10,836 matches
-
au putut profita prea mult de avantaj, în pofida cererilor președintelui confederat Jefferson Davis, care sosise pe câmpul de luptă să vadă cum se retrag unioniștii. O tentativă a lui Johnston de a intercepta soldații unioniști de pe flancul său drept, cu ajutorul brigadelor generalilor Milledge L. Bonham și James Longstreet, s-a soldat cu un eșec. Cei doi generali s-au certat între ei iar când s-a tras asupra oamenilor lui Bonham din ariergarda unionistă și când brigada lui Richardson a blocat
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]
-
flancul său drept, cu ajutorul brigadelor generalilor Milledge L. Bonham și James Longstreet, s-a soldat cu un eșec. Cei doi generali s-au certat între ei iar când s-a tras asupra oamenilor lui Bonham din ariergarda unionistă și când brigada lui Richardson a blocat drumul spre Centreville, Johnston a renunțat la urmărire. Bull Run a fost cea mai mare și mai sângeroasă bătălie din istoria americană de până atunci. Pierderile Uniunii au fost 460 de morți, 1.124 răniți și
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]
-
au fost 460 de morți, 1.124 răniți și 1.312 dispăruți sau căzuți prizonieri; pierderiel Confederației au fost 387 morți, 1.582 răniți și 13 dispăruți. Printre cei din urmă a fost col. Francis S. Bartow, primul comandant de brigadă confederat care a murit în Războiul Civil. Generalul Bee a fost rănit mortal și a murit a doua zi. Atât civilii cât și militarii unioniști se temeau că forțele confederate ar putea înainta spre Washington, D.C., având foarte puține forțe
Prima bătălie de pe Bull Run () [Corola-website/Science/323005_a_324334]
-
al Partidului Popular, a adunat un grup de aproximativ patru batalioane de infanterie și mai multe baterii de artilerie. Mai mult spre vest, vizavi de pasiv, dar pune în pericol Košice-Prešov din față, în cazul în care ungurii mențineau o brigadă de infanterie, maiorul Šivica asamblate unei concentrări slovac al treilea. Pentru partea din spate, un grup de cavalerie și câteva tancuri au fost aruncate împreună la Martin, si detașamente de artilerie pregătit la Banska Bystrica, Trenčin și Bratislava. Cu toate
Războiul slovaco-ungar () [Corola-website/Science/323181_a_324510]
-
Smyrna. Prefectul otoman al Menemenului, Kemal Bei, și șase jandarmi care îl păzeau au fost asasinați de soldații greci, în dimineața primei zile. Aceasta a fost evenimentul declanșator al unei serii de atacuri împotriva populației civile din Menemen executate de către brigada cretană și o serie de complici locali, membri ai minorității elene din regiune. Numărul victimelor din rândul populației turce a orașului ucise doar în ziua de 17 iunie variază între 200 de persoane (în conformitate cu raportul din octombrie 1919 al Comisiei
Masacrul de la Menemen () [Corola-website/Science/323200_a_324529]
-
o răscoală la Panagiuriște (pe atunci în Rumelia Orientală), înăbușită în aceeași zi de forțele de ordine. Demonstranții cereau unirea cu Bulgaria. Puțin mai târziu, o revoltă similară a izbucnit și în satul Goleamo Konare. Acolo s-a format o brigadă înarnată, condusă de Prodan Tișkov (cunoscut sub porecla ) — liderul local al CCSRB. Reprezentanții Comitetului au fost trimiși în mai multe orașed in provincie, unde aveau sarcina de a aduna grupuri de rebeli pe care să le trimită la Plovdiv, capitala
Unificarea Bulgariei () [Corola-website/Science/323240_a_324569]
-
(n. 19 iunie 1852 în comuna Lârguța, plasa Tigheciu, județul Cahul - d. 1930), a fost un ofițer român, distins în Războiul de Independență al României și în primul Război Mondial, ajuns la gradul de general de brigadă în rezervă, membru fondator al Senatului Legionar. După ce a absolvit în anul 1871 Școala Normală „Carol I”, la 18 aprilie 1874 a fost înrolat ca soldat la Regimentul 7 de linie. A fost avansat la 1 octombrie 1876 la gradul
Ion Tarnoschi () [Corola-website/Science/323322_a_324651]
-
ordine, are voință, cu sânge rece la manevre, disciplinat, tact, spirit militar, simțul onoarei, are autoritate, prestigiu". La data declanșării Primului Război Mondial Colonelul în rezervă Tarnoschi Ion a fost mobilizat și repartizat Diviziei 9 Infanterie, unde a fost numit la comanda Brigăzii 40 Infanterie. Cu această mare unitate a dus lupte deosebit de grele în Dobrogea. S-a remarcat în bătăliile desfășurate în zilele de 6-9 octombrie 1916, în satul Pervelia, comuna Musurat, Topraisar. După ce, în ziua de 9 octombrie 1916, a fost
Ion Tarnoschi () [Corola-website/Science/323322_a_324651]
-
anului 1920, prin Ordinul de zi nr. 9 din 3 ianuarie 1920, șeful de stat major al armatei, general de corp de armată adjutant Constantin Prezan, recunoștea și făcea cunoscută tenacitatea, curajul și bravura colonelului în rezervă Tarnoschi Ion, comandantul Brigăzii 40 Infanterie. Majestatea Sa Regele, la rândul său, i-a conferit acestuia Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul”, clasa a III-a și l-a avansat la gradul de general de brigadă în rezervă. În zilele de 3 și 4
Ion Tarnoschi () [Corola-website/Science/323322_a_324651]
-
și bravura colonelului în rezervă Tarnoschi Ion, comandantul Brigăzii 40 Infanterie. Majestatea Sa Regele, la rândul său, i-a conferit acestuia Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul”, clasa a III-a și l-a avansat la gradul de general de brigadă în rezervă. În zilele de 3 și 4 ianuarie 1929 în casele generalului din Iași a avut loc prima adunare națională a șefilor de cuiburi legionare, ocazie cu care a fost înființat Senatul legionar, un organ consultativ al Mișcării Legionare
Ion Tarnoschi () [Corola-website/Science/323322_a_324651]
-
Vasilescu, pe atunci un tânăr de 17 ani, deloc cunoscut în lumea lăutarilor Bucureștiului. Taraful lui a fost o influență uriașă asupra stilului urban-lăutăresc din București, în special asupra formulelor un pic mai târzii ale tarafului fraților Gore și a „brigadei” lui Cornel Bosoi. În perioada 1960-1970 cântă în diverse formule alături de acordeonistul Bebe Șerban, fiul Mihai Nămol, violonistul Ion Petre Stoican sau Marin Doru. Moare în anul 1985 la București, fiind înmormântat într-un cimitir din Rand. Ulterior a fost
Ion Nămol () [Corola-website/Science/324033_a_325362]
-
transferat la regimentul 72 infanterie în 1893. În 1894 a fost transferat la regimentul 6 de dragoni, apoi la regimentul 1 de husari și promovat la rang de maior. A preluat comanda acestui regiment în 1904, a continuat la comanda brigăzii infanterie 79 Honvéd în 1908 și în cele din urmă a comandat divizia de infanterie 31 de la Budapesta în 1911. În plus față de funcțiile sale în armată, arhiducele a studiat dreptul la Universitatea din Budapesta. August a fost înalt decorat
Arhiducele Joseph August de Austria () [Corola-website/Science/324040_a_325369]
-
S540R, proiectilul pentru difuzare materiale materiale tipărite A540 și proiectilul de ruptură beton G530. Obuzierul calibrul 152 mm Model 1981 a intrat în dotare la 1 august 1982. În prezent, este în dotarea unor batalioane de artilerie la nivel de brigadă de infanterie. Următoarele țări aveau în dotare obuzierul D-20 în anul 2010:
Obuzier 152 mm M1955 (D-20) () [Corola-website/Science/324063_a_325392]
-
cu ajutorul tractoarelor de artilerie TMA-83, ATS-59G sau camionul DAC 665T 6×6. În anul 1985, tunul A412 de calibrul 130 mm Model 1982 era în dotarea unui divizion din regimentul de artilerie tunuri-armată (la toate cele patru armate) și la brigada artilerie-tunuri din rezerva general-strategică. După 1990, tunurile Model 1982 au fost în dotarea a două divizioane din brigada de artilerie de nivel armată și corp de armată. În prezent, tunurile A412 au fost retrase din uz, 72 de exemplare fiind
Tun 130 mm M1954 (M-46) () [Corola-website/Science/324071_a_325400]
-
calibrul 130 mm Model 1982 era în dotarea unui divizion din regimentul de artilerie tunuri-armată (la toate cele patru armate) și la brigada artilerie-tunuri din rezerva general-strategică. După 1990, tunurile Model 1982 au fost în dotarea a două divizioane din brigada de artilerie de nivel armată și corp de armată. În prezent, tunurile A412 au fost retrase din uz, 72 de exemplare fiind de vânzare. Forțele Terestre Române au în rezervă 75 de tunuri Model 1982. Tunul A412 este piesa de
Tun 130 mm M1954 (M-46) () [Corola-website/Science/324071_a_325400]
-
martie 1944 - Se transcrie divorțul, în ultima zi de valabilitate. Parcă fiecare a așteptat de la celălalt să se răzgândească. Sentimentele de prietenie și respect reciproc au rămas intacte între cei doi. 11 apr. 1944 - Octav Vorobchievici este numit Comandant de Brigadă, în fruntea celor 3 regimente de infanterie ale Diviziei a 8-a, aflată pe frontul Moldovei (sector Oancea, pe Prut). după 23 august 1944 - Alături de maiorul sovietic Serafimovici, pe lângă mari unități roșii, acționează pentru obținerea de drumuri libere, din Munții
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
de curse este transferat în viitor cu o clipă înainte ca bolidul său să se facă praf. În secolul al XXI-lea, cei foarte bogați puteau deveni practic nemuritori sărind dintr-un corp în altul. Pentru a evita schimbarea istoriei, brigăzi speciale furau victimele chiar înaintea morții pentru ca trupul lor să fie schimbat cu cei care plăteau bani buni. De data aceasta pilotul răpit și adus în viitor, devenit un ’’Free Jack’’, reușește să evadeze și să evite toate capcanele unui
Freejack () [Corola-website/Science/324205_a_325534]
-
sărbătoarea de Kurban Bayramı. El și-a păstrat alături doar un grup de 30 de oameni din garda personală și s-a pregătit de sărbătoare la cartierul general din satul Ab-i-Derya de lângă Dușanbe. Aici avea să fie surprins de atacul brigăzii de cavalerie bașchire a Armatei Roșii de sub comanda lui Iakov Melkumov (Agop Melkumian). În conformitate cu unele surse, Enver și cei mai mulți dintre oamenii săi au încălecat și au atacat brigada Armatei Roșii. În timpul acestei șarje de cavalerie, Enver ar fi fost răpus
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
din satul Ab-i-Derya de lângă Dușanbe. Aici avea să fie surprins de atacul brigăzii de cavalerie bașchire a Armatei Roșii de sub comanda lui Iakov Melkumov (Agop Melkumian). În conformitate cu unele surse, Enver și cei mai mulți dintre oamenii săi au încălecat și au atacat brigada Armatei Roșii. În timpul acestei șarje de cavalerie, Enver ar fi fost răpus de o rafală de mitralieră. Yaver Suphi Bey, aghiotantul lui Enver, a scris în memoriile sale că pașa a murit datorită unei răni produse de un glonț care
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
cu succes misiunea, după mai multe survolări pentru bombardare ale inamicului, dar este rănit grav la șoldul stâng. Generalul Petre Dumitrescu, comandantul Armatei a II-a Române și generalul Marin Manafu (n. 29.05.1896 - d. 13.06.1977), comandatul Brigăzii 1 de cavalerie română, care urmăriseră comportarea curajoasă a echipajului 7, comandat de au solicitat să fie decorați. I s-a acordat ordinul “Coroană României în grad de cavaler cu spade și panglică de Virtute Militară” prin ordinul de zi
Gheorghe Pârnuță () [Corola-website/Science/326829_a_328158]
-
1 martie 1834, Roznov - d. 2 octombrie 1904, Roznov) a fost un ofițer și politician român, membru al familiei nobiliare Rosetti. Gheorghe Ruset-Roznovanu a fost ispravnic al județului Neamț între anii 1871-1876, a participat la Războiul de Independență având comanda Brigăzii 4 Călărași și ulterior, după retragerea din armată, a fost ales deputat și senator din partea Partidului Conservator. Gheorghe Ruset-Roznovanu s-a născut la 1 martie 1834 la Roznov, părinții săi fiind Alecu Ruset-Roznovanu și Ruxandra Callimachi. Alecu Ruset-Roznovanu făcea parte
Gheorghe Ruset Roznovanu () [Corola-website/Science/326859_a_328188]
-
parte din familia Rosetti) ceea ce a permis numirea sa, în anul 1860, la comanda Regimentului 4 Infanterie de Linie și ulterior, între 1862-1863, la Regimentului 1 Lăncieri. Avansat la gradul de colonel, a luptat în Războiul de Independență având comanda Brigăzii 4 Călărași ce a acționat în sectorul de front cuprins între Grivița și Vidin. Gheorghe Ruset-Roznovanu s-a retras din armată la terminarea războiului și a desfășurat o importantă activitate politică de partea Partidului Conservator. A reprezentat partidul în Parlamentul
Gheorghe Ruset Roznovanu () [Corola-website/Science/326859_a_328188]
-
în componența României ca urmare a Unirii Basarabiei cu România. Pentru acțiunile desfășurate a fost arestat și condamnat la 6 ani de închisoare, fiind însă amnistiat în 1932. A părăsit România în 1937 cu intenția de a se angaja în Brigăzile Internaționale pentru a lupta în Spania, trecând mai întâi prin Cehoslovacia și ajungând în vara lui 1938 în Franța. Datorită hotărârii guvernului spaniol din septembrie 1938 de a retrage Brigăzile Internaționale de la câmpurile de luptă, a rămas la Paris unde
Boris Holban () [Corola-website/Science/326886_a_328215]
-
România în 1937 cu intenția de a se angaja în Brigăzile Internaționale pentru a lupta în Spania, trecând mai întâi prin Cehoslovacia și ajungând în vara lui 1938 în Franța. Datorită hotărârii guvernului spaniol din septembrie 1938 de a retrage Brigăzile Internaționale de la câmpurile de luptă, a rămas la Paris unde a militat în grupul de limbă română al organizației "Main-d’œuvre immigrée" (MOI). În 1939 s-a angajat în armata franceză, fiind repartizat la un regiment de voluntari străini. A
Boris Holban () [Corola-website/Science/326886_a_328215]
-
un omagiu adus Profesorului dr Victor Papilian, unul din mării profesori de anatomie umană din Cluj-Napoca, scriitor și animator al vieții cultural transilvane. Activitatea cenaclului este axată în principal pe poezie și proza și adițional pictură, sculptură, teatru, muzica folk, brigăzi artistice, motaje literare și muzică populară. Debutul literar a fost realizat în cadrul Ediției a II-a a Festivalului Național „Cântarea României” 1979, unde cenaclul a ajuns în faza județeană. Cenaclul a fost promovat de oameni de de cultură și de
Cenaclul Victor Papilian () [Corola-website/Science/325783_a_327112]