13,008 matches
-
cu baza inferioară de 8m, iar baza superioară (nivelul de călcare) variind între 5-6m, înălțimea pietrișului fiind de 1,4m. Drumul era paralel cu actualul curs al văii Apoldului. "Calea lui Traian" șerpuia pe malul stâng al Secașului, fiind atestat arheologic in apropierea stației CFR Miercurea, apoi la Cunța, în stația CFR Cut, la Răhău și în zona așezării daco-romane de la Podul Pricopului (Sebeș), apoi la Apulum (Alba Iulia). Nu trebuie omisă nici descoperirea tezaurului monetar format din 206 monede (denari
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
s-au declarat greco-catolici (56,9%), 1.003 romano-catolici (34,5%), 161 reformați (5,5%), 47 ortodocși (1,61%), 28 mozaici (0,96%) și 12 de alte confesiuni. Atestata documentar din 1272, comuna are o vechime mult mai mare, descoperirile arheologice certificând aici așezări umane din neolitic. În perioada română localitatea se află pe drumul de legătură al castrelor române de la "Napoca" (Cluj-Napoca de astăzi), respectiv "Ăla Siliana" (actualul Gilău) Feneșul a fost inițial un sat săsesc așezat în apropiere de
Comuna Florești, Cluj () [Corola-website/Science/299863_a_301192]
-
au trăit arată că boii au vorbit dialecte celtice, însă limba lor a rămas necunoscută. Tribul a fost localizat în momente diferite de istorici în Galia Transalpină (sud-estul Franței), Pannonia (vestul Ungariei), Boemia, Moravia și vestul Slovaciei. În plus, dovezile arheologice atestă pentru secolul al II-lea î.Hr. o extindere a populației celtice din Boemia (de unde erau originari a boii) până la valea Kłodzko în Silezia. Prima menționare a boilor în izvoarele istorice a fost făcută în contextul invaziei din 390 î.Hr.
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
Mai târziu, când au stabilit o colonie acolo, romanii au numit-o Bononia (astăzi Bologna), nume romano-celtic similar cu Vindobona (Viena), toponim aflat de asemenea pe teritoriul boilor. Foarte probabil Bononia vine de la un cuvânt celtic cu sensul „oraș”. Dovezile arheologice de la Bologna și apropierea acesteia contrazic mărturiile lui Polybius și Titus Livius în anumite puncte. Ei susțineau că boii i-au expulzat pe etrusci. Polybius îi prezintă pe celții din Italia ca locuind în colibe, fără mobilier, dormind pe paturi
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
în colibe, fără mobilier, dormind pe paturi de frunze. Practicau agricultura și războiul și nu s-ar fi îndeletnicit cu orice altă artă sau știință. Averea le era compusă exclusiv din aur și cirezi de vite, ușor de transportat. Dovezile arheologice atestă că boii nu au distrus sau depopulat Felsinum, ci că pur și simplu au colonizat regiunea și au devenit parte a populației prin amestec. Necropolele din acea epocă din Bologna conțin arme din perioada La Tène și alte obiecte
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
arme La Tène și o oală inscripționată cu un nume feminin etrusc. Punctele de vedere ale autorilor romani cu privire la modul de viață celtic, indiferent din ce motiv (care rămâne a fi elucidat de către arheologi), sunt mai severe decât sugerează dovezile arheologice. Boii, de fapt, și-au însușit averea etruscă și femeile estrusce. Boii au trăit, cel puțin în parte, în mediul urban dezvoltat de etrusci, pe care nu i-au izgonit complet. În a doua jumătate a secolului al III-lea
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
acestor teritorii care își are limită cronologică fixată la 40 de mii de ani înaintea lui Hristos. Drept mărturie a acestui fapt servesc rămășițele a celor circa 100 de așezări omenești din paleolitic și cea a bronzului depistate în urma cercetărilor arheologice începute la Florești în 1956. O importanță deosebită o au investigațiile reputatului arheolog V.Marchevici, care a reușit să localizeze integral etapele unui masiv areal cultural care este cunoscut în domeniile de specialitate sub denumirea de Aiud - Cucuteni - Tripolie. Nucleul
Florești () [Corola-website/Science/299864_a_301193]
-
mormintelor din secolul IV. Celelalte trăsături ale orașului includ Biserica Sfânta Maria din Sion, construită în 1665, în care se spune că ar exista Chivotul Legământului (o biserică proeminentă construită în secolul XX purtând același nume i se alătură), muzee arheologice și etnografice, Piatra lui Ezana scrisă în sabaeană, gî'îz și Greaca veche în manieră similară Pietrei lui Rosetta, Mormântul Regelui Bazen (un megalit considerat a fi unul dintre cele mai timpurii structuri de acest gen), așa-numita Baie a
Axum () [Corola-website/Science/299873_a_301202]
-
delegat pe Grigore Tocilescu pentru cercetarea mormintelor, care au fost deschise în nartex. În morminte au fost găsite un inel sigilar de argint cu o inscripție în slavonă, costume de mătase, fragmente de broderie de aur și argint etc. Săpăturile arheologice au fost făcute defectuos, atrăgând critica mai multor specialiști, printre care și V.A. Urechia. Unele pietre de mormânt s-au spart, iar altele au fost aruncate la întâmplare, piesele arheologice au fost risipite, unele dintre acestea nemaigăsindu-se ulterior
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
fragmente de broderie de aur și argint etc. Săpăturile arheologice au fost făcute defectuos, atrăgând critica mai multor specialiști, printre care și V.A. Urechia. Unele pietre de mormânt s-au spart, iar altele au fost aruncate la întâmplare, piesele arheologice au fost risipite, unele dintre acestea nemaigăsindu-se ulterior. În vara anului 1885, adaosul din secolul al XVIII-lea a fost demolat, fără a se încerca conservarea acestuia. Lucrările au staționat până în 1887 din cauza epuizării fondurilor alocate de guvern. Plecând
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
în iunie 1887, Lecomte du Noüy dădea dispoziție șefului lucrătorilor, George Valaca, să demanteleze și biserica construită de Ștefan cel Mare. Demolarea lăcașului de cult a început în primele zile ale lunii august, lucrătorii precizând că zidăria era șubredă. Cercetările arheologice efectuate aici au dus la descoperirea în morminte a unor costume vechi de mătase, cu fir, un inel de aur, smaralde, mărgăritare, câteva monede etc., care și ele au fost în mare parte risipite. O parte din inscripțiile de pe pietrele
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
de la Antonie Ruset. Înfățișarea actuală a bisericii reconstruită de André Lecomte du Noüy este asemănătoare cu cea din timpul domniei lui Ștefan cel Mare, existând unele diferențe față de aceasta și anume: Cu ocazia reconstrucției bisericii, s-au efectuat și cercetări arheologice în jurul edificiului, găsindu-se morminte vechi în care se aflau obiecte prețioase. Vasile Panopol își amintea că văzuse, pe locul unde se reclădea biserica domnească, "numeroase morminte răvășite și mormane de pietre funerare azvârlite la întâmplare". Lucrările de reconstrucție au
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
înaintat în 1905 către Primăria orașului Iași, Teodor Burada arăta că "pisania, sfărâmată la un colț, am găsit-o aruncată sub un nămol de pietre ce se află în ograda din dosul sălii gotice a bisericii Trisfetitele", alături de alte piese arheologice (pietre cu inscripții, discuri smălțuite etc.) păstrate în condiții necorespunzătoare. El cerea depunerea obiectelor găsite într-un muzeu sau la Universitate, după efectuarea unui inventar amănunțit, și efectuarea unei anchete pentru a se da de urma obiectelor dispărute. Burada se
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
de origine asiatică. Ei erau vestiți, începând de la sfârșitul Republicii, începutul sec. I î.H., pentru acele libri augurales, interpretări de oracole și, mai ales, haruspicine - ghicirea în măruntaiele jertfei. Nici unul dintre aceste texte nu a ajuns până la noi. Sursele arheologice nu sunt suficiente ca să ne dea o idee satisfăcătoare despre credința etruscilor. Religia romană arhaică se întemeia pe un panteon divin și pe o mitologie puternic înrâurită de mitologia greacă. Georges Dumézil a subliniat existența unei “ideologii tripartite” indo-europene în
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
origine slavă. Caracterul traco-dacic al costobocilor este sigur și după Mullenhoff, care afirma că costobocii nu sunt slavi deoarece în acea perioadă (sec. ÎI e.n.) slavii nu se aflau în acea zonă. Costobocii sunt creatori culturii Lipită, o cultură atestata arheologic care este prin excelență dacica. O inscripție descoperită la Romă (Muratori 1039) atestă și un rege numit Pieporis al acestui trib dacic. „D. M. Ziai Tiati fil. Dacae uxori Piepori regis Coisstobocensis Natoporus et Drilgisa aviae cariss. b. m. fecer
Costoboci () [Corola-website/Science/299920_a_301249]
-
de străzi și coridoare presărate cu sute de mici magazine și tonete.Un interes aparte, ca de altfel în toate orașele musulmane, sunt băile publice, "hammam" și vechile case de odihnă. Piese antice de cultură siriană sunt păstrate în Muzeul Arheologic.Palmira este situată într-o oază, la nord de Damasc, 215 km. În anichitate era numită "Mireasă Deșertului" Numele grecesc, Palmira, este o traducere a numelui aramaic, original TADMOR, care înseamnă 'palmier". Astăzi, Tadmor este numele unei mici localități de lângă
Damasc () [Corola-website/Science/299927_a_301256]
-
respectiv, după întronarea regelui James al VI-lea al Scoției la tronul Angliei, în 1603, este destul de dificil de distins între istoria Scoției, cea a Țării Galilor și cea a Angliei, datorită unirii politice a acestor două țari cu ultima. Dovezile arheologice indică faptul că partea sudică a Angliei actuale fost colonizată de oameni cu mult timp înainte de restul Insulelor Britanice. Acest fapt se datorează climatului său mai ospitalier în timpul erelor glaciare ale trecutului îndepărtat, precum și a perioadelor dintre acestea. Prima mențiune
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
lui Herodot provin din perioade diferite; prima relatează situația din momentul prezenței acestuia la Olbia (450 ien), a doua se referă la perioada războiului scito-persan (514 î.e.n.) , ceea ce ar presupune o restrângere a ariei agatârșilor în cursul sec V î.e.n. Arheologic, agatârșii au fost identificați în grupul de morminte de pe Mureșul superior, de tipul Ciumbrud, care prezintă trăsături aparte, în contrast cu zonele înconjurătoare. Mormintele au fost datate în perioada 550-450 î.e.n., ceea ce ar corespunde textelor. Analogii cu situația arheologică din Moldova centrală
Agatârși () [Corola-website/Science/299950_a_301279]
-
sec V î.e.n. Arheologic, agatârșii au fost identificați în grupul de morminte de pe Mureșul superior, de tipul Ciumbrud, care prezintă trăsături aparte, în contrast cu zonele înconjurătoare. Mormintele au fost datate în perioada 550-450 î.e.n., ceea ce ar corespunde textelor. Analogii cu situația arheologică din Moldova centrală ar indică că agatârșii locuiau atât în Transilvania centrală, cât și la Est de Carpați, ceea ar fi în acord cu textele. Această accepțiune vagă ar putea fi interpretată ca reflectând existența unei puteri politice, o uniune
Agatârși () [Corola-website/Science/299950_a_301279]
-
între 830 și 846, și era probabil creștinat. Sub nepotul lui Mojmir, Rastislav (846÷870), statul morav devine independent de franci. Marea Moravie (germ.: Grossmährische Reich) a atins maximul întinderii teritoriale prin 890 sub conducerea lui Svatopluk I. Există mărturii arheologice bogate care dovedesc o dezvoltare economică și culturală remarcabilă a statului slav morav. În acea vreme, imperiul ocupa Cehia, Slovacia, vestul Ungariei (Pannonia) cât și Lusația (în Germania), Silezia și bazinul superior al Vistulei în sudul Poloniei. După moartea lui
Moravia () [Corola-website/Science/299954_a_301283]
-
trei regi geți: Roles, Dapyx și Zyraxes. După ce românii au ocupat teritoriile tracice din sudul Dunării, geții sud-dunăreni au fost consemnați în izvoarele scrise cu denumirea moesi. În zona geților de la sud de Dunăre (moesi), s-au făcut numeroase descoperiri arheologice, care dezvăluie nivelul deosebit de civilizație a geților. Una dintre aceste descoperiri este despre cunoștințele avansate ale geților, ei efectuând plombe dentare și chiar coroane dentare artificiale, conform profesorului arheolog Diana Gergova din Bulgaria. Dacii/geții au fost cunoscut și prezentați
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
de metri de Dunăre. Geții l-au abandonat, iar Alexandru l-a distrus din temelii și a luat o pradă bogată. Se întoarce pe malul celălalt, unde primește o solie a regelui Syrmos al tribalilor, ajungând la o înțelegere. Sursele arheologice atestă existența unei formațiuni politice getice cu o reședința tribala sau unional-tribală ce era prosperă economic în secolul al IV-lea î.e.n. A treia expediție macedoneană în zona Dunării a fost condusă de generalul Zopyrion, despre a cărei informații este
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
sunt prezentați ca fiind regi goți. În secolul al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea interesul istoricilor pentru istoria și civilizația tracilor, mai ales ramură nordică, a fost subordonat culturii grecești, deoarece, din lipsă de izvoare (scrise, epigrafice, arheologice), ei i-au considerat pe tracii nordici ca fiind niște barbari, împrumutând de la greci elemente de artă sau religie, cum ar fi cultul lui Dyonisos. În 1880 Grigore Tocilescu schițează o prezentare a Daciei înainte de români, cu ajutorul izvoarelor scrise și
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
nordici ca fiind niște barbari, împrumutând de la greci elemente de artă sau religie, cum ar fi cultul lui Dyonisos. În 1880 Grigore Tocilescu schițează o prezentare a Daciei înainte de români, cu ajutorul izvoarelor scrise și epigrafice, dar și cu puținele izvoare arheologice de care dispunea la vremea lui. Însă putem spune că prima sinteză istorică și arheologică de mari proporții despre ramură nordică a tracilor a fost realizată de marele istoric Vasile Pârvan, în opera să "Getica", apărută în 1926. Eforturile lui
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
fi cultul lui Dyonisos. În 1880 Grigore Tocilescu schițează o prezentare a Daciei înainte de români, cu ajutorul izvoarelor scrise și epigrafice, dar și cu puținele izvoare arheologice de care dispunea la vremea lui. Însă putem spune că prima sinteză istorică și arheologică de mari proporții despre ramură nordică a tracilor a fost realizată de marele istoric Vasile Pârvan, în opera să "Getica", apărută în 1926. Eforturile lui Pârvan (îndemnul lui a dus la cercetări sistematice în davele geto-dace) au fost continuate de către
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]