11,111 matches
-
-ți vine să crezi. Când a fost terminat monumentul, rămășițele lui Poe au fost exhumate, transportate până la capătul celălalt al orașului și îngropate într-un cimitir din Baltimore. În dimineața în care s-a dezvelit piatra, s-a organizat o ceremonie specială într-un loc care se cheamă Liceul de Fete din Vest. Formidabil nume, nu ți se pare? Liceul de Fete din Vest. Au fost invitați toți poeții americani importanți, dar Whittier, Longfellow și Oliver Wendell Holmes au invocat diverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Stéphane Mallarmé s-a aflat acolo în dimineața respectivă. Nu în carne și oase, dar celebrul lui sonet, Mormântul lui Edgar Poe, a fost scris special cu această ocazie și, chiar dacă nu a reușit să îl termine la timp pentru ceremonie, el s-a aflat acolo cu sufletul. Îmi place de mor, Nathan. Whitman și Mallarmé, părinții gemeni ai poeziei moderne, umăr la umăr la Liceul de Fete din Vest, cinstindu-și înaintașul comun, dizgrațiatul și dezonoratul Edgar Allan Poe, primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lui Harry și pentru depozitarea rămășițelor într-o cutie metalică s-a ridicat la puțin peste o mie cinci sute de dolari. Dat fiind că nimeni altcineva nu-și permitea să contribuie, am achitat-o eu în întregime. În după-amiaza ceremoniei - duminică, 11 iunie -, am lăsat-o pe Lucy cu o bonă și am plecat pe jos spre parc împreună cu Tom, care ducea cutia de metal într-o sacoșă verde, cu însemnele anticariatului pe ea. De când începuse weekendul, vremea fusese oribilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
singur lucru, fără nici o legătură cu soțul lui Nancy sau cu vremea. Singurul important era Rufus, care a apărut la douăzeci de minute după ce se strânsese restul lumii, pătrunzând în luminișul plin de musculițe chiar când ne pregăteam să începem ceremonia fără el. De-acum, părerea generală era că i se făcuse teamă, că prespectiva de a-l vedea pe Harry redus la o urnă cu cenușă fusese prea mult pentru el și că nu putuse înfrunta suferința. I-am acordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mai mult decât de haine, peruci sau farduri. Era prezentă lumina interioară a feminității și ținuta demnă, îndurerată a Tinei constituia o reprezentare desăvârșită a suferinței văduviei, un număr interpretat de o actriță cu un talent uriaș. Pe tot parcursul ceremoniei, nu a scos un cuvânt, stând în mijlocul nostru complet tăcută, în timp ce lumea rostea scurte discursuri vorbind despre Harry și, apoi, în timp ce Tom deschidea cutia și răspândea cenușa pe pământ. Părea că treaba noastră aici se încheiase, dar, până să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
donșoara Șeperd, găsind, fără îndoială că logodnicul său nu co res-pun-de, nu corespundea deloc cu i-de-a-lul pe care și-l făcuse de viitorul soț, a refuzat cu în-că pă țâ-na-re de a se căsători cu el. Iată deci cum această ceremonie a fost amânată la... calendarele grecești. Calendarele grecești? La calendele grecești.“ Adică pentru totdeauna, îl lămuri portarul, deși n-ar fi știut să explice mai multe despre calendele astea. Adică niciodată! exclamă Nicu, dar cu părere de rău, ca și când ar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vieții, se întoarce pentru bilanț o singură și întunecată ursitoare. Cerul poate fi un imens curcubeu, ori un cenușiu capac de sicriu. Scârba de viață mai anesteziază puțin frica de moarte. La înmormântare, cei foarte apropiați se grăbesc să încheie ceremonia, rudele trag speranța, iar ceilalți bârfesc. Și teluricul face parte din muzica sferelor. Morții aceste cariatide orizontale ale pământului. Ocoliți cât puteți moartea! Că ea nu are cum. Când se zărește marginea lumii de aici, începi să-ți razemi speranțele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
comunicați că, din păcate, fostul nostru coleg Ignat Vasile nu a mai putut fi salvat. A murit joi după amiază la București. A fost adus cu avionul sanitar acasă pe cheltuiala cefereului. Mâine, duminică, în jurul orei douăsprezece, va avea loc ceremonia de înhumare în Cimitirul Central. Ca un ultim omagiu, pentru activitatea și tinerețea sa, feroviarii din întreaga Regională Iași vor păstra un moment de reculegere și îl vor însoți pe ultimul drum cu fanfara pusă la dispoziție tot de ei
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
omul acesta nu minte? Comitele: Nu, Alteța Voastră Serenissimă. Doamna (Lui Mihai) - Ai venit să ne ceri ceva? Ai vreo plângere? Mihai: Nu, Domina. Doamna: -Atunci de ce ai venit dintre toți oamenii acestui sat, să ne întâmpini, și încă fără nicio ceremonie? Mihai: -... Am venit să te văd. Doamna: Pe mine? Mihai: Mai ales pe Altețea Voastră. Doamna :Dar de unde mă cunoști? Știi cine sunt, ai auzit despre mine? Mihai: Nu. Nu știu cine ești. Doamna: Atunci privește-mă, uită-te la mine. (...) Mihai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
gata să facă față primului asalt. Dar acesta întârzie, pentru că nici Mubarrak, nici Gacel nu mai erau luptători de spadă și lance, ci oameni de arme de foc, iar lungile takuba rămăseseră, cu trecerea anilor, simple obiecte de decor și ceremonii, folosite în zilele de sărbătoare, la demonstrații fără vărsare de sânge, în care se căuta mai mult efectul loviturii asupra scutului de piele sau loviturile simulate bine eschivate, decât intenția de a răni. Dar acum nu erau prezente scuturile, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de maestru, o lasă cu gâtul în jos, așteaptă până i se scurge tot sângele, îi spală penele cu multă grijă, o usucă și gata... Marcel ia și bani pentru asta. Îi și merită. Marcel este un adevărat maestru de ceremonii. El are și suflet. Mă bagă și pe mine în afacere. În zi de vineri mai ales trec pe la prietenii lui Marcel, iau găinile cu bilețelele prinse de aripi și le duc la Marcel, pentru tăiere. E lung drumul, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fost aruncată la câteva sute de metri distanță. A fost dusă, cu iuțeală, la spital. Atâta știu. Mai știu că, la înmormântarea lui,a participat întregul oraș, al cărui întreținător era. Au plâns toți cei care au luat parte la ceremonie. Păi, da, au plâns, că atâta le mai rămăsese, de la mesia lor, decedată dintr-o infimă neatenție. Casca de protecție În suburbia Bâta, a municipiului Lotca, trăiau oameni relativ bogați,și foarte harnici.Până când li s-au dezvoltat livezile și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
rar intâlnești pe acele meleaguri. Ceva de basm. Suprafața respectivă de plajă - amenajată sărbătorește. Închisă cu un gard provizoriu, din materiale plastice, combinate și înfrumusețate ca la o sărbătoare cu adevărat deosebită: mese și veselă așezate cum numai maeștrii de ceremonii în a căror răspundere s-a aflat pregătirea și desfășurarea nunții, se pricep să facă. Mă rog, totul, îmbrăcase o față unicat. Mirii erau plecați la biserică, pentru a-și lua cununia religioasă. Marginile aleilor de la și către mare erau
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Primul care prinde un rac va petrece cu ea noaptea asta, al doilea, pe cea de mâine, iar al treilea, poimâine... De acord? —De acord! Țâșniră în picioare și o zbughiră către stânci. Sosise momentul să lanseze Marara la apă. Ceremonia de lansare a unei mari ambarcațiuni - și aceasta era cea mai mare și cea mai frumoasă care se construise vreodată în Bora Bora - cerea un ritual foarte strict, căci cel mai important lucru era că zeul mării să protejeze navă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tone ale lui, avea să-l zdrobească și să-l transforme într-o bucată de carne însângerata. Păru să fie chiar ușurat, căci știa, încă din clipă când fusese capturat, că nu mai avea cum să scape cu viața, iar ceremonia care era pe punctul de a incepe avea să pună capăt, o dată pentru totdeauna, infinitelor lui suferințe. Întreaga populație a insulei se strânsese pe plajă încă din zori și, cu toate ca purtau cele mai alese podoabe, ghirlande de flori la gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să li se ghicească preferințele. În fine, era un avantaj dacă știau să cânte cu vocea sau la vreun instrument, să danseze sau să povestească istorioare frumoase, care să le-ndulcească celor de pe vas ceasurile lungi. Cand veni ziua aleasă, ceremonia de selecție avu loc în Marae, incepand la lăsarea serii și prelungindu-se până spre răsărit, iar juriul era format, evident, din toți membrii echipajului, cu excepția căpitanului, cărora li se adăugau cei mai de seamă membri ai Consiliului și două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fiecare să-și arate calitățile de cântăreață sau de dansatoare și să își dezvăluie orice alt talent ce le-ar fi putut face viața mai plăcută unor oameni în fața cărora se află o călătorie lungă și plicticoasa. La încheierea ineditei ceremonii, la carenu fusese permis accesul logodnicelor și șotiilor marinărilor, candidatele înmânară membrilor juriului câte o floare, pe care o alesese fiecare drept emblemă, si se retraseră ca să aștepte rezultatul votării. Oamenii avură la dispoziție aproape o oră ca să cântărească cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de Mare Navigator, dar era evident că Miti Matái îl obținuse, iar cei patru băieți ai lui reprezentau dovadă că n-a făcut parte niciodată din temută sectă. O oră mai tarziu trebui să asiste răbdător la lungă și complicată ceremonie a aducerii la bordul Mararei a uneia dintre pietrele sfinte din Marae, pentru cazul în care navă n-ar mai fi reușit să se întoarcă în Bora Bora, iar echipajul s-ar fi văzut nevoit să întemeieze o colonie într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de pe insulă, care văzură în tinerii navigatori un neașteptat izvor de distracție pentru timpul nopții. Totuși se văzură nevoiți să-și amâne satisfacerea dorințelor, căci un scheletic și mohorât Tahúa hotărî că trebuia să aibă loc, cât mai curând, complicată ceremonie de alungare a temutului zeu Kauhúhu. Nici Tapú Tetuanúi și nici prietenii lui nu mai văzuseră vreodată un Mare Preot atât de înfumurat, plictisitor și ceremonios, căci oficie sacrificiile cu atâta sobrietate și cu atâta încetineala, încât la jumatatea ceremoniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ceremonie de alungare a temutului zeu Kauhúhu. Nici Tapú Tetuanúi și nici prietenii lui nu mai văzuseră vreodată un Mare Preot atât de înfumurat, plictisitor și ceremonios, căci oficie sacrificiile cu atâta sobrietate și cu atâta încetineala, încât la jumatatea ceremoniei cea mai mare parte dintre cei prezenți ațipiseră. Începu prin a așeza deasupra unei stânci sfinte, care se ridică chiar pe țărm, o micăstatuetă de lemn care reprezenta un om cu cap de rechin, așezat pe un taburet - imaginea zeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Matuá înțelese că în curând Taaroa avea să-l cheme la el, hotărî că sosise momentul să abdice în favoarea fiului său Pamáu, astfel că porunci să fie trimiși ambasadori la vecinii din Primul Cerc, pentru a invita reprezentanții acestora la ceremonia de proclamare a noului rege, ocazie cu care aveau să reînnoiască legăturile de prietenie dintre popoarele lor, care se aflau în pace de ani de zile. Îmi amintesc ceremonia aceea, spuse Oripo. A fost foarte frumoasă și a trebuit sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la vecinii din Primul Cerc, pentru a invita reprezentanții acestora la ceremonia de proclamare a noului rege, ocazie cu care aveau să reînnoiască legăturile de prietenie dintre popoarele lor, care se aflau în pace de ani de zile. Îmi amintesc ceremonia aceea, spuse Oripo. A fost foarte frumoasă și a trebuit sa invat o mulțime de nume noi. —Ferice de tine care-ai văzut-o!... răspunse Miti Matái. Eu n-am fost de față, pentru că tatăl meu, care în vremea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să li se opună. Îi cunoșteau sub numele de Te-Onó (baracude), căci, la fel ca acești pești, atacau mereu în număr mare, prin surprindere și fără pic de milă, nici măcar pentru cei mai slabi. Adaugă, de asemenea, ca în cadrul anumitor ceremonii practicau canibalismul, mai mult ca pe o practică religioasă decât dintr-o nevoie reală de a se hrăni. Cand Roonuí-Roonuí întreba unde se află insula lor, celălalt răspunse că la douăzeci și ceva de zile de navigație spre sud-vest, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mustață pe oală și sprâncene stufoase. Purta niște blugi uzați și un maiou de culoare portocalie, iar aspectul lui era cel al unui „hippy“ care o apucase pe căi greșite. Îl bătu afectuos pe spate pe misionar și fără multă ceremonie ridică piciorul, trase un scaun sub el și se așeză, întinzând mâna. — Ignacio, „Inti“, Ávila... Dacă sunteți prieten cu părintele Carlos, sunteți și prietenul meu. Preotul părea unul dintre oamenii cei mai fericiți din lume. Se întoarse către noul venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
magice. Ceilalți sunt ajutoarele lui, cei care i-au ucis pe garimpeiros. Kano este printre ei. Și-au petrecut noaptea în post și meditație, închiși în colibă și nu vor mânca, nici nu vor bea în zilele cât va dura ceremonia. Și nici nu pot vorbi decât între ei. — De ce? — Spiritele morților bântuie în jurul capetelor. Caută să se răzbune împotriva celor care i-au biruit și împotriva tribului yubani. Dacă ritualul micșorării nu se îndeplinește în toate amănuntele lui, spiritele vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]