10,353 matches
-
de la suprafață, respirând aer comprimat sau un alt amestec respirator. Accidentele de decompresie sunt cele mai frecvente accidente de scufundare. În timpul scufundării, la coborârea scafandrului către adâncime, apare fenomenul de dizolvare a azotului în țesuturi și în lichidele interstițiale. Dizolvarea azotului este cu atât mai importantă cu cât presiunea (adâncimea) este mai mare. În timpul urcării la suprafață, scafandrul trebuie să respecte programul de ridicare impus de tabelele de decompresie. Urmând programul de decompresie cerut de tabelul de decompresie potrivit, azotul dizolvat
Accident de decompresie () [Corola-website/Science/313793_a_315122]
-
Dizolvarea azotului este cu atât mai importantă cu cât presiunea (adâncimea) este mai mare. În timpul urcării la suprafață, scafandrul trebuie să respecte programul de ridicare impus de tabelele de decompresie. Urmând programul de decompresie cerut de tabelul de decompresie potrivit, azotul dizolvat în organism se va elimina din țesuturi și, prin intermediul sângelui va fi trimis către plămâni fiind apoi evacuat prin procesul respirației. Eliminarea azotului din țesuturi se face astfel fără apariția de bule periculoase și riscul apariției de accidente de
Accident de decompresie () [Corola-website/Science/313793_a_315122]
-
ridicare impus de tabelele de decompresie. Urmând programul de decompresie cerut de tabelul de decompresie potrivit, azotul dizolvat în organism se va elimina din țesuturi și, prin intermediul sângelui va fi trimis către plămâni fiind apoi evacuat prin procesul respirației. Eliminarea azotului din țesuturi se face astfel fără apariția de bule periculoase și riscul apariției de accidente de decompresie. Atunci când nu se respectă palierele impuse de tabelul de decompresie și scafandrul urcă la suprafață prea repede, azotul dizolvat se degajă dând naștere
Accident de decompresie () [Corola-website/Science/313793_a_315122]
-
evacuat prin procesul respirației. Eliminarea azotului din țesuturi se face astfel fără apariția de bule periculoase și riscul apariției de accidente de decompresie. Atunci când nu se respectă palierele impuse de tabelul de decompresie și scafandrul urcă la suprafață prea repede, azotul dizolvat se degajă dând naștere la bule de gaz, al cărui număr este cu atât mai mare cu cât ridicarea este mai rapidă. Aceste bule conduc la apariția accidentelor de decompresie. Accidentele de decompresie apar în 50% din cazuri în
Accident de decompresie () [Corola-website/Science/313793_a_315122]
-
ieșirea din apă. Accidentul de decompresie poate să apară și după un timp mai lung, de până la 24 de ore de la sfârșitul scufundării. Accidentele de decompresie pot fi împărțite în mai multe grupe: Accidentele cutanate apar datorită eliminarii bulelor de azot prin piele și se manifestă prin senzații de mâncărimi ale pielii și diverse erupții. Acest tip de accidente, deși întâlnit și la scafandrii autonomi, este specific muncitorilor chesonieri și scafandrilor care execută scufundări în mediu uscat (în chesoane sau în
Accident de decompresie () [Corola-website/Science/313793_a_315122]
-
un cartuș epurator care reține bioxidul de carbon. Sunt folosite și în activitățile de scufundare profesională cu alimentare de la suprafață, scufundare în saturație, case submarine și laboratoare hiperbare. Gazele neutre (inerte) folosite sunt: heliu, neon, argon; se mai pot folosi azot și hidrogen. Amestecul de respirație rezultat din combinarea oxigenului cu aceste gaze se mai numește și amestec de respirat sintetic. Amestecurile gazoase sintetice sunt utilizate în scufundare pentru evitarea unor accidente de scufundare ca narcoza azotului, hiperoxia, S.N.I.P. (Sindromul Nervos
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
se mai pot folosi azot și hidrogen. Amestecul de respirație rezultat din combinarea oxigenului cu aceste gaze se mai numește și amestec de respirat sintetic. Amestecurile gazoase sintetice sunt utilizate în scufundare pentru evitarea unor accidente de scufundare ca narcoza azotului, hiperoxia, S.N.I.P. (Sindromul Nervos al Înaltelor Presiuni). După numărul componentelor principale din amestecul respirabil, acestea pot fi: Amestecurile binare, cel mai des utilizate în scufundare, sunt amestecurile azot-oxigen, (Nitrox) și amestecurile heliu-oxigen (Heliox). Cele mai frecvente amestecuri de respirație binare
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
des utilizate în scufundare, sunt amestecurile azot-oxigen, (Nitrox) și amestecurile heliu-oxigen (Heliox). Cele mai frecvente amestecuri de respirație binare utilizate în scufundări autonome sunt cele care utilizează următoarele concentrații ale oxigenului: Și aerul este un amestec respirabil binar (20% oxigen-80% azot), bineînțeles nesintetic. Recent, se utilizează, în mod experimental, amestec binar hidrogen-oxigen (Hidrox) cu concentrații ale oxigenului mai mici de 4% și amestecuri neon-oxigen (Neox). Nitrox (N-O) este un amestec respirabil sintetic format din azot și oxigen. Aerul poate fi
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
amestec respirabil binar (20% oxigen-80% azot), bineînțeles nesintetic. Recent, se utilizează, în mod experimental, amestec binar hidrogen-oxigen (Hidrox) cu concentrații ale oxigenului mai mici de 4% și amestecuri neon-oxigen (Neox). Nitrox (N-O) este un amestec respirabil sintetic format din azot și oxigen. Aerul poate fi considerat un amestec respirabil format din 2i% oxigen și 79% azot. Amestec supraoxigenat este un amestec respirabil în care oxigenul are o proporție mai mare de 21%. Utilizarea unui amestec de respirație Nitrox este consemnată
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
hidrogen-oxigen (Hidrox) cu concentrații ale oxigenului mai mici de 4% și amestecuri neon-oxigen (Neox). Nitrox (N-O) este un amestec respirabil sintetic format din azot și oxigen. Aerul poate fi considerat un amestec respirabil format din 2i% oxigen și 79% azot. Amestec supraoxigenat este un amestec respirabil în care oxigenul are o proporție mai mare de 21%. Utilizarea unui amestec de respirație Nitrox este consemnată în anul 1912 când apare primul raport "Westfalia Maschinenfabrik" asupra utilizării amestecurilor azot-oxigen în aparatele autonome
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
este 30%, 32% (32,5%), 40%, 50% și 60%. Adâncimea echivalentă se calculează cu relația: formula 1 unde, <br/br>h este adâncimea echivalentă (m), <br/br>h adâncimea la care se execută scufundarea (m), <br/br>(pN) presiunea parțială a azotului din amestecul respirator [bar (sc.abs.)], iar <br/br>(pN este presiunea parțială a azotului din aer [bar (sc.abs.)]. Presiunile parțiale ale azotului din amestecul respirator și din aer se calculează cu relațiile: (pN) = (rN ) · p (p) = (rN ) · p
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
formula 1 unde, <br/br>h este adâncimea echivalentă (m), <br/br>h adâncimea la care se execută scufundarea (m), <br/br>(pN) presiunea parțială a azotului din amestecul respirator [bar (sc.abs.)], iar <br/br>(pN este presiunea parțială a azotului din aer [bar (sc.abs.)]. Presiunile parțiale ale azotului din amestecul respirator și din aer se calculează cu relațiile: (pN) = (rN ) · p (p) = (rN ) · p unde, <br/br>(rN) este participația volumetrică a azotului din amestecul respirator , <br/br>(rN
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
br/br>h adâncimea la care se execută scufundarea (m), <br/br>(pN) presiunea parțială a azotului din amestecul respirator [bar (sc.abs.)], iar <br/br>(pN este presiunea parțială a azotului din aer [bar (sc.abs.)]. Presiunile parțiale ale azotului din amestecul respirator și din aer se calculează cu relațiile: (pN) = (rN ) · p (p) = (rN ) · p unde, <br/br>(rN) este participația volumetrică a azotului din amestecul respirator , <br/br>(rN) participația volumetrică a azotului din aer, iar <br/br
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
br>(pN este presiunea parțială a azotului din aer [bar (sc.abs.)]. Presiunile parțiale ale azotului din amestecul respirator și din aer se calculează cu relațiile: (pN) = (rN ) · p (p) = (rN ) · p unde, <br/br>(rN) este participația volumetrică a azotului din amestecul respirator , <br/br>(rN) participația volumetrică a azotului din aer, iar <br/br>p este presiunea corespunzătoare adâncimii de scufundare [bar (sc.abs.)]. În cadrul Laboratorului Hiperbar de pe lângă Centrul de scafandri din Constanța, s-a renunțat la procedeul de
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
sc.abs.)]. Presiunile parțiale ale azotului din amestecul respirator și din aer se calculează cu relațiile: (pN) = (rN ) · p (p) = (rN ) · p unde, <br/br>(rN) este participația volumetrică a azotului din amestecul respirator , <br/br>(rN) participația volumetrică a azotului din aer, iar <br/br>p este presiunea corespunzătoare adâncimii de scufundare [bar (sc.abs.)]. În cadrul Laboratorului Hiperbar de pe lângă Centrul de scafandri din Constanța, s-a renunțat la procedeul de decompresie care utiliza adâncimea echivalentă și s-au calculat tabele
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
-O) este un amestec respirator sintetic format din heliu și oxigen. Heliox-ul se folosește pentru scufundările efectuate la adâncime mare cum sunt scufundările efectuate cu aparate recirculatoare, scufundare cu alimentare de la suprafață, scufundare în saturație, pentru eliminarea efectelui narcotic al azotului și a hiperoxiei, precum și pentru diminuarea efortului respirator. Principalele dezavantaje ale folosirii heliului sunt: Hidrox (H - O) este un amestec respirator sintetic alcătuit din oxigen și hidrogen folosit în activitățile de scufundare profesională la adâncimi mari. Primele încercări de utilizare
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
respirator. Principalele dezavantaje ale folosirii heliului sunt: Hidrox (H - O) este un amestec respirator sintetic alcătuit din oxigen și hidrogen folosit în activitățile de scufundare profesională la adâncimi mari. Primele încercări de utilizare a hidrogenului în scufundare, ca înlocuitor al azotului și heliului, au fost efectuate de Marina Militară Suedeză. În anul 1945, inginerul suedez Arne Zetterström a efectuat o scufundare la 156 m adâncime în Marea Baltică folosind un amestec hidrogen-oxigen. Din păcate, Zetterström moare într-un accident de decompresie, pe timpul
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
decompresie la palierele de mică adâncime 3 m...15 m (20% O, 80% Ar). Argox nu poate fi utilizat pentru scufundări mai profunde din cauza efectelor sale narcotice. <br/br>Argonul este un gaz inert foarte narcotic, mult mai narcotic decât azotul și de asemenea foarte dens, ce conduce la dificultăți respiratorii la adâncimi mai mari, însă nu produce distorsionarea vocii ca heliul. Argox este încă foarte rar utilizat și testat ca și gaz pentru respirație, argonul fiind cel mai adesea utilizat
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
scufundare pentru că are o conductivitate termică mai scăzută (68% față de aer) și un preț de cost relativ ieftin. Heliul nu se pretează pentru costumele uscate din cauza conductivității termice mai mari. Se mai numesc și Trimix și sunt alcătuite din oxigen, azot și heliu sau oxigen, heliu și hidrogen acesta din urmă numindu-se Hidreliox. Trimix este utilizat în aparatele recirculatoare pentru scufundări la adâncime mare în peșteri, la epave, precum și în scufundările profesionale cu alimentare de la suprafață, case submarine sau scufundări
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
Trimix este utilizat în aparatele recirculatoare pentru scufundări la adâncime mare în peșteri, la epave, precum și în scufundările profesionale cu alimentare de la suprafață, case submarine sau scufundări simulate în laboratoare hiperbare. De regulă, concentrația de heliu este superioară celei de azot pentru diminuarea efectelor narcozei azotului, iar concentrația oxigenului este în funcție de limitele de adâncime impuse de scufundare pentru evitarea apariției intoxicației cu oxigen (hiperoxia). Hidreliox (H - He - O) este un amestec sintetic ternar ce are în componență oxigen, heliu și hidrogen
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
recirculatoare pentru scufundări la adâncime mare în peșteri, la epave, precum și în scufundările profesionale cu alimentare de la suprafață, case submarine sau scufundări simulate în laboratoare hiperbare. De regulă, concentrația de heliu este superioară celei de azot pentru diminuarea efectelor narcozei azotului, iar concentrația oxigenului este în funcție de limitele de adâncime impuse de scufundare pentru evitarea apariției intoxicației cu oxigen (hiperoxia). Hidreliox (H - He - O) este un amestec sintetic ternar ce are în componență oxigen, heliu și hidrogen. Este utilizat în special în
Amestec respirabil () [Corola-website/Science/313835_a_315164]
-
cu realizarea unor randamente ale scufundării ridicate, aerul ca amestec respirator natural este înlocuit cu amestecuri respiratorii sintetice cum ar fi amestecurile binare azot-oxigen (Nitrox) supraoxigenate sau heliu-oxigen (Heliox), sau amestecuri gazoase ternare heliu-azot-oxigen (Trimix), la care gazele neutre sunt azotul, heliul și respectiv amestecul heliu-azot. 1878: Henry Fleuss readuce ideea unui aparat autonom de respirat în circuit închis și concepe un aparat care putea fi utilizat atât pe uscat în medii toxice cât și sub apă. Aparatul a fost construit
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
Gorman pun la punct aparatul autonom de scufundare cu butelie și recirculator. 1913: Dräger concepe echipamentul greu de scufundare fără cablu ombilical DM20, la care alimentarea era realizată de un aparat de respirat sub apă ce amestecă în mod automat azot și oxigen din două butelii cu aer comprimat și oxigen, furnizând scafandrului un amestec respirator azot-oxigen (Nitrox) cu 60% oxigen; aparatul avea o autonomie de 2 ore, la adâncimea maximă de 20 m 1917: firma Dräger produce aparatul autonom de
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
cazul contactului substanței cu apa. Aparatul IDA 71U poate fi folosit și în circuit semiînchis cu amestec respirator Nitrox, în acest caz absorbantul folosit este calcea sodată. Recirculatorul criogenic este un aparat recirculator ce utilizează un amestec de oxigen și azot lichid la temperatura constantă de -194 C stocat în recipiente Dewar speciale ce au mai multe straturi protectoare termoizolatoare. <br/br>Din aceste recipiente amestecul respirator lichid trece prin niște conducte unde datorită expansiunii se transformă în stare gazoasă și
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]
-
parțială a oxigenului se putea seta între valorile 0,2...2 bar fără a se folosi senzori electronici prin controlul temperaturii oxigenului lichid care apoi controla echilibrul de presiune al oxigenului de deasupra acestuia. <br/br>Gazul diluant putea fi azot lichid sau heliu lichid în funcție de adâncimea scufundării. <br/br>Cantitatea de dioxid de carbon înghețată într-o oră de funcționare putea ajunge la 230 g. ceeace corespunde unei consum de 2 litri de O/minut. Aparatul AK-3 ( Aqualung Krio) este
Recirculator (scufundare) () [Corola-website/Science/313864_a_315193]