10,301 matches
-
ori fărâmițat în mod inutil, și de aceea complicat, pentru a reduce distanța dintre "teritoriul funcțional" și "teritoriul democratic real". Pe scurt, împiedicarea aleșilor desemnați de către consiliul municipal într-o funcție a unei structuri intercomunale de a vota netransparent, în contradicție cu promisiunile făcute alegătorilor. Ghidați de căutarea unui "optimum teritorial" în domeniul planificării urbane, recentele legi Voynet (1999), Chevenement (1999) și SRU (2000) încurajează constituirea de aglomerații supracomunale, în profitul cărora comunele par să renunțe la o parte din autonomia
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
tocmai acest dispreț pentru fetișismul funciar al orașului vechi afișat de moderniști, care va garanta amplasarea marilor ansambluri pe terenuri fără legături de continuitate cu orașul preexistent, aceasta cu intenția de a realiza oportunități politice și funciare aflate câteodată în contradicție cu existența unui plan de amenajare mai amplu. 145 Le Corbusier va părăsi Vichy pe 1 iulie 1942. Vezi Rémi Baudouï, "Jean Giraudoux et le rêve technocratique", în Cahiers Jean Giraudoux, nr. 22, Paris, Grasset, 1993. 146 Citat de Frédérique
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
sens cartea de față umple o lacună. Titlul ediției daneze este Marele humor (Den store Humor). Hőffding înțelege printr-asta o dispoziție sufletească durabilă, un sentiment total dominant, care reunește sau contopește într-o sinteză mereu înnoită toate opozițiile și contradicțiile vieții, toate sentimentele particulare față de ceea ce este mare și mic, tragic și comic, într-un nou întreg cuprinzăror. El descrie mai amănunțit această stare sentimentală, într-o profundă analiză psihologică, drept un sentiment vital, în care se amestecă gluma și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
la combaterea curajoasă și înverșunată a unei rezistențe; patriotismul poate dezlănțui dispoziții războinice; pasiunea intelectuală sau artistică poate da naștere la amărăciune, în fața lipsei de elan și a brutalității. Ilustrul criminalist Anselm von Feuerbach a subliniat în chip special această contradicție aparentă între mentalitate și efect, ca fiind necesară înțelegerii caracterelor criminale (vezi Psychologie, VI, E, 5). În cazul celor "născuți de două ori" (twice born), starea totală dominantă este obținută printr-o ruptură sau printr-o criză, în care unele
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
mai strîmt, cînd imaginea lumii însăși era mai limitată și mai intuitivă și cînd și experiența istorică nu oferea privirii dimensiuni mai mari și posibilități mai bogate. Cu toate acestea, trebuie să ne ferim, desigur, să mărim, în această privință, contradicția, mai mult decît se justifică. Ceea ce se afirmă cu deplină claritate, cînd împrejurările aduc cu ele contradicții și diferențe, se poate să fi existat și în stadiile anterioare, într-o formă mai nediferențiată, la fel cum se observă în embrionu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
nu oferea privirii dimensiuni mai mari și posibilități mai bogate. Cu toate acestea, trebuie să ne ferim, desigur, să mărim, în această privință, contradicția, mai mult decît se justifică. Ceea ce se afirmă cu deplină claritate, cînd împrejurările aduc cu ele contradicții și diferențe, se poate să fi existat și în stadiile anterioare, într-o formă mai nediferențiată, la fel cum se observă în embrionu rudimente ale organelor pe deplin dezvoltate ulterior. Dacă tendința de formare a unor stări totale își are
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
vor fi deosebit de greu de descris cele ce s-au născut prin contopire, pe cînd forma de organizare se lasă analizată mai ușor. Stările totale nu vor aveam de regulă, caracterul ferm și stabil pe care îl au stările individuale. Contradicțiile ce sînt depășite și reunite în ele pot izbucni din nou. Ele corespund, în fapt, mai multor trăsături, nu uneia singure; concentrarea nu devine de aceea deplină, cu ușurință. Se produce adeseori o relație de tensiune între diferitele elemente, ce
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
sentimente mai simple nu mai sînt resimțite fiecare în parte. În locul sentimentelor ce se luptă sau se dizolvă între ele, a intervenit un sentiment de o calitate nouă, ce nu s-ar produce totuși dacă unul dintre elementele asociate, în contradicție ar fi omis. Sibbern numește unul din grupurile date ca exemplu sentimente de satisfacție subiectivă. Ele se nasc din satisfacerea unui imbold, a împlinirii a ceva ce lipsea, a alinării unei neplăceri, a înfrîngerii unei rezistențe. Tot aici se situează
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și aici poate avea loc o contopire sau o organizare și odată cu asta, poate apărea un nou timbru în ce privește sentimentele individuale. Raportul dintre sentimentul însuși și corelația în care apare nu poate fi complet indiferent. Tot felul de raporturi de contradicție și de împăcare se vor afirma în acest caz. Faptul că nu recunoaște corect forma principală a sentimentului total, pe care am discutat-o mai sus, este cu siguranță legat de concepția lui Shand asupra acestui punct. Ceea ce el numește
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
total își are primejdiile lui, întrucît poate avea drept urmare o închidere, o nereceptivitate față de noile trăiri, poate că e bine că nu orice haos psihic devine o armonie. Două spirite mari s-au pronunțat în legătură cu felul cum se pot menține contradicțiile în suflet și cum îl pot diviza, fără să intervină vreo contopire sau organizare. Cei doi folosesc aceeași imagine ca să-și ilumineze experiențele. Astfel, Carlyle spune (Sartor Resartus, II, 9): În curtea din față, se dansează pe muzica ghitarelor, dar
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
limitat și invariabil, viața sentimentală va avea un caracter relativ simplu. Va exista o amprentă comună, determinată de comunitatea în familie, neam și stat. Ceea ce tinde să iasă din acest cadru, toate străduințele pentru care el este prea îngust, toate contradicțiile ce amenință să-l spargă sînt împiedicate și înăbușite. Apariția unor sentimente totale semnificative presupune nu numai o mare abundență de experiențe și o perspectivă cu largi orizonturi, ci și o autonomie a fiecărui individ, ce face cu putință să
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
obiectul suprem al gîndirii 19. Dar sentimentele de plăcere și neplăcere presupun tocmai niște schimbări și anume unele bruște, mai mult sau mai puțin puternice, căpătînd formele cele mai intense acolo unde se întîlnesc sau se înlocuiesc între ele mari contradicții. Plăcerea și neplăcerea nu sînt cîtuși de puțin legate de niște tranziții și crize, în care tendințe contrare se luptă pentru dominație în indivizi și între raporturile reciproce dintre indivizi. Lupta se duce, la urma urmelor, pentru ceea ce trebuie să
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
asupra faptului că atît caracterele cît și destinele pe care le zugrăvește nu sînt construite pe niște motive foarte simple, ci atunci cînd ajung la culme, fiecare individ și soarta sa sînt aidoma unei întregi orchestre, în care multe motive, contradicții, soluții și armonii răsună laolaltă, într-o puternică totalitate. El a devenit printr-asta o mină pentru psihologie, într-o măsură mai mare decît oricare alt poet. 10. Cuvîntul și noțiunea de "humor" Deosebirea dintre sentimentele individuale și totale iese
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
probabil în poetul însuși, ca rod al experienței sale de viață. El nu și-ar fi putut soluționa tematica artistică, dacă nu și-ar fi rezolvat în viață obligația practică corespunzătoare. Firește, poetul nu a avut nevoie să trăiască personal contradicțiile pe care le zugrăvește. Dar el trebuie să le fi văzut ca posibilități. În caracterele și destinele pe care le-a observat, în stările sufletești și în imboldurile simțite în sine însuși, în loviturile sorții pe care le-a îndurat
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
importanță. Pentru introducere, trebuie să atingem totuși prima chestiune, mai ales fiindcă, la urma urmelor, cele două întrebări nu pot fi separate. Au apărut, în epoca modernă, două teorii despre care s-ar părea că se află într-o puternică contradicție. Una pune accent pe faptul că ceva este ridicol deoarece apare mai întîi cu o anumită siguranță, ca un lucru de la sine înțeles, cu o anumită importanță și superioritate, dar se dezvăluie apoi brusc în nimicnicia și neputința sa. În
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
special caracterul diferit pe care îl capătă rîsul în funcție de dispoziția fundamentală a celui ce rîde. James Sully (Essay on laughter, 1902) numește aceasta teoria degradării. Cealaltă teorie pune accent pe faptul că totdeauna ridicolul prezintă o absurditate, o noncoincidență, o contradicție în el însuși. Ea a fost expusă în literatura daneză de Kierkegaard. Sully o numește teoria incongruenței. Atît Sully cît și Ribot (Psychologie des sentiments, p. 344) socotesc că fiecare dintre cele două teorii se potrivește unui anumit grup de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
umbra de corp. În realitate, cele două teorii nu se contrazic. Teoria incongruenței este evident o formă specială a teoriei degradării. Contrazicerea este doar o anumită formă a opoziției. Faptul că cineva este dezvăluit în discordnța sa interioară și în contradicție cu sine este totuși o "degradare". Din punct de vedere pur logic, ceea ce se contrazice cu sine este egal cu zero. Psihologic însă, descoperirea autocontrazicerii apare ca un contrast descendent. Ceea ce apărea ca rațional și demn de încredere se dezvăluie
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
decît un gînditor care, preocupat de tematica lui, face o greșeală de calcul sau de gîndire într-un punct secundar, chiar dacă acela e un factor necesar succesiunii sale de idei. Putem formula, bineînțeles, contraste cum sînt următoarele, ca pe niște contradicții: Plin gol, gîndire profundă neghiobie. Dar contradicția este aici, în același timp, o opoziție reală și numai datorită acestei împrejurări devine fenomenul ridicol. Cînd Sancho Panza se agață cu ardoare de marginea unei gropi pe care și-o închipuie, în
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
lui, face o greșeală de calcul sau de gîndire într-un punct secundar, chiar dacă acela e un factor necesar succesiunii sale de idei. Putem formula, bineînțeles, contraste cum sînt următoarele, ca pe niște contradicții: Plin gol, gîndire profundă neghiobie. Dar contradicția este aici, în același timp, o opoziție reală și numai datorită acestei împrejurări devine fenomenul ridicol. Cînd Sancho Panza se agață cu ardoare de marginea unei gropi pe care și-o închipuie, în întuneric, drept marginea unei prăpăstii, situația poate
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
o opoziție reală și numai datorită acestei împrejurări devine fenomenul ridicol. Cînd Sancho Panza se agață cu ardoare de marginea unei gropi pe care și-o închipuie, în întuneric, drept marginea unei prăpăstii, situația poate fi formulată corect ca o contradicție, ca o "incongruență". Incontestabil, spaima grozavă a luio Sancho nu se potrivește cu situația. Dar nu absurditatea în sine are efect comic; este contradicția ei cu acel minimum de rațiune pe care îl presupunem totdeauna. Cînd vedem un om înspăimîntat
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și-o închipuie, în întuneric, drept marginea unei prăpăstii, situația poate fi formulată corect ca o contradicție, ca o "incongruență". Incontestabil, spaima grozavă a luio Sancho nu se potrivește cu situația. Dar nu absurditatea în sine are efect comic; este contradicția ei cu acel minimum de rațiune pe care îl presupunem totdeauna. Cînd vedem un om înspăimîntat de moarte, avem la început toată încrederea că există un motiv pentru asta. Provizoriu, luăm totul drept purul adevăr. Iar cînd spaima este brusc
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
faptul că simpatia vie ar împiedica rîsul. Lucrul acesta nu se poate contesta. Dar faptul că se întîmplă nu depinde numai de gradul de simpatie, ci și de mărimea și de felul contrastului care face parte din fenomen. Pot exista contradicții atît de ascuțite și de amare încît să producă răni ce nu se pot vindeca. Poate fi prezent un destin covîrșitor, împotriva căruia toată puterea folosită se dovedește neputință. Voi reveni asupra acestei posibilități, într-o cercetare specială, care este
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
se deosebește de celelalte forme ale rîsului prin faptul că are, într-o mai mare măsură decît ele, caracterul unui sentiment total. Mai mult decît celelalte forme ale experienței de viață și ale reflecției, el presupune un purgatoriu în care contradicțiile vieții și asprele bătălii ale existenței și-au exercitat înrîurirea asupra miezului celui mai intim al vieții sufletești. Ceea ce este mare și ceea ce e mic, sublimul și josnicul, tot ce-i luminos și ce-i întunecat toate și-au lăsat
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
fie că e simpatia ce simte pulsul vieții deopotrivă în lucrurile cele mai mărunte ca și în cele mai mari există posibilitatea unui zîmbet sau a unui rîs în fața a tot ce apare, cu adevărat sau doar părelnic, ca o contradicție față de ceea ce ne umple sufletul. Contradicțiile vieții, dizarmoniile, deziluziile ți grijile ei se evaporă în fața bazei și a fundalului ce determină efectul diverselor trăiri. Este esențial, pentru acea formă a rîsului pe care o are caracterul humorului, faptul că raportul
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pulsul vieții deopotrivă în lucrurile cele mai mărunte ca și în cele mai mari există posibilitatea unui zîmbet sau a unui rîs în fața a tot ce apare, cu adevărat sau doar părelnic, ca o contradicție față de ceea ce ne umple sufletul. Contradicțiile vieții, dizarmoniile, deziluziile ți grijile ei se evaporă în fața bazei și a fundalului ce determină efectul diverselor trăiri. Este esențial, pentru acea formă a rîsului pe care o are caracterul humorului, faptul că raportul cu lumea este pozitiv sau că
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]