10,360 matches
-
Berlin. Un an mai târziu s-a reîntors la Sczeczin pentru a preda matematica, fizica, germana, latina, religia, e drept că la un nivel modest. Peste patru ani însă, Grassmann a trecut acele examene în urma cărora putea preda matematica, fizica, chimia și mineralogia la nivel secundar. În 1847 a devenit "Oberlehrer", un fel de profesor titular, iar în 1852 a fost numit profesor în locul tatălui său la gimnaziul din Szczecin. La recomandarea lui Ernst Kummer, Grassmann este numit profesor universitar prin
Hermann Grassmann () [Corola-website/Science/320287_a_321616]
-
În 1829 artistul și farmacistul francez Louis J.M. Daguerre, creatorul unui design de cameră complet nou, s-a asociat cu Niépce, lider în fotochimie, pentru a-și dezvolta tehnologiile. După moartea lui Niépce în 1833, Daguerre a continuat să cerceteze chimia și mecanica înregistrării imaginilor prin acoperirea plăcilor de cupru cu argint iodurat. În 1835, Daguerre a descoperit—după ce a spart din greșeală un termometru cu mercur—o metodă de a developa imagini expuse timp de 20-30 de minute. Rafinarea acestui
Daghereotipie () [Corola-website/Science/320361_a_321690]
-
aprilie 1954), a fost un activist politic comunist român, evreu de origine, care a fost acuzat, condamnat la moarte și executat în procesul ”lotului Lucrețiu Pătrășcanu”, în aprilie 1954. Kofler era fiu de negustori, care l-au trimis să studieze chimia la Berlin. Acolo a cunoscut scrierile la modă, care tratau marxismul și psihanaliza. În 1931 a fost trimis de Comintern la o „școală de instructori” și a avut apoi atribuții de curier. Din fondurile care i-au fost încredințate, după
Remus Kofler () [Corola-website/Science/321107_a_322436]
-
(ICA) este o companie de cercetare din România. A fost înființată ca societate comercială deținută de stat, în subordinea ADS (Agenția Domeniilor Statului) în mai 2002, prin reorganizarea "Institutului de Chimie Alimentară", care se afla în subordinea "Academiei de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu-Șișești. Ulterior, institutul a fost privatizat, fiind cumpărat de holdingul GRIVCO, deținut de omul politic Dan Voiculescu. Oamenii nu si-au pierdut locurile de munca, iar Institutul
Institutul de Cercetări Alimentare () [Corola-website/Science/321110_a_322439]
-
decembrie 1943 New York), și ea absolventa a facultății de medicină din Zürich (1885), a fost pediatra la Spitalul Mount Sinai din NYC și căsătorită cu chirurgul Moses Kakels. Ida Welt (23 aprilie 1871 Viena- 1950 Geneva) a fost doctor în chimie al universității din Geneva, a lucrat în Germania și mai ales in SUA. ("Femei evreice în Israelul pre-statal: Biografii, politica, cultura" - în engleză) Hanna Safran - capitolul Internațional Struggle ,Local Victory - Roșa Welt Strous and the Achievement of Suffrage 1919-1926 ("Lupta
Rosa Welt-Straus () [Corola-website/Science/321180_a_322509]
-
naufragiat. Revenit în Anglia, își dă seama că nu se simte bine printre ceilalți oameni, suspectându-i pe toți că ar fi oameni-bestii care e posibil să redevină animale violente. Pentru a-și găsi pacea, se retrage în singurătate, studiind chimia și astronomia. Filmul a fost ecranizat de trei ori:
Insula doctorului Moreau () [Corola-website/Science/321285_a_322614]
-
s-a retras din toate firmele și este corporate advisor pentru mai multe companii de pe piața românească și internațională. A absolvit liceul „Mihai Viteazul”, secția de matematică - fizică. Ulterior a urmat cursurile Institutului Politehnic București, fiind licențiat al Facultății de Chimie Industrială. Începând cu anul 1985 a fost director de unitate la CENTROCOOP. După Revoluția din 1989, a intrat în afaceri, fiind până în prezent fondator, acționar sau administrator la mai multe firme, în domeniul retail, duty-free, francize etc. Cel mai cunoscut
Răzvan Petrovici () [Corola-website/Science/320573_a_321902]
-
Electrochimia este un domeniu de intereferență dintre chimie și electricitate, care studiază reacțiile electrochimice și aplicațiile acestora: electroliza, coroziunea, acumulatorii electrici, bateriile, procedeele electrochimice de acoperire metalică. Cel mai important procedeu care este studiat de electrochimie este electroliza, ce reprezintă o reacție chimică ce are loc la trecerea
Electrochimie () [Corola-website/Science/320615_a_321944]
-
într-un aranjament plan trigonal. Ionul azotat are o sarcină formală negativă, în care fiecare oxigen are o sarcină separată de -2 / 3 iar atomul de azot o sarcină de +1, nitratul fiind frecvent folosit ca un exemplu de rezonanță (chimie). Precum ionul izoelectric de carbonat, ionul de azotat poate fi reprezentat prin structurile de rezonanță: Aproape toți nitrații anorganici sunt solubili în apă la temperatură și presiune standard. În chimia organică, un nitrat este o grupă funcțională cu formula generală
Azotat () [Corola-website/Science/320610_a_321939]
-
1, nitratul fiind frecvent folosit ca un exemplu de rezonanță (chimie). Precum ionul izoelectric de carbonat, ionul de azotat poate fi reprezentat prin structurile de rezonanță: Aproape toți nitrații anorganici sunt solubili în apă la temperatură și presiune standard. În chimia organică, un nitrat este o grupă funcțională cu formula generală RO-NO, unde R este restul organic. Aceștia sunt esteri ai acidului azotic cu alcoolii. Exemple sunt nitratul de metil (format în urma reacției dintre metanol și acid nitric), nitratul acidului tartric
Azotat () [Corola-website/Science/320610_a_321939]
-
care ajustează datele experimentale), pentru a determina dacă există o inadecvanță serioasă. Modelele pot fi discutate, în special, dacă sunt fie empirice (bazate pe date empirice), fie mecaniciste, sau un amestec al acestora. Modelele mecaniciste se bazează pe fizica și chimia care guvernează procesul, pe "mecanismul desfășurării procesului". Sunt utilizate pentru a proiecta procese, de exemplu în industrii de proces. "Modelarea mecanicistă" utilizează legile fundamentale ale sistemelor fizice pentru a construi o descriere a proceselor, adică "ecuații de continuitate". Acestea sunt
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
acidului tartric (L-(+) și D-(-)), pot de asemenea fi folosiți la separarea unui amestec de enantiomeri. Acidul tartric natural este chiral, în sensul că moleculele sale sunt asimetrice, non-superpozabile pe imaginea lor în oglindă. Este o materie primă utilă în chimia organică pentru sinteza altor molecule chirale. Apare, în mod natural, sub o singură formă: acid L-(+)-tartric (dextrotartaric). Enantiomerul său, acidul levotartaric sau D-(-)-tartric, și forma achirală, acidul mezotartaric, se pot sintetiza în mod artificial. Formele dextro și levo
Acid tartric () [Corola-website/Science/320675_a_322004]
-
Iernii sunt apelați ca "ei", realitatea este că nu sunt nici "ei", nici "ele" până la intrarea în kemmer, o stare care durează câteva zile pe lună, fiind similară ciclului femeilor și rutului animalelor (cu aceeași necesitate irațională de împerechere). În funcție de chimia partenerilor, unul va dezvolta caracteristici masculine, iar celălalt feminine. Aceeași persoană poate fi o mamă care poartă un copil sau tatăl altuia. Așa cum Ai se chinuie să înțeleagă lipsa sexului gethenilor, aceștia privesc genul fix al lui Ai și pretenția
Mâna stângă a întunericului () [Corola-website/Science/321603_a_322932]
-
corp omogen. Potențialul chimic mai este numit și energie liberă molară Gibbs (a se vedea și mărimi molare parțiale). Potențialul chimic este măsurat în unități de energie/particulă sau, echivalent, energie/mol. Potențialul chimic este folosit în termodinamică, fizică și chimie. În fizica statistică modernă potențialul chimic, împărțit la temperatură, este multiplicatorul Lagrange pentru restricționarea particulelor în sensul maximizării entropiei. Aceasta este definiția științifică precisă și abstractă, exact cum temperatura este definită în termeni ai multiplicatorului Lagrange pentru restricționarea energiei. În
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
la Facultatea de stiinte din Iași, G. I. Lucescu și V. Paladi, profesori de matematică la Liceul Național din Iași, G. I. Roșiu și I. D. Rallet, profesori de matematică la Scoala Militară din Iași, G. Zarifopol, profesor de fizică și chimie la Scoala Militară din Iași, I. V. Praja, profesor de matematică la Școală Normală „Vasile Lupu“ din Iași și I. M. Dospinescu, profesor de matematică la Gimnaziul „Ștefan cel Mare“ din Iași. Revista a aparut lunar, inițial în 32 de
Recreații științifice () [Corola-website/Science/320821_a_322150]
-
Dospinescu, profesor de matematică la Gimnaziul „Ștefan cel Mare“ din Iași. Revista a aparut lunar, inițial în 32 de pagini, cuprinzând subiecte variate, ca aritmetică, algebra, geometrie, geometrie analitică, trigonometrie, calcul diferențial și integral, istoria matematicii, mecanică, topografie, cosmografie, astronomie, chimie, geografie și diverse. În ultima perioadă de apariție a avut 24 de pagini. Deși revista a avut o existență de numai șase ani, ea a depășit granițele în toate zonele locuite de români. Colecția revistei Recreații Științifice, reeditata integral de
Recreații științifice () [Corola-website/Science/320821_a_322150]
-
pielii depozitate. În 1923 s-a stabilit că, atunci când 7-dehidrocolesterolul este iradiat cu lumină, o formă de grăsime liposolubilă este produsă. Alfred Fabian Hess a arătat că lumina este egală cu vitamina D. Adolf Windaus a primit Premiul Nobel în Chimie în 1928 datorită muncii sale privind vitaminele și steroizii. În 1930 a clarificat și mai mult structura chimică a vitaminei D.
Vitamina D () [Corola-website/Science/320872_a_322201]
-
Sam s-a împrietenit cu vecinul Jack Dempsey și a activat în clubul local de box, după care, după ce familia s-a mutat dincolo de Golf, la Berkeley, a practicat baschetul la Liceul Berkeley (Berkeley, California). După ce a absolvit facultatea de chimie de la Universitatea California, Berkeley, și-a continuat studiile acolo și a primit un doctorat în chimie fizică în mai 1938. A fost numit imediat instructor la catedra de chimie, și a devenit asistent universitar în 1941. Împreună cu colegul său, Martin
Sam Ruben () [Corola-website/Science/320913_a_322242]
-
după care, după ce familia s-a mutat dincolo de Golf, la Berkeley, a practicat baschetul la Liceul Berkeley (Berkeley, California). După ce a absolvit facultatea de chimie de la Universitatea California, Berkeley, și-a continuat studiile acolo și a primit un doctorat în chimie fizică în mai 1938. A fost numit imediat instructor la catedra de chimie, și a devenit asistent universitar în 1941. Împreună cu colegul său, Martin Kamen, doctor de la Universitatea Chicago și cercetător în chimie și fizică nucleară și lucrând sub supravegherea
Sam Ruben () [Corola-website/Science/320913_a_322242]
-
baschetul la Liceul Berkeley (Berkeley, California). După ce a absolvit facultatea de chimie de la Universitatea California, Berkeley, și-a continuat studiile acolo și a primit un doctorat în chimie fizică în mai 1938. A fost numit imediat instructor la catedra de chimie, și a devenit asistent universitar în 1941. Împreună cu colegul său, Martin Kamen, doctor de la Universitatea Chicago și cercetător în chimie și fizică nucleară și lucrând sub supravegherea lui Ernest O. Lawrence de la Laboratorul de Radiații Berkeley, a încercat să elucideze
Sam Ruben () [Corola-website/Science/320913_a_322242]
-
acolo și a primit un doctorat în chimie fizică în mai 1938. A fost numit imediat instructor la catedra de chimie, și a devenit asistent universitar în 1941. Împreună cu colegul său, Martin Kamen, doctor de la Universitatea Chicago și cercetător în chimie și fizică nucleară și lucrând sub supravegherea lui Ernest O. Lawrence de la Laboratorul de Radiații Berkeley, a încercat să elucideze calea urmată de carbon în fotosinteză încorporând izotopul radioactiv de durată scurtă Carbon-11 (11CO2) în numeroase experiențe efectuate între 1938
Sam Ruben () [Corola-website/Science/320913_a_322242]
-
În sute de experimente cu Carbon-11 produs din deuteroni și în altele cu bor-10 efectuate de Martin Kamen în ciclotronul de 37 de țoli din Laboratorul de Radiații, Ruben și Kamen, împreună cu alți colaboratori din domeniile botanică, microbiologie, fiziologie și chimie organică, au căutat calea dioxidului de carbon în plante, alge și bacterii. La început, rezultatele obținute, perturbate de absorbția produselor de reacție pe reziduuri proteice, nu au relevat calea carbonului în fotosinteză, dar au reușit să trezească interesul oamenilor de
Sam Ruben () [Corola-website/Science/320913_a_322242]
-
duce la identificarea izotopului Carbon-14. După mai multe tentative eșuate, Martin Kamen a colectat rezultatele unui bombardament asupra grafitului efectuat timp de 120 de ore în ciclotron și s-a grăbit cu ele la „Rat House”, clădire de lângă Catedra de Chimie și de lângă ciclotron, unde își avea biroul. La ora 8 AM, pe 27 februarie 1940, a demonstrat fără echivoc că sursa de radioactivitate era izotopul Carbon-14. Energia redusă a izotopului Carbon-14 îngreuna măsurătorile într-atât încât nu s-au efectuat
Sam Ruben () [Corola-website/Science/320913_a_322242]
-
Carbon-14. Energia redusă a izotopului Carbon-14 îngreuna măsurătorile într-atât încât nu s-au efectuat experimente cu indicatori pentru C-14 decât în 1942 când Sam Ruben i-a dat tot carbonatul de bariu cu C-14 tânărului profesor de chimie Andrew Benson care și-a început lunga serie de experimente de fixare a CO pentru a determina calea carbonului în fotosinteză. Abia în 1949, chimistul Willard Libby a folosit-o pentru a inventa datarea cu carbon radioactiv. Ruben a fost
Sam Ruben () [Corola-website/Science/320913_a_322242]
-
Wallace Hume Carothers () a fost un chimist și inventator american, cercetător în domeniul chimiei organice la DuPont, creditat cu inventarea nailonului. Carothers a fost șef de grup la laboratorul DuPont Experimental Station, de lângă Wilmington, Delaware, unde se făceau cercetări în domeniul polimerilor. Carothers a fost un chimist strălucit care, pe lângă dezvoltarea nailonului, a pus
Wallace CarOther () [Corola-website/Science/320915_a_322244]