12,690 matches
-
în 1328 și 1331). Imperiul Rus a preluat numele de Basarabia pentru a desemna întreg teritoriul anexat în 1812, de la Hotin la mare, organizat într-o nouă gubernie, cu capitala la Chișinău (care, până atunci, fusese un mic târg din ținutul Lăpușna). După înfrângerea rușilor din Războiul Crimeii (1853-1856), Tratatul de la Paris stipula ca Moldova (și Țara Românească) să fie puse sub garanția colectivă a celor șapte puteri străine care au semnat tratatul de retrocedare a Sudului Basarabiei către Moldova, adică
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
principate, în persoana lui Alexandru Ioan Cuza, punând astfel baza statului modern România. Prin Tratatul de la Berlin din 1878, guvernul român a fost nevoit să cedeze din nou sudul Basarabiei către Imperiul Rus. Acesta a considerat gubernia Basarabiei ca un ținut agricol producător de cereale, tutun, struguri, vite și cai, a construit căi ferate care duceau aceste producții la Odesa, și a clădit orașe rusești (populate și de mulți Evrei și Armeni) pe lângă vechile târguri moldovenești ale Bălților, Orheiului, Chișinăului și
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
anii 1941-1944. În 1940, în contextul pactului între Hitler și Stalin, România a pierdut teritorii atât în est cât și în vest: în iunie 1940, după ce a înaintat un ultimatum României, Uniunea Sovietică a anexat Basarabia, Bucovina de nord și Ținutul Herța din Moldova dintre Carpați și Prut. Două treimi din Basarabia au fost combinate cu Transnistria (o mică parte din URSS), pentru a forma RSS Moldovenească. Restul a fost oferit RSS Ucrainene. Prin Dictatul (Arbitrajul) de la Viena, Romania acceptă în
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
Pentru a recupera teritoriile ocupate de URSS, România a intrat în cel de-al doilea război mondial de partea nemților în iunie 1941. În timpul celui de-al doilea război mondial, situația Basarabiei și a locuitorilor săi este ambiguă: cetățeni și ținut al României, eliberat de sub ocupația sovietică ? sau cetățeni și ținut al URSS, ocupat de forțele României, la celebrul îndemn al lui Ion Antonescu: "Ostași, vă ordon, treceți Prutul" ? Totul depinde de punctul de vedere. Astăzi cetățenii mai vârstnici ai republicii
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
în cel de-al doilea război mondial de partea nemților în iunie 1941. În timpul celui de-al doilea război mondial, situația Basarabiei și a locuitorilor săi este ambiguă: cetățeni și ținut al României, eliberat de sub ocupația sovietică ? sau cetățeni și ținut al URSS, ocupat de forțele României, la celebrul îndemn al lui Ion Antonescu: "Ostași, vă ordon, treceți Prutul" ? Totul depinde de punctul de vedere. Astăzi cetățenii mai vârstnici ai republicii Moldova, care au luptat, unii în armata României, alții în
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
subordonate comandamentului celor sovietice, cu care au luptat împreună în ofensivele din Transilvania, Ungaria și Cehoslovacia. Mulțumită acestei contribuții de partea Aliaților, la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, nordul Transilvaniei a revenit României. Dar Bucovina de nord, Basarabia, Ținutul Herța și sudul Dobrogei (Cadrilaterul) au rămas pierdute. RSS Moldovenească a devenit independentă abia în 1991, sub numele de Republica Moldova, dar partizanii apropierii sau unirii cu România (guvernul Mircea Druc) au reușit, prin declarațiile lor neprietenești la adresa minorităților conlocuitoare (o
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
atmosferice și au putut ajunge la ""pământul verde"" (Grønland). În epopeile nordice, se spune că Eiríkur Rauði (Erik cel Roșu) a fost exilat din Islanda pentru omicid. El, împreună cu familia sa și câțiva sclavi, a plecat cu navele către un ținut pe care se zvonea că s-ar fi aflat către nord-vest. El a ajuns pe insulă și a fondat "colonia din "; aceasta s-a extins destul de repede. Deci, primii coloniști au fost islandezi, și s-au stabilit pe vârful de
Groenlanda () [Corola-website/Science/297954_a_299283]
-
de nord-vest a Moldovei sunt anexați de către Imperiul Habsburgic. Devine Ducatul Bucovinei în 1849, unindu-se ulterior cu România la 15/28 noiembrie 1918, pentru ca, pe 28 iunie 1940, urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, partea sa de nord împreună cu Basarabia și Ținutul Herța, să fie ocupate de U.R.S.S.. În 1991, după destrămarea U.R.S.S., nordul Bucovinei și Ținutul Herța devin parte a Ucrainei (regiunea Cernăuți). Pînă în 1774 nu putem vorbi de Bucovina, aceasta fiind înainte o parte din "Țara de
Editura Bucovina () [Corola-website/Science/296544_a_297873]
-
cu România la 15/28 noiembrie 1918, pentru ca, pe 28 iunie 1940, urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, partea sa de nord împreună cu Basarabia și Ținutul Herța, să fie ocupate de U.R.S.S.. În 1991, după destrămarea U.R.S.S., nordul Bucovinei și Ținutul Herța devin parte a Ucrainei (regiunea Cernăuți). Pînă în 1774 nu putem vorbi de Bucovina, aceasta fiind înainte o parte din "Țara de Sus" a Țării Moldovei. Ca realitate istorică și ca nume de teritoriu, Bucovina începe să existe în
Editura Bucovina () [Corola-website/Science/296544_a_297873]
-
Samogiția, Bialostok, Karelia, Tver, Iugoria, Perm, Viatka, Bulgaria și al altor țări, Stăpân și Mare Duce al Novgorodului de Jos, Cernigov, Riazan, Poloțk, Rostov, Iaroslav, Belosero, Oudoria, Obdoria, Condia, Vitebsk și a toată Regiunea de Nord, Stăpân și Suverean al Ținutului Iveriei, Kartaliniei, Kabardinei și al Provinciilor Armenești, Suveran al Prinților Montani și Circasieni, Stăpân al Turkestanului, Duce de Schleswig, Holstein, Stormarn, Ditmarschen și Oldenburg, Prinț Moștenitor de Norvegia, și așa mai departe, și așa mai departe, și așa mai departe
Țar () [Corola-website/Science/298465_a_299794]
-
limba cu mongolii răsăriteni și în diverse perioade au fost conduși de aceiași lideri, în cadrul cîte unui hanat mongol mai mare, fie că hanii erau oirați sau mongoli estici. Kalmîcii au sosit în partea europeană a stepelor euro-asiatice în 1630. Ținuturile însă erau louite și aparțineau hoardei tătarilor "nogai". În cele din urmă, puterea nou sosiților i-a determinat pe nogai să se refugieze în Crimeea, precum și într-o regiune situată la rîul Kuban. Kalmîcii nu s-au așezat numai în jurul
Kalmâkia () [Corola-website/Science/298491_a_299820]
-
regiune situată la rîul Kuban. Kalmîcii nu s-au așezat numai în jurul Astrahanului și în delta râului Volga, stăpânirea calmîcă s-a întins de la munții Ural la râul Terek. Ei au continuat să mențină legături strânse cu calmîcii rămași în ținuturile de origine. Aliindu-se cu Rusia, "torghuuzii" au dezvoltat un stat înfloritor pe vremea domniei lui Ayuki, cel mai important han calmîc, care a primit titlul de "han" de la al șaselea Dalai Lama și care a fost contemporan cu țarul
Kalmâkia () [Corola-website/Science/298491_a_299820]
-
contemporan cu țarul Petru cel Mare al Rusiei. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, calmîcii au fost deziluzionați de ingerințele Rusiei în viața lor. Pe fundalul expansiunii rusești prin intermediul forțelor căzăcești, hanul Ubași, strănepotul hanului Ayuki, a decis reîntoarcerea în ținuturile de origine din interiorul Asiei. Circa 200.000 de oameni au început un marș fără precedent. După aproape șapte luni, calmîcii au ajuns în fața avanposturilor manciuriene de lângă lacul Balhaș. Însă o parte a kalmîcilor nu a reușit să treacă de
Kalmâkia () [Corola-website/Science/298491_a_299820]
-
Preacuviosul Părinte Pahomie cel Mare (n.292 +347) s-a născut în ținutul Teba, Egipt în anul 292, din părinți necreștini. A urmat școala și a cunoscut filosofia veche egipteană. La vârsta de 18 ani, a fost luat cu sila în armata romană. Ajuns în cetatea creștină Oxirinhos, din Tebaida de Sus, a
Pahomie Tabenisiotul () [Corola-website/Science/298515_a_299844]
-
unele nevertebrate acvatice sau din zone de inundație. Se hrănesc mai ales la suprafața apei, însă numeroase rațe se scufundă, căutând hrana, iar unele specii (gâștele, lebedele și anhimele) pasc pe uscat. Anzeriformele sunt păsări acvatice și semiacvatice. Ele populează ținuturile din vecinătatea apelor dulci și salmastre. Anzeriformele se numără printre păsările dominante din ținuturilor mlăștinoase de apă dulce. Se întâlnesc și în estuare și apele de la țărm, iar unele specii sunt complet marine. În România sunt deosebit de frecvente, ca specii
Anzeriforme () [Corola-website/Science/306980_a_308309]
-
apei, însă numeroase rațe se scufundă, căutând hrana, iar unele specii (gâștele, lebedele și anhimele) pasc pe uscat. Anzeriformele sunt păsări acvatice și semiacvatice. Ele populează ținuturile din vecinătatea apelor dulci și salmastre. Anzeriformele se numără printre păsările dominante din ținuturilor mlăștinoase de apă dulce. Se întâlnesc și în estuare și apele de la țărm, iar unele specii sunt complet marine. În România sunt deosebit de frecvente, ca specii și indivizi, în Delta Dunării, complexul lagunar Razim, precum și în multe bălți interioare din
Anzeriforme () [Corola-website/Science/306980_a_308309]
-
le (Galliformes) (din latina "gallus" „cocoș” + "forma" „formă”) sunt un ordin de păsări fitofage sau omnivore, tericole sau arboricole răspândite pe toate continentele și insulele, afară de arhipelagul polinezian și de ținuturile antarctice, care cuprinde 5 familii existente, 77 genuri și 281 de specii, cele mai multe sunt robuste, greoaie și slabe zburătoare, având aripi scurte, rotunjite și bombate, de talie variată, cu gheare la picioare (pentru scormonit), uneori cu creastă colorată în roșu
Galiforme () [Corola-website/Science/306981_a_308310]
-
1702. Ca un rezultat al efortului constructiv și de emancipare națională a micii nobilimi românești poate fi considerată această mică si valoroasă biserică din Săndulești. Monument de proporții relativ modeste, lăcașul de cult este asemănător, ca plan, ctitoriilor cneziale din ținutul Hunedoara, ca bisericile din Bârsău și Leșnic, construite în secolul al XV-lea. Biserica din Săndulești este compusă dintr-o absidă poligonală cu unghi în ax, un naos aproape patrat și un pronaos, având contraforți pe fațadele de sud și
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril din Săndulești () [Corola-website/Science/306987_a_308316]
-
(n. 20 iulie 1866, comuna Tropoclo, județul Ismail - d. 12 iulie 1931, Constanța) a fost un publicist, poet și scriitor român, care s-a remarcat prin atașamentul său pentru ținuturile Dobrogei. S-a născut în comuna Tropoclo (județul Ismail), dar a fost declarat în comuna Comândărești (județul Iași), astăzi satul Răuseni din județul Botoșani. s-a remarcat pentru îndelungatul său atașament pentru ținuturile Dobrogei și pentru poporul român în general
Ioan N. Roman () [Corola-website/Science/307055_a_308384]
-
s-a remarcat prin atașamentul său pentru ținuturile Dobrogei. S-a născut în comuna Tropoclo (județul Ismail), dar a fost declarat în comuna Comândărești (județul Iași), astăzi satul Răuseni din județul Botoșani. s-a remarcat pentru îndelungatul său atașament pentru ținuturile Dobrogei și pentru poporul român în general. În 1882 și-a făcut debutul literar la revista Albina din Botoșani. Absolvent al studiilor liceale la Iași, începe studii juridice pe care le încheie în perioada 1893-1897 la Bruxelles. În 1895 își
Ioan N. Roman () [Corola-website/Science/307055_a_308384]
-
Eparhia Hușilor 12 parohii din cadrul Mitropoliei Basarabiei. Episcopul Iacov Antonovici s-a remarcat printr-un număr mare de realizări ca episcop al Hușilor, dintre care menționăm următoarele: A desfășurat o bogată activitate științifică, remarcându-se ca un cercetător al trecutului ținutului natal. A publicat numeroase volume de studii și documente istorice de interes local, printre care și o colecție de "Documente bârlădene", precum și zeci de articole în periodicele vremii. A fost distins cu Medalia de aur și Placheta de colaborator al
Iacov Antonovici () [Corola-website/Science/307073_a_308402]
-
formele T.Șt., Ț. V. Ștefaniu, Truță și Ț. V. St. Cea mai mare parte a operei sale se regăsește disipata în periodice. Au fost tipărite sub formă de cărți: adaptarea poveștii "Loango"(1886), textele istorice "Istoricul luptei pentru drept în ținutul Câmpulungului Moldovenesc"(1911) și "Documente din vechiul ocol al Câmpulungului Moldovenesc"(1915), lucrarea "Amintiri despre Eminescu"(1914). În centrul orașului Siret (unde s-a nascut) i s-a înălțat un bust. În prezent, pe soclul bustului poetului Mihai Eminescu din
Teodor V. Ștefanelli () [Corola-website/Science/307106_a_308435]
-
ultimatumul sovietic privind cedarea Basarabiei și a fost primit în audiență de către regele României, Carol al II-lea, spunându-i acestuia că „țara face cea mai mare greșeală dacă cedează Basarabia fără război". A refuzat propunerea de a fi guvernatorul ținutului dintre Nistru și Bug, al “Transnistriei Mari”, propunere făcută în ședința din 12 august 1941 a Președinției Consiliului de Miniștri. Ca președinte al transnistrenilor a pledat pentru unirea Transnistriei cu țara, după război, pe baza unui referendum. A fost ales
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]
-
1919) al Academiei Române, președinte al Partidului Național Moldovenesc. "„Om foarte cult, poseda o vastă bibliotecă și cunoștea amănunțit istoria Basarabiei”". A absolvit liceul în Nikolaev (Herson), iar apoi Facultatea de Drept din Petersburg. În 1905 ajunge judecător de pace în ținutul Orhei și în același an devine președinte al comitetului de redacție al Societății Moldovenești. În 1909 devine director sanitar și director al Muzeului Național din Chișinău, unde va activa până în 1918. În 1910 este ales deputat al nobilimii și vicepreședinte
Paul Gore () [Corola-website/Science/307227_a_308556]
-
Munții Apuseni. Teodor, bunicul lui Vasile Goldiș a fost preot în Mocirla, iar fratele tatălui, Petru, îmbrățișează și el cariera tatălui lor și devine preot în satul natal. Mama lui, Floarea, se trage dintr-o veche familie de români din ținutul Făgărașului. Copilăria o petrece pe ținuturi arădene la Seleuș, Cermei și Mocirla. Școala primară o începe la Cermei în anul 1869 cu dascălul Nicolae Albu. Clasa a III-a o urmează la școala generală din Pădanul Nou, azi satul Horia
Vasile Goldiș () [Corola-website/Science/307229_a_308558]