, printre care: unghia-ciutei ("Asplenium ceterach "), ruginita ("Asplenium lepidum"), gențiana ("Gențiana cruciata"), sânzienă roșie ("Galium purpureum") sau moșmon ("Micromeria pulegium").
Tufărișurile mediteraneene de la Isverna () [Corola-website/Science/329403_a_330732]
-
Schmetterlinge" (1796-1805), o lucrare fundamentală a entomologiei. Hübner a fost autorul lucrării "Sammlung Europäischer Schmetterlinge" (1796-1805), o lucrare fundamentală în domeniul entomologiei. El a fost unii dintre primii specialiști care a lucrat pe lepidopterele din Europa. El a descris câteva specii noi, cum ar fi "Sesia bembeciformis" și "Euchloe tagis", multe dintre ele fiind specii comune. De asemenea, el a descris multe alte noi genuri și specii. El a fost designer și gravor și din 1786 a lucrat timp de trei
Jacob Hübner () [Corola-website/Science/329450_a_330779]
-
Schmetterlinge" (1796-1805), o lucrare fundamentală în domeniul entomologiei. El a fost unii dintre primii specialiști care a lucrat pe lepidopterele din Europa. El a descris câteva specii noi, cum ar fi "Sesia bembeciformis" și "Euchloe tagis", multe dintre ele fiind specii comune. De asemenea, el a descris multe alte noi genuri și specii. El a fost designer și gravor și din 1786 a lucrat timp de trei ani ca designer și gravor la o fabrică de bumbac în Ucraina. Acolo a
Jacob Hübner () [Corola-website/Science/329450_a_330779]
-
dintre primii specialiști care a lucrat pe lepidopterele din Europa. El a descris câteva specii noi, cum ar fi "Sesia bembeciformis" și "Euchloe tagis", multe dintre ele fiind specii comune. De asemenea, el a descris multe alte noi genuri și specii. El a fost designer și gravor și din 1786 a lucrat timp de trei ani ca designer și gravor la o fabrică de bumbac în Ucraina. Acolo a colectat fluturi și a făcut descrieri și ilustrații pentru unii pe care
Jacob Hübner () [Corola-website/Science/329450_a_330779]
-
ani ca designer și gravor la o fabrică de bumbac în Ucraina. Acolo a colectat fluturi și a făcut descrieri și ilustrații pentru unii pe care le-a adăugat în "Beiträge zur Geschichte der Schmetterlinge" (1786-1790), pe lângă alte câteva noi specii descoperite în zona rurală de lângă casa sa din Augsburg. Francis Hemming. "Hübner: Cont sistematic și bibliografic al lucrărilor entomologice ale lui , și al suplimentelor acestea de Carl Geyer, Gottfried Franz von Frölich, și Gottlieb August Wilhelm Herrich-Schäffer." Londra: Societatea Regală
Jacob Hübner () [Corola-website/Science/329450_a_330779]
-
capul și șapte segmente toracice libere, fiecare cu câte o pereche de picioare identic conformate; sunt adaptate la mediul marin, libere sau parazite la pești și crustacei; există forme dulcicole, de ape freatice, sau terestre. Include circa 10 000 de specii. le sunt crustacee mici de 0,5-20 mm, cu corpul ușor turtit dorsoventral. Sunt lipsite de carapace ca și la amfipode. La cap se sudează primul și cel de-al doilea toracomer (= segment toracic). Pleonul (= abdomenul) este scurt, cu somitele
Izopode () [Corola-website/Science/329458_a_330787]
-
La formele terestre, funcția respiratorie este preluată de exopodite, care prezintă în interior o rețea de canale ramificate - pseudotrahei. Au glandă maxilară. Antena I este scurtă. Antenulele sunt mai mici decât antenele, care pot prezenta uneori un mic epipodit. La speciile terestre, antenulele sunt atrofiate. La femele ventral, pe torace se formează o cameră incubatoare protejată de oostegite (= expansiuni lamelare ale coxopoditelor toracopodelor, care formează un receptacul pentru ouă). La masculi, oostegitele perechii a șaptea prezintă caractere sexuale. Au ochi compuși
Izopode () [Corola-website/Science/329458_a_330787]
-
formează o cameră incubatoare protejată de oostegite (= expansiuni lamelare ale coxopoditelor toracopodelor, care formează un receptacul pentru ouă). La masculi, oostegitele perechii a șaptea prezintă caractere sexuale. Au ochi compuși sesili, imobili sau plasați pe protuberanțe ale capului. La multe specii există statociști. Izopodele reprezintă unul din grupele de crustacee cu un deosebit succes evolutiv. Sunt adaptate la mediul marin, libere ("Idothea", "Sphaeroma" ) sau parazite la pești și crustacei ("Anilocra"). Există forme dulcicole ("Asellus"), de ape freatice, sau terestre ("Oniscus", "Porcellio
Izopode () [Corola-website/Science/329458_a_330787]
-
pictogramelor). La fel este și cazul Căii, care traversează spațiul și timpul, prin suprafața ei putând fi deschise, la intervale regulate, „porți” către spații și lumi din alte linii temporale. Ca și consecință a comerțului efectuat prin aceste porți, unele specii extraterestre au devenit parteneri ai Hexamonului. O altă temă majoră o reprezintă războiul neîntrerupt al Hexamonului cu rasa extraterestră a jarților, a căror locație este în josul Căii, la 2x10^9 kilometri (2 miliarde de kilometri). "Washington Post" vede în "Eon
Eon (roman) () [Corola-website/Science/329463_a_330792]
-
iulie-septembrie se hrănesc printre culturile de cereale. Ies după hrană și apă la ore destul de regulate. Hrana de bază al turturelei este constituită din semințe de tot felul (care reprezintă aproximativ 95% din hrana lor), mai ales din semințele diferitelor specii de fumărițe ("Fumaria" spp.), altor buruieni, care cresc în câmpuri cultivate și pârloage. Pasăre preferă să ia semințele care se coc pe plantă, mai degrabă decât să le ciugulească de pe sol. Acest mod de a colecta semințele de pe plantele vii
Turturică () [Corola-website/Science/329494_a_330823]
-
România este prezentă subspecia "Streptopelia turtur turtur". Ne vizitează în sezonul cald; toamna migrează în cartierele de iernat din Africa Centrală. În perioada de primăvară și toamnă apar și populații de pasaj ce cuibăresc mai spre nord. Nu este o specie amenințată și figurează pe lista IUCN ca specie cu risc scăzut, dar declinul populației în unele țări a fost în 1970-1990 de 50%. Cauzele scăderii numărului de populații sunt: Turturica este vânată, în special în timpul migrației și în timpul de iarnă
Turturică () [Corola-website/Science/329494_a_330823]
-
vizitează în sezonul cald; toamna migrează în cartierele de iernat din Africa Centrală. În perioada de primăvară și toamnă apar și populații de pasaj ce cuibăresc mai spre nord. Nu este o specie amenințată și figurează pe lista IUCN ca specie cu risc scăzut, dar declinul populației în unele țări a fost în 1970-1990 de 50%. Cauzele scăderii numărului de populații sunt: Turturica este vânată, în special în timpul migrației și în timpul de iarnă. Această pasăre are un istoric lung în cultura
Turturică () [Corola-website/Science/329494_a_330823]
-
Se hrănește îndeosebi cu păsări mici: vrăbii, presuri, ciocârlii, grauri, sturzi, mierle etc.; femela, care este mai mare, prinde și porumbei, stăncuțe, sitari, gaițe etc. Se hrănește mai rar cu șoareci, broaște, insecte mari. În România și Republica Moldova este o specie rară ca pasăre clocitoare, răspândită în păduri de deal și munte și foarte rar în zone cu altitudini joase. Apare mai frecvent iarna, când vine din regiunile nordice. Este întâlnit frecvent în orașe, unde vânează vrăbii și mierle ce se
Uliu păsărar () [Corola-website/Science/330965_a_332294]
-
ca la femele. Colorația masculilor este, în general, mai închisă ca a femelelor, observându-se deseori și pete cafenii pe burtă. Foarte lacom, se hrănește cu nevertebrate bentonice, icre și larve de amfibieni (broaște), peștișori tineri și icre de alte specii de pești, dar mai ales de păstrăv, din care cauză este socotit ca un element nedorit acolo unde trăiesc aceștia. Dintre nevertebrate preferă crustacee (mai ales lătăuși), larve de insecte (efemeroptere, trihoptere, plecoptere, chironomide, diptere etc.), hirudinee (lipitoare), și moluște
Zglăvoacă () [Corola-website/Science/331014_a_332343]
-
le (Hylidae) sau brotăceii este o familie mare de broaște arboricole, înrudite apropiat cu bufonidele, care cuprinde vreo 904 de specii, grupate în 42-46 genuri, răspândite în America de Sud și Centrală, America de Nord, Australia, Noua-Guinee, Eurasia. În Europa trăiește numai genul "Hyla" din subfamilia "Hylinae". În România și Republica Moldova trăiește o singură specie - brotăcelul ("Hyla arborea"). le au o talie mică (20-120 mm
Hilide () [Corola-website/Science/334897_a_336226]
-
arboricole, înrudite apropiat cu bufonidele, care cuprinde vreo 904 de specii, grupate în 42-46 genuri, răspândite în America de Sud și Centrală, America de Nord, Australia, Noua-Guinee, Eurasia. În Europa trăiește numai genul "Hyla" din subfamilia "Hylinae". În România și Republica Moldova trăiește o singură specie - brotăcelul ("Hyla arborea"). le au o talie mică (20-120 mm). Pe ultima falangă a degetelor se află câte un disc adeziv datorită unei secreții glandulare. Cu ajutorul acestor discuri brotăceii se pot fixa pe frunzele și ramurile arborilor. Centura scapulară este
Hilide () [Corola-website/Science/334897_a_336226]
-
realitatea vastă a umanității primitive”, a afirmat Izabela Sadoveanu. Relația care se stabilește între om și natură este una indestructibilă, neținând cont de bătrânețe sau de boală. Oamenii locului iubesc pădurile și bălțile, transmițând generațiilor următoare tainele acestora. Ei cunosc speciile de plante și de animale, nu după denumirea științifică, ci după proprietăți și folosință în gospodărie. Au învățat să citească semnele cerului pentru a anticipa schimbările vremii, să facă foc cu amnarul și iasca, să prindă raci și scoici cu
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
de răcănel, brotac, broatec este o broască arboricolă din familia hilide ("Hylidae") răspândită în aproape întreagă Europa, spre est ajunge până în Urali, Caucaz, Asia Mică. Se găsește și în nord-vestul Africii. Este singura broască arboricolă din Europa. ul este o specie cu mai multe subspecii geografice. În România și Republica Moldova trăiește subspecia "Hyla arborea arborea". În România este o broască comună și se întâlnește pretutindeni unde există apă și arbori, tufișuri sau stuf, de la șes până la altitudine de 1000 m în
Brotăcel () [Corola-website/Science/334901_a_336230]
-
păduri, culturi, în jurul așezărilor omenești (în crăpăturile zidurilor și în pivnițe). Este răspândită în nord-vestul Africii, cea mai mare parte din Europa și Asia temperată până la lacul Baikal. În Alpi se urcă până la 2200 m. Broasca râioasă brună este o specie cu mai multe subspecii geografice. În România și Republica Moldova trăiește subspecia "Bufo bufo bufo". În România se găsește de la 300 m în sus, începând cu regiunea dealurilor, până la granița pădurilor de munte, ca și în Podișul Transilvaniei, fără a depăși
Broască râioasă brună () [Corola-website/Science/334932_a_336261]
-
ulcere la nivelul gurii și al nasului, iar forma viscerală începe cu ulcere de piele și se manifestă ulterior prin febră, reducerea numărului de globule roșii și mărirea splinei și a ficatului. Infecțiile la om sunt provocate de peste 20 de specii de "Leishmania". Factorii de risc includ sărăcia, subnutriția, despădurirea și urbanizarea. Toate trei forme ale bolii pot fi diagnosticate prin examinarea paraziților la microscop. În plus, forma viscerală poate fi diagnosticată prin analiză de sânge. Leishmanioza poate fi parțial prevenită
Leishmanioză () [Corola-website/Science/334942_a_336271]
-
sânge. Leishmanioza poate fi parțial prevenită dormind sub perdele impregnate cu insecticid. Alte măsuri includ pulverizarea de insecticid pentru omorârea flebotomilor și tratarea timpurie a persoanelor bolnave în scopul prevenirii răspândrii bolii. Tratamentul necesar este determinat de locul contractării bolii, specia de "Leishmania" și de tipul infecției. Împotriva bolii viscerale pot fi folosite următoarele medicamente: amfotericina B liposomală, o combinație de antimonice pentavalente și paromomicină, precum și miltefosină. Paromomicina, fluconazolul sau pentamidina ar putea fi eficiente împotriva bolii cutanate. În prezent, în
Leishmanioză () [Corola-website/Science/334942_a_336271]
-
prin Rusia și să cerceteze situația unei colonii germane de pe Volga. Georg, pe atunci în vârstă de zece ani, l-a însoțit. În călătorie, care i-a dus în stepa Kalmîkă de pe Volga inferioară, ei au descoperit mai multe noi specii, iar tânărul Forster a învățat să efectueze cercetări științifice și să practice cartografia. El a învățat și să vorbească fluent rusa. Relatarea călătoriei, ce cuprindea și critici dure la adresa guvernatorului Saratovului, nu a fost bine primită la curte. Familia Forster
Georg Forster () [Corola-website/Science/334949_a_336278]
-
que messieurs leș assassins commencent”— „lasă domnii care fac crime să înceapă primii”. În 1848 a fondat "Le Journal". În 1855 s-a mutat la Nișă, unde s-a ocupat de floricultura și a dat numele sale la mai multe specii noi, în special dahlia (New Internațional Encyclopedia). Într-adevăr, el a fondat practic comerțul cu flori pe Riviera franceză. A fost pasionat, de asemenea, de pescuit și în "Leș Soirées de Sainte-Adresse" (1853) și "Au bord de la mer" (1860) și-
Jean-Baptiste Alphonse Karr () [Corola-website/Science/334957_a_336286]
-
și "Au bord de la mer" (1860) și-a prezentat experiențele sale. Memoriile sale, "Livre de bord", au fost publicate în 1879-1880. A murit la Saint-Raphaël (Văr). Povestirea "Leș Willis" a stat la baza operei "Le Villi" a lui Giacomo Puccini. Specia de bambus "Bambusa multiplex Alphonse Karr" a fost denumită în onoarea să.
Jean-Baptiste Alphonse Karr () [Corola-website/Science/334957_a_336286]