10,311 matches
-
în considerare un lucru foarte important pentru mine: noțiunea de emergență. B.C. Se vorbește mult despre emergență acum. Un colocviu despre auto-organizare și emergență a avut loc în Belgia, la Louvain, în aprilie 1995. La sfîrșitul colocviului, nimeni nu mai îndrăznea să pronunțe cuvîntul "emergență", de-oarece devenise evident că fiecare participant înțelegea altceva prin el. Ce înseamnă pentru dumnea-voastră emergența? J.S. O proprietate nouă despre care ni-mic nu ne permite să credem că există separat în fiecare dintre elemente
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
de o limbă neasemuită, căci zidurile de apărare obișnuite au fost dărî mate, iar scriitorii frămîntă, calcă, deformează, combină în voie o magmă de cuvinte care le e deodată accesibilă în puritatea ei sălba tică originară, o comoară pe care îndrăznesc s-o maltrateze, s-o trădeze, s-o îmbogățească. În această perspectivă, unele texte belgiene nu mai sunt walone, nu mai există scriitori romanzi, în Canada nu se mai scrie o literatură quebecoază, creația caraibeană nu e nici creolă, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Agha Malak, Vénus Khoury Ghata, Mona Latif Ghattas și multe altele). Iată un exemplu aproape perfect de situație în care francofonia asigură femeii care scrie un spațiu vital și un plămîn pentru a respira. Un loc ce îi permite să îndrăznească. Toate relele și toate cuvintele pe care le-a tăcut și le tace în continuare în propria-i limbă, femeia libaneză își face curaj să le exteriorizeze prin limba franceză. Violențele, fanatismul, machismul, teroarea, nedreptatea devin teme privile giate, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
țara noastră se poate organiza Campionatul Mondial de 3000 km slalom cu obstacole: căruțe, gropi, cîini vagabonzi înfometați, bețivi. 15. Pentru că la noi zăpada este considerată sfîntă doar fiindcă coboară din cer ; odată ce a căzut pe drumuri, nimeni nu mai îndrăznește s-o atingă. 16. Pentru că la noi ziua de lucru începe cu o pauză. (CR) Cealaltă lume Franța, în exemplul reținut este bine unsă și funcțională, doar că oamenii, chiar și în cuplu, chiar și în grup, se simt mai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
roman? Ce acoperă această etichetă și ce respinge ea? Nu e cazul deschiderii unei dezbateri teoretice aici, s-au scris munți de cărți despre originea și definițiile romanului, toate incomplete, toate nesatisfăcătoare, pentru că, vorba lui Guy de Maupassant: " Criticul care îndrăznește să scrie : Acesta este un roman și acela nu e' îmi pare dotat cu o perspicacitate care seamănă bine cu incompetența." Romanul supraviețuiește și evoluează tocmai pentru că este plural, proteiform, în perpetuă metamorfoză, avînd drept singură constantă inconstanța sa. Oricare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
unui text anterior: În Evul mediu, scriptor-ul copia fără să adauge nimic. Ceea ce adăuga compilator-ul nu venea niciodată de la el. Dacă comentator-ul intervenea în textul tutore, era doar pentru a-l face mai inteligibil. În fine, auctor-ul îndrăznea să-și exprime propriile idei, dar confe rindu-le mereu suportul a ceea ce fusese gîndit înafara lui. A rescrie înseamnă a gestiona un text anterior între cei doi poli ai ipseității și alterității, ai vechiului și noului, rămînînd însă mereu în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
femeile, e altă treabă. Un univers ce rămîne un mister. [...] O intimitate vertiginoasă cu trupul, o așezare în inima vieții. Un zîmbet amuzat în colțul ochiului, în momentele cele mai ciudate.[...] Ele m-au condus acolo unde n-aș fi îndrăznit să mă aventurez singur. Iar Houellebecq plusează: Femeile sunt mult mai bune decît noi, chiar dacă destinul lor e copleșitor. Bărbații sunt în mod radical incapabili de iubire. Sau, atunci cînd iubesc, e prea tîrziu. Stilul și tehnicile diferă considerabil (deși
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
discursul criticii, care resping ipoteza ficțiunii, principiu de incertitudine devenit un lux, ca și libertatea. Orsenna deci, nu primește amenințări sau injurii furibunde, precum Houellebecq, primește în schimb o adevărată poștă a inimii de la cititorii care îi mulțumesc pentru că a îndrăznit să vorbească despre pasiune în acest mod, sau care îi povestesc cum au trecut ei pe lîngă viața lor de fricoși conformiști, mergînd pînă la a-l opri pe stradă, cum a procedat un distins domn care i-a declarat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o poveste autobiografică a vieții sale violente și haotice la New York. De zinvoltura și trecutul său aventuros le impuneau micilor burghezi de salon literar, între care și Emanuel Carrère, care îl adorau și trăiau cumva prin procură ceea ce ei nu îndrăzniseră niciodată să facă. Straniu amestec de politică și de revoluționarism, cu ideologie comunisto-fascistă, pe care o explica în cărți și în articole, Limonov îi uluia pe intelectualii parizienii ai vremii, publicînd, în același timp, în "L'Humanité" și în magazinul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Carrère și-a început drumul în eternitate. Iar aceasta este o uriașă responsabilitate. Pe care scriitorul și-o asumă pe deplin. În tr-un roman mare, cu o scriitură de o luminoasă precizie și de o magistrală ambiguitate. Un scriitor care îndrăznește să pună ca motto această declarație a lui Putin: "Cel care dorește restaurarea comunismului nu are cap. Cel care nu-l regretă nu are inimă." Iar cel care nu poate pătrunde adîncurile acestor cuvinte nu va înțelege niciodată sufletul poporului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
că fiecare din noi, confruntat cu sine, știe la ce se referă. Acum că totul a fost descoperit, vor vorbi ei în locul meu. IRA, britanicii, familia mea, cunoscuții mei, jurnaliști pe care nici măcar nu i-am întîlnit vreodată. Unii vor îndrăzni să vă explice de ce și cum am ajuns să trădez. Poate că se vor scrie și cărți despre mine, asta mă scoate din minți. Să nu ascultați nimic din ce vor susține. Să nu vă încredeți în dușmanii mei, și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
țara noastră se poate organiza Campionatul Mondial de 3000 km slalom cu obstacole: căruțe, gropi, cîini vagabonzi înfometați, bețivi. 15. Pentru că la noi zăpada este considerată sfîntă doar fiindcă coboară din cer ; odată ce a căzut pe drumuri, nimeni nu mai îndrăznește să o atingă. 16. Pentru că la noi ziua de lucru începe cu o pauză. 17. Pentru că suntem atît de legați de noțiunea de politețe încît ne e greu să ne dăm și un simplu "bună ziua!". 18. Pentru că numai la noi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
se citesc și se admiră dintotdeauna, dar nu s-au cunoscut pînă acum cîteva zile, deși s-au întîlnit întîmplător pe stradă, pe lîngă parcul Luxembourg, dar timizi cum nu mai știu să fie tinerii condeieri de azi, nu au îndrăznit să se abordeze. Uităm adesea că marii scriitori, cei adevărați, sunt în general discreți și secreți. E vorba de Jean Echenoz, considerat de mulți ca fiind liderul neîncoronat al romancierilor francezi contemporani, și de Patrick Modiano, care toarce nostalgic, de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pedigree mi-a permis să mă identific cu dvs. Îmi amintesc că v-am trimis un mesaj pentru a-mi exprima admirația. Un mesaj scurt, de teamă să nu vă deranjez. P. Modiano Îmi amintesc și eu, și nu am îndrăznit să vă răspund de teamă să nu vă plictisesc. Pot să vă mărturisesc astăzi că dacă aș fi răspuns scrisorii dvs., v-aș fi spus că aveam senzația tulburătoare că mă adresez geamănului meu... Asta îmi amintește de istorisirea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
-o: Statul este marea ficțiune prin intermediul căreia toată lumea se străduiește să trăiască pe cheltuiala a toată lumea. Căci astăzi, ca și altădată, fiecare, un pic mai mult, un pic mai puțin, ar dori să profite de munca celuilalt. Acest sentiment nu îndrăznim să-l afișăm, ni-l disimulăm nouă înșine; și atunci ce facem? Ne imaginăm un intermediar, îl adresăm statului, și fiecare clasă, rând pe rând, vine să-i spună: "Voi care puteți să luați în mod loial, cinstit, luați de la
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Chiar în momentul în care închei schimbul, perceptorul îmi ia cele o sută de parale și le trimite ministrului de interne. Schimbul meu este încălcat, dar domnul ministru își va adăuga un fel de mâncare în plus la cină. Cum îndrăzniți să afirmați că această cheltuială oficială aduce ceva în plus industriei naționale! Nu înțelegeți că este vorba doar de un simplu transfer de consum și de muncă? Da, un ministru se vede cu o masă mai dichisită este adevărat; dar
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
sursa acestor 60.000 de franci? Și unde ar merge aceștia dacă un vot legislativ nu i-ar dirija mai întâi spre strada Rivoli și de acolo spre strada Grenelle? Este ceea ce nu se vede. Cu siguranță, nimeni nu va îndrăzni să susțină că votul legislativ a făcut să iasă această sumă din urna scrutinului ca puiul din ou; că aceasta este o adăugire pură la avuția națională; că, fără acest vot miraculos, acești șaizeci de mii de franci ar fi
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
imaginabile. Dacă statul, sustrăgând aceste 50 de milioane cetățenilor, îi acumulează și îi cheltuie într-un punct dat, el atrage în acest punct o cantitate proporțională de muncă deplasată, un număr corespunzător de muncitori dezrădăcinați, o populație flotantă, declasată și îndrăznesc să spun periculoasă când fondul se epuizează! Dar se întâmplă următorul lucru (și prin aceasta intru în subiectul meu): această activitate febrilă, și ca să zic așa împinsă pe un teritoriu îngust, frapează toate privirile, este ceea ce se vede; poporul aplaudă
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
căruia Ariste îi împrumută sau îi dă zece mii de franci, nu îi primește pentru a-i îngropa; acest lucru sfidează ipoteza. El se servește de ei pentru a plăti mărfuri sau datorii. În primul caz, industria este încurajată. Se va îndrăzni să se spună ca ea are mai mult de câștigat din cumpărarea de către Mondor a unui armăsar pur-sânge de zece mii de franci decât din cumpărarea de stofe în valoare de zece mii de franci de către Ariste și prietenii săi? Căci dacă
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și justiție. (Chateaubriand: Memorii de după mormânt) Proprietate și lege Încrederea concetățenilor mei m-a înveșmântat cu titlul de legislator 15. Un titlu pe care l-aș fi refuzat dacă l-aș fi înțeles așa cum îl înțelegea Rousseau 16. Cel care îndrăznește să întreprindă instituirea unui popor zice el -trebuie să se simtă în stare de a schimba, ca să zic așa, natura umană, de a transforma fiecare individ, care, prin el însuși, este un întreg perfect și solitar, într-o parte dintr-
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
chiar mai frapant al principiului funest pe care mă străduiesc să-l combat aici este incertitudinea pe care o ține totdeauna suspendată, precum sabia lui Damocles, asupra muncii, capitalului, comerțului și industriei; și acest lucru este atât de grav încât îndrăznesc să cer toată atenția cititorului. Într-o țară ca Statele Unite, unde dreptul de Proprietate este plasat deasupra Legii, unde forța opiniei publice nu are ca misiune decât a impune respectul față de acest drept natural, fiecare își poate consacra cu toată
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
combinațiile lor, de o manieră generală și prin autoritatea decretelor, cine nu vede că întoarcem împotriva progresului industrial întreaga prevedere și prudență pe care natura a pus-o în inima omului? Care este în acest moment curajosul speculator care ar îndrăzni să ridice o uzină sau să pornească o întreprindere? Ieri se decretează că nu va fi permis a munci decât un număr determinat de ore. Astăzi se decretează că salariul unui anumit tip de muncă va fi fixat; cine poate
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
acești muncitori pentru care profesați o afecțiune atât de vie, atât de sinceră, dar atât de puțin luminată? Vor fi ei mai bine hrăniți când producția agricolă va fi oprită? Vor fi ei mai bine îmbrăcați când nimeni nu va îndrăzni să deschidă o fabrică? Vor avea ei mai multe locuri de muncă atunci când capitalurile vor fi dispărut? Și impozitul, de unde îl veți mai obține? Și finanțele, cum se vor mai restabili ele? Cum veți mai plăti armata? Cum vă veți
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
vorbind nu îl pot crede periculos. Este ceea ce spuneam, acum ceva timp, în fața unei adunări considerabile de electori aparținând în marea majoritate claselor suferinde. O explozie de murmure întâmpină cuvintele mele. Mi-am mărturisit surpriza. "Ce! se spunea, Domnul Bastiat îndrăznește să afirme că Comunismul nu este periculos! Deci este comunist! Ei bine, și noi ne îndoiam, căci comuniști, socialiști, economiști aparțin aceleiași filiații, așa cum o dovedește rima". Am avut dificultăți în a ieși din această încurcătură. Dar însăși această întrerupere
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
mai este vorba de un calcul de avantaje și neajunsuri, este vorba de o pervertire a autorității, de o deturnare abuzivă a forței publice; îi voi spune: "Dumneavoastră care sunteți depozitarul autorității și forței publice pentru a pedepsi spolierea, cum îndrăzniți dumneavoastră să aplicați autoritatea și forța publică pentru a proteja și sistematiza spolierea?". Căci dacă gândirea domnului primar triumfă, dacă văd, ca urmare a acestui precedent, toate industriile din sat agitându-se pentru a solicita favoruri pe cheltuiala unora asupra
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]