13,496 matches
-
de zi cu zi îmbătrînise și trupul i se deformase de multe nașteri. Dar el o vede frumoasă, feciorelnică și cu întreaga sa forță o răpește și pleacă cu ea către Insula Fericiților. După zeci de ani ziarele relatează cazul ciudat al unui bărbat și al unei femei care, într-o aceeași noapte, au intrat în comă profundă supraviețuind așa de-a lungul timpului, cu minime necesități, fără ca medicii să constate însă că trupurile le-au mai îmbătrînit. Doctorul citește rîndurile
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de moarte pusă altfel din moment ce nimic viu nu pare să scape de atingerea sfîrșitului. Perfecțiunea veșnică e atît de opusă complexității vieții încît aceasta pare o sfidare. Gîndește-te doar cît din spațiul pe care îl cunoști se supune legii astea ciudate a respirației, a înmulțirii și a morții față de Marele Haos, care acoperă tot. Dacă ai schimba întreaga lume vie pe un microb proporția s-ar păstra. Nemărginirea morții e atît de mare încît no poate egala decît trufia viului.” „-E
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pielea nobilei sale nemernicii, străinul îți devine aproape. Dacă nu s-a putut înălța la zei, omul îi coboară și plutește peste ei călcîndu-le gîtlejurile în picioare. Doctorul umple paharele mereu. Vorbim. Ne contrazicem spunînd același lucru. Îi povestesc despre ciudata pasăre care mă urmărește. Rîde cu poftă iar eu mă molipsesc și rîd alături de el. Cîntăm și, odată golită sticla, aruncăm paharele spărgîndu-le de podea. Ne despărțim veseli iar eu mă plimb îndelung spre marginea orașului ca să mai risipesc alcoolul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
descoperi o voluptate care să ne înnobileze umorile, e sigur că moartea near apărea a fi suprema eleganță.” Și tînărul V. se ridică. Sunetele și mirosurile se preschimbă în el ca sub un drog. În gesturi, mișcate pe un ritm ciudat, mîinile lui se rotesc descriind spiralele muzicii pe care numai el o aude. E pierdut. Îmi vine să-i strig dar prin cleștarul mării coagulate prin care abia îl mai văd sunetele nu trec decît într-un singur sens. Sînt
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
prin puterea magică a cuvîntului 4.” Dar imbecilul stă întrun colt, se uită la noi și rîde. N-a reușit să-mi atingă chiar fruntea dar are răbdare și așteaptă în ungherul său. V. tînăr mă văd închis într-o ciudată carapace pe a cărei pereți sînt scrise cuvinte ordonate. Diversele caractere se schimbă continuu. Sînt sfori înnodate sau hieroglife; nu pot descifra însă din ele răzbate, încă încet și neinteligibil, cuvîntul originar. Oare de unde izvorăște în mine imaginea aceasta? Dintr-
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de tine. O veșnică Golgota care se surpă sub picioarele tale. Știe și Doctorul că libertatea, dincolo de cuvinte, în numele său originar, nu este dată decît de șansa de a fi fericit. Iar fericirea ține de înăuntrul eului, de viermele acesta ciudat, paradoxal: se îmbogățește prin dăruire și nu prin posesie. De aceea m-a întrebat dacă mai am pe cineva căruia să mă pot oferi. A tăcut maturul Doctor. S-a oprit în mijlocul încăperii și-l văd nervos de-ar vrea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-l simt totodată în mine pe cel îndepărtat. Devin, odată cu el, lovit și îndurerat. Privirile îmi ard o flacără neagră căci orbitele sînt umplute cu antimoniu. În jurul viscerelor apar vase din aur născute din neant și transpirația mea capătă deodată ciudatul miros de spirt, tămîie și salpetru. Știu că îl privesc ca un nebun. „-Calmează-te”-îi spun. „-Și dacă durerea atotstăpînitoare, din bine și din rău în egală măsură, împînzindu-ne, ne acoperă, e semn că ea nu-i decît căldura rece
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
neștiind ce să creadă căci eu sînt peste tot: subtil și, în același timp mineral. V. tînăr înghit etapele. Trăiesc arzînd cu fierbințeala fosforului renunțînd la orice control sau cenzură. Mă căsătoresc, fac copii, scriu ca disperatul mulțime de cărți ciudate care fac criticii să strige că ar trebui să fiu împușcat. Cei apropiați mie vor să mă transforme în unealtă, în instrumentul propriei lor mulțumiri și îi sfidez. Îi abandonez, deși rămîn în mijlocul lor la fel cum, văzîndu-mi mai departe
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
scriitorul V. femeia îmi spune: „-Termină! Nu poți crea veșnicia căci ea, nu numai că nu se termină dar, n-are nici început. Și nici nu poți crea ca atare: poți doar să împarți, să-ți fărîmi gîndul în ipostaze ciudate care se vrăjmășesc. Sau îți poți pune alături o oglindă ale cărei noduri de sticlă îți arată altfel și mereu altfel, lumea de neatins.” Și recunosc cît sînt de redus. Nu pot gîndi decît scăzînd sau adunînd și doar poezia
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
SORI. IUBIRI ABSOLUTE Astăzi a fost cea mai frumoasă zi pentru că am alergat prin cerul de dragoste și ți-am sărutat iubirea de dincolo de vis. Astăzi prietene te-am văzut cel mai frumos din lume, și am avut o tresărire ciudată de-a te iubi cu o sete nebună, precum această stare ce-mi preschimbă ființa fără să cunoască prea bine trupul tău de lumină divină trupul tău ce-mi bântuie sufletul și mi condamnă tinerețea. Dar crede-mă Prietene, ți-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
din nou te simt cum îmi săruți brațele geroase de ani, tălpile hazardului stins, și colțuroasa tăcere a unui vânt zăvorât, de undeva, mă privește, noaptea, cu stelele arse ale unui dor ars, de o inimă arsă într-un refren ciudat. De undeva cineva mă strigă prin floarea de pământ sidefat; Dar lumea e grăbită să vocifereze diversele nonsensuri, dar lumea e grăbită să-mi sălbăticească albele mele versuri. Dar după cum m-am obișnuit, să alerg din noapte în noapte, din
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de cuvânt Până nopțile plâng și se ning în veșmânt Și florile la ferestre își trag draperiile geroase Pân’ce se contopesc legendele în trăiri mormoroase. Și astfel o lume de dragoste se combină, Sub un cer de iubire flămândă ciudată Cu trupul de ceți prin rodii aromate Sunt ziua înghețată, sunt lacrima nopții uitată. Și așa o viață mi s-a rupt în iubire Și am tremurat iubind o tăcere de sori, Pâ-n ce anii m-au făcut nemurire, Într-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
privesc, ca pe un PRINȚ AL ZĂRII, Tu vei veni și-mi vei spune că mă iubești Cum n-ai iubit pe nimeni în nici o noapte Dar Eu sunt AERUL cald, din trupul ceresc, Și-ți ofer prietenia unor stele ciudate, De-mi vei spune, să te aștept, ca pe un Dumnezeu, Tu vei rămâne prin viața de lume ca o frumoasă Enigmă, Și Soarele meu va zâmbi prin Ochi de Promoteu Când se vor logodi visele pe un DOR în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
prinț din veacul de demult, Și-mi adormeai ușor prin brațul de plutire. Te iubesc, iubire, și-n arderea de vis, Cu dragostea din pletele sculptate Prin așchii de cuvânt demult tu erai scris Cu litere de geruri în deveniri ciudate. Și CERUL, mă va plânge când Eu voi fi cuvânt În patul suferind, o lacrimă prea arsă S-or logodi iubiri, prin zăpezi de gând Și din iubiri divine, voi deveni mireasă. 30.10.2007 ȚĂRMUL DURERII Astăzi a nins
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
o uitare nebună, Lumina plânsă s-a despărțit de clipe, S-a despărțit, de păcatele în care am adunat, din cioburi de viață și spumă, O lumină de soare răcnind peste un PĂMÂNT DE FIOR. O lumină venită din patimi ciudate, Din suflet de sori din suflet de noapte Și năvălindu-mi trupul cu-o flacără ninsă, Prin TÂMPLA DE NOAPTE, doar nepătrunsul fior, Întuneric, extaz, prin AGONICUL DOR, O mare de vise prin noapte să-mi spună, Că lumina uitării
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cuminte. Și în noaptea aceea, în noaptea de Crăciun, după ce am împodobit bradul, m-au trimis la culcare ca într-o noapte obișnuită. Și am adormit cu lacrimi pe obraji, de supărare și de rușine. Deodată, am văzut o lumină ciudată ce venea nu știu de unde și care m-a purtat cu ea. Și m-a dus, plutind, până departe. Ușor, ca un fulg, am ajuns într un grajd, lângă o iesle. Din iesle mă privea un copilaș cu ochi mari
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
potrivit ca să-ți dau o asemenea veste. N-am putut să-ți spun când erai gravidă, ca nu cumva să pierzi copilul. Așa că trebuie să-ți spun acum. —James, am zis cu o voce pierdută, toată chestia asta e foarte ciudată. Da, știu, mi-a dat el dreptate în grabă. Ai trecut prin multe în ultimele douăzeci și patru de ore. —De ce-ai mai venit la naștere dacă aveai de gând să mă părăsești în secunda în care s-a terminat? l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că a dat Claire de ușă cu ea, în schimb i-a păsat că i-a spart scrumiera Aynsley? E momentul să mă car, m-am gândit. Am urcat fără zgomot înapoi, pe scări. Eram tulburată. Mă cuprinsese un sentiment ciudat. Mai târziu, l-am căutat în catalogul meu de sentimente și l-am identificat. Nu mai exista nici un dubiu. Era vorba, foarte clar, de Rușine. Mai târziu, spre seară, în timp ce stăteam întinsă pe pat și beam cidru, am primit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
m-am asigurat că nu mai aveam ce să-i iau, m-am întors la mine în cameră. Ba chiar m-am și machiat puțin. Numai puțin. Nu voiam ca mama să sune la poliție ca să anunțe că o femeie ciudată le-a încălcat proprietatea. Apoi m-am aplecat peste pătuțul lui Kate și m-am prezentat, în noua variantă (sau, mai curând, în vechea variantă). —Bună, draga mea, i-am șoptit. Salut-o pe mami. Înainte s-apuc să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de când aveam cinșpe ani. Pe bune, zicea Helen. Miroase îngrozitor a vomă. Nu e vomă, îi explica mama ca o specialistă. Așa miroase palmerzonul. Știi, ăla care se folosește la sosul presto. Capitolul zecetc "Capitolul zece" Cina a fost cam ciudată, fiindcă toți eram impresionați de Adam. Helen avusese întotdeauna hoarde de bărbați (deși mai precis ar fi fost să-i numesc băieți) îndrăgostiți de ea. Nu trecea zi de la Dumnezeu fără ca telefonul să sune pentru ca la celălalt capăt al firului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Nu doar să mă plimb prin supermarketuri făcându-i cunoștință lui Kate cu cutiile cu fursecuri de ciocolată. Ce fel de sistem de valori îi transmiteam copilei? Și nu numai să pregătesc cina pentru întreaga familie. Sau să fac pasiuni ciudate pentru prietenii surorii mele. M-am dus la fereastră cu Kate în brațe și amândouă am privit grădina pe care Michael, cu atâta dragoste, nu o îngrijise absolut deloc. Mă simțeam cam ca un om care e pe cale să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
spus spre marea mea surpriză. De ce nu? Am parcat mașina și-am intrat. Mă apucaseră trepidațiile. Teama mea era perfect fundamentată. Fusesem în destule apartamente studențești ca să mă aștept la ce era mai rău. Văzusem aranjamente cât se poate de ciudate. Știți ce vreau să spun: șase-șapte oameni care dormeau în sufragerie, doi în bucătărie. Ca să ajungă la baie, trebuiau să treacă prin dormitor, iar ca să ajungă în sufragerie, trebuiau să treacă prin baie. Dormitoare separate printr-un covor colorat atârnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Nu, Adam mi-a dat prosopul, iar eu m-am frecat de câteva ori pe cap cu destul de puțin spirit de răspundere. Nu voiam ca în final părul să-mi stea în toate părțile și să se usuce în unghiuri ciudate. Sinceră să fiu, mai bine aș fi făcut pneumonie. Mi-am scos cizmele și le-am pus în fața radiatorului. Adam mi-a dat o ceașcă de ceai și amândoi ne-am așezat la masă în bucătăria caldă și plăcută. Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
îndârjită, privindu-i furioasă pe trecători. Care, în inocența lor, se uitau la mine surprinși și înfricoșați. În afară de grija legată de faptul că cineva ar fi putut s-o rănească pe Kate, am realizat că începusem să am o senzație ciudată în stomac. Indigestie? Ușor șocată, mi-am dat seama că senzația aceea stranie erau de fapt fluturii din stomac. Fluturi care jucau tontoroiul printre intestinele mele. Era clar că-mpinseseră la pereții stomacului meu toate mesele și scaunele și se-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
bătrână. Iar ele sunt... Și Adam a pronunțat trei nume care puteau fi Alethia, Koo și Freddie. Sau ar fi putut să fie Alexia, Sooz și Charlie. Sau la fel de bine ar fi putut să fie Atlanta, Jools și Micki. Nume ciudate. Nume mișto. Și, eram în stare să bag mâna în foc, nume inventate. Nume care etalează o mulțime de „K“-uri în loc de „C“-uri și o grămadă de „Z“-uri acolo unde ar fi trebuit să fie „S“-uri. Nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]