19,920 matches
-
se retrage de parlament și refuza joace biz cu colegi naționaliști și dușmani ai drepturi lor omulu care lia ales. Ighen ? Intervine brusc Organu de Interne ridicând mâna sus. După ce este dezarmat i se dă cuvântul. TOP SECRET Am fost acuzați de pasivitate. Recunoaștem deschis de tot că e fals. Și dovedim cu fapte statistice. 70% din cei asupra cărora s-a tras au fost reprezentanții formațiunii majoritare. Dacă se reia jocul, proporția se menține până la noile alegeri. La fel și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
decât în lapte. Combinat cu grâul, porumbul (se poate adăuga în mămăligă!), orezul integral reprezintă o sursă de proteine completă, mai bună decât cea din pește, carne albă sau roșie, la fel ca și quinoa. Știu că aș putea fi acuzat că fac reclamă aici la tot felul de plante trăsnite, „exotice” dar o fac pentru a arăta beneficiile extraordinare pe care ni le aduc aceste plante în cazul consumului lor. De aceea eu consider că, dacă ar fi să fac
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
de autor, ambiții de autor, pentru a nu semăna cu alții, emisii poate nu neapărat să exprime o anumită filozofie. Ci, pur și simplu daimonisme personale, native. Parcă nu aș prefera o grădină cu o singură specie de flori, îl acuz pe Ilarion, filozof-poet (el își scrie opera numai în truisme metaforice) de partizanat, de adept al unui curent la modă în vremea lui, nazismul, fascismul, naționalismul mistic și ortodoxismul exacerbat (A se vedea doctrina legionară). Să militezi pentru o ideologie
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93028]
-
pentru cercetări sociale (Filiala din Chișinău), despre lucrările, visele speranțele și destinul lor tragic. Destin care a însemnat pentru directorul Petre Ștefănucă, judecarea și condamnarea sa la moarte de către sovietici pentru că s-a opus scrierii limbii române cu caractere slave. Acuzat de românofilism, ca și cum etnia ar fi un păcat cu care te naști, este arestat la 9 octombrie 1940 iar în aprilie, 1941 judecat și condamnat la moarte prin împușcare, confiscându-i-se și întregul material științific adunat și considerat „contrarevoluționar
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93040]
-
întregi întorceam totul pe toate fețele. Nici una din cele două părți ale mele nu vroia să cedeze. Amândouă stăteau tot timpul treze, fiecare cu mâna în gâtul celeilalte. Mă amenințam că sânt îngăduitor cu vinovații și, în același timp, mă acuzam că sânt prea crud. În acest clește, mă zbăteam zile întregi. Căutam o soluție. Și când credeam, în sfârșit, că pot pronunța o sentință acceptabilă, o revedeam pe femeia de la frizerie. Auzeam țipătul ei isteric care se sfărâma ca un
Viața pe un peron by Octavian Paler[Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu vreau să cred. Nu eu am creat cobrele pe lume și nu eu am împărțit oamenii în îmblînzitori și victime. Nu eu am țipat în frizeria aceea, deși aș fi putut s-o fac. Eu cel mult pot fi acuzat că n-am zis: "O criză de isterie, am mai văzut noi de-astea". Dacă aș fi zis așa, poate aș fi fost scutit de tot ce-a urmat. Sau măcar dacă aș fi ales limpede între două căi: ori
Viața pe un peron by Octavian Paler[Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o privire binevoitoare, a urcat tacticos la tribuna oratorilor. A fost, cum știți, ziua în care s-a produs prima spărtură în puterea lui, deoarece Convenția a hotărât ca discursul, unde nu se pronunța nici un nume, în schimb toată lumea era acuzată, să fie trimis, înaintea imprimării, spre examinare comitetelor. Dar spre seară, plimbîndu-se pe Champs Elysees cu Eleonore Duplay, Robespierre a privit liniștit soarele ce cobora în spatele arborilor și a spus: Va fi timp frumos mîine". Semn că nu se temea
Viața pe un peron by Octavian Paler[Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
binecunoscută, își redacta discursul pentru a doua zi sub privirile îngrijorate ale celorlalți. "Tu scrii acolo actul nostru de acuzare, nu-i așa?" l-a întrebat Collot. La care Saint-Just i-a aruncat o privire glacială. "Fii liniștit. Nu te acuz numai pe tine." Până la urmă însă, Saint-Just s-a angajat să le citească dimineață discursul, înainte de ședința Convenției, și chiar să renunțe la unele părți sau la tot textul dacă ei vor dori asta. Spre ora cinci dimineață, când în
Viața pe un peron by Octavian Paler[Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a sfârșit adesea prin a se condamna pe sine. Tot ce a obținut a fost o amânare a sentinței. A urcat pe eșafod, după ce a asistat, uneori jubilând, la execuția altora și a sprijinit-o. Robespierre a avut dreptate să acuze Adunarea de lașitate pentru că nu-l apărase pe Danton. "Deci Danton! a exclamat el privind în sală cu ochii rătăciți. Pe Danton vreți să-l răzbunați? Lașilor, pentru că nu I-ați apărat." Dar aruncând în obrazul Convenției această ocară superbă
Viața pe un peron by Octavian Paler[Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
compar egoismul meu cu al cetățeanului Sieyes care n-a deschis gura nici când Robespierre a osândit pe alții, nici când Robespierre a fost împins el însuși în căruța ce ducea condamnații la eșafod. Astfel, voi dovedi, poate, că a acuza înseamnă înainte de toate a recunoaște. Asigur onorata curte că nu vreau să fiu cinic. Cunosc diferența dintre cel care poruncește să se taie capete și cel al cărui cap riscă să fie tăiat. Și nu pretind că egoismul celor care
Viața pe un peron by Octavian Paler[Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
au rezistat în fața fricii. Dar n-am ajuns, se pare, între înțelepți. Tocmai de aceea învinuiesc acum acea parte din mine care ar fi dispusă să condamne totdeauna pe alții ca să ies eu cu obrazul curat. Pentru că oricât m-ar acuza acest lucru, până la urmă trebuie să recunosc că răul nu există izolat. Și că în întîmplările pe care le-am trăit n-am nici un merit. Dealtfel, ce merit e acela de a deveni victimă? Mărturisesc, domnilor judecători, că nu știu cum s-
Viața pe un peron by Octavian Paler[Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
oricât de firavă ar fi, nu se dă înapoi să se împotrivească fiarei din tine. Vă veți întreba de ce vă spun toate astea. Pentru a arăta tribunalului că nu există nici o contradicție între faptul că-l apăr pe Robespierre și acuz ghilotina. O, domnilor judecători, tot speranța ne arată că vinovați și nevinovați ne aflăm înlăuntrul aceluiași laț, înlăuntrul aceluiași zid al destinului. Și că în loc să căutăm crăpătura din zid, ne strângem și mai mult lațul pe care ni l-a
Viața pe un peron by Octavian Paler[Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
așa ceva. Cum să-mi închipui pe Mihaela tre-murînd în brațele altcuiva, ― ea, pe care o consideram atât de a mea? Cum de nu prinsesem nimic de veste? Am avut, e drept, o bănuială vagă de când cu discuția la Bogdănești; toți acuzam pe soția adulteră a dramaturgului, și numai Mihaela singură îi lua apărarea. (De ce nu i-ar fi luat-o dacă era în aceeași situație?) Aveam prea multă încredere în mine și încrederea asta nesfârșită mă orbise. O urmărisem după aceea
Invitație la vals by Mihail Drumeș[Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-i de crezut că intenționează să atace problema infidelității care fierbea mocnit în noi, pentru bunul motiv că avantajul e întotdeauna de partea nevinovăției, și nevinovăția are primul și ultimul cuvânt. Afară de cazul când vinovăția pierde măsura și vrea să acuze în loc să-și pună cenușă în cap... Am întrebat-o ce vrea să-mi comunice, dar ea tăcea, oscilând între îndrăzneală și lipsă de curaj, ca în pragul unui verdict care odată rostit nu mai poate fi schimbat. ― Ce este? ― În urma
Invitație la vals by Mihail Drumeș[Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
drum. Ce să-mi pun mintea cu o toantă? Îi plăcea să încaseze două lefuri și acum ― poftim proces de conștiință... Pe Alexa o înțelegeam, durerea o silise să-și iasă din fire. Dar nici ea nu trebuia să mă acuze că am ucis-o pe soră-sa, sîht limite peste care nu se poate trece. Și pe mine ― ce m-o fi apucat să-i spun că și Mihaela m-a ucis la rîndu-i? Sincer vorbind îmi păru rău de
Invitație la vals by Mihail Drumeș[Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Urmează seara de 16 septembrie crt., când am văzut filmul lui Radu Muntean Marți, după Crăciun, care m-a căpiat, pur și simplu, de plăcere. Mă rog, accept oricâte castane din partea amicilor care, în fața sălbaticului meu veleitarism cinematografic, m-au acuzat că n-am văzut nici Boogie, nici Hârtia e albastră și că tot așa m-am extaziat infantil anul trecut, când mi-am vărsat în Idei în dialog admirația pentru (atunci, dramaturgul) Mimi Brănescu, după ce omul făcea de multă vreme
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
colți de crocodil. Perimetrele de veac 19 sunt livrate în sadică tăcere PUZ-urilor demolatoare, presa, scriitorimea, societatea civilă (de)plâng nostalgic sau urlă la lună. Asta în vreme ce arhitecții și afacerismul sferei private își proclamă cinic-arghirofil libertatea și zgârâie-norismul vanitos-pragmatic, acuzând belferismul utopic de cretinism reacționar. Tabăra paseist-conservatoare și-a epuizat toate argumentele prin care se cerea statu-quoul centrului istoric și împingerea clădirilor cu peste două, trei etaje către centura Bucureștilor. Nimeni nu este, principial, împotriva clădirilor înalte și-a (post
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
că erau bucureșteni oleacă trufași, ori suflete harponate de inerentele puseuri bovarizante ale provinciei. Dacă voi folosi formula „contact anteic“, mi se va râde-n nas: pardon de clișeu. Dacă voi opta pentru bolșevica „legătură nemijlocită cu masele“, voi fi acuzat de stân gism jalnic, deși, în cazul de față, e vorba de o necesitate vitală pentru toate forțele angajate. Dacă voi încerca să glosez pe seama păguboasei incomunicări dintre scriitorime, corpul profesoral și mass-media, incomunicare din pricina căreia predomină disjuncția și se
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Pop, Adina Kenereș, Maria Mailat, Doina Ruști și Dora Pavel, elanurile procustianizante ți se relativizează semnificativ. Ce m-a amuzat e că, la discuții, deși 90% din auditoriu era încântător-feminin, luptători au fost numai bărbații. Câțiva dintre ei m-au acuzat de sexism, reducționism și discriminare pozitivă în siajul gender studies, mi-au adăugat-o numaidecât (deși m-am opus vehement) pe Simone de Beauvoir alături de Marguerite Yourcenar și au nuanțat (bine-venit) pe tema feminității analizate de bărbați, a mascu linului
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
comple mentare, cu scindări și cartelări la fel de surprinzătoare, ce caracterizează evoluția (involuția) tinerei generații în deceniile interbelice. Iar Paul Cernat, pe două coloane din patru, face un inventar convingător pentru ce va să zică mulțimea deviațiilor într-un cuprins deliberat - și vinovat - acuzat de monomanie extremistă. În chiar cuprinsul școlii gustiene și al echipelor regale de sociologie, cele două paradigme au conlucrat din plin, cel puțin până la radicalizarea din 1936-37, Mircea Vulcănescu nefiind nicidecum singurul care a „stabilit punți între cele două personalități
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
o suită editorială menită să devină rival citibil pentru „fonoteca de aur“? De ce, oare, se perpetuează, în lumea noastră literară, tipul de dispreț găunos și invidios în esență al academismului față de exuberanta productivitate a foiletonismului și jurnalismului cultural? De ce sunt acuzate și astăzi, cu aceleași pseudoargumente ale culturnicilor de altădată, culegerile de articole, ca fiind jalnice dovezi de amatorism? Cine cultivă așteptări de mare sinteză la o antologie de cronici literare este fie neavenit în domeniu, fie maschează o rea-credință de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Maîstre, Friedman & Co prin șleaurile, pe dealurile și văile despădurite de troțkism, guevarism și maoism, când afli că bolșe vismul ceaușist e catalogat drept „capitalism de stat“?!? Să știe tânărul de la Universitatea Româno-Americană, cel care, cu tot respectul, m-a acuzat de fugă de responsabilitate, că noi am fost educați întru evazionism și dulce împlinire estetic-metafizică, echivalând activismul cu autoa nihilarea. Pentru noi, idealismul va fi fost o rupere strategică de capacitatea de decizie. Sinuciderea ca salvare. Pri matul esteticului. Pentru
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Vasea Zaharov la care viitorul nu însemna nimic nici măcar gramatical și nici altfel. Pe Fenea am întâlnit-o mai târziu la Ismail. Lucra la serviciul sanitar ca dactilografă. Nu mi-a spus nimic dar din privire am înțeles că mă acuza pentru intrarea în viața ei a nenorocirii cu numele Vasea. Gata. Două femei erau tare frumoase în Jibrieni. Una era soție de cârciumar care în timp ce servea clienții s-a nimerit lângă un medic. Acesta a observat că frumoasa femeie avea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
deci, oricine poate opune adevărului comun un altul, propriul său adevăr, a fost alungat din Atena, iar cartea sa Despre zei a fost arsă în piață. Pe Anaxagora, nici prietenia cu Pericle nu l-a pus la adăpost. A fost acuzat și el de erezie, de "impietate" ("defăimare", s-ar zice azi) și chemat în fața unui tribunal unde opera sa Despre natură, devenită suspectă, a fost întoarsă pe toate fețele pentru a se stabili ce-a vrut să spună filosoful acesta
Aventuri solitare by Octavian Paler[Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de la apus, altul de la răsărit, pentru ca în punctul de întîlnire să fie întemeiat Delfi. Sau ce e real în povestea că, jigniți de sarcasmul lui Esop, preoții lui Apolo i-au strecurat în traistă odoare sacre pentru ca, apoi, să-l acuze de ultragiu și să-l arunce de pe stânca de deasupra izvorului Castalia? Poate că nu există un mijloc mai bun pentru a ascunde un mister decât acela de a discuta despre el. Dar autorii pe care i-am consultat se
Aventuri solitare by Octavian Paler[Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]