11,264 matches
-
să ajungă din urmă armata franceză. În sfârșit, în loc să se îndrepte spre Siria, pentru a face joncțiunea cu armatele mongole, flota cruciată s-a îndreptat spre Tunis, luându-se după niște zvonuri neîntemeiate: sultanul Omar ar vrea să treacă la creștinism. Carol de Anjou avea tot interesul să-l știe pe vecinul său de dincolo de mare adus la o politică proeuropeană în viitor, căci se temea din partea sa la un posibil atac asupra Siciliei, de aceea, el pare să fi stăruit
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
alianță cu egiptenii, pentru recuperarea Ierusalimului dacă francezii contribuiau la capturarea Damascului. În 1253, Ludovic a încercat să găsească aliați printre asasinii ismailiți și printre mongoli. Ludovic fusese informat că liderul mongol al Hoardei de Aur, Sartaq, se convertise la creștinism, în timp ce în Cipru, Ludovic a văzut de asemenea o scrisoare de la Sempad, fratele conducătorului armean Hetum I, care, făcând parte dintr-o ambasadă la curtea mongolă de la Karakorum, a descris un ținut centru asiatic ca o oază cu mulți creștini
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
intelectualității europene (La Sorbonne) în acea perioadă. Prestigiul și respectul de care se bucura în Europa Ludovic al IX-lea erau datorate mai degrabă personalității sale benevolente decât dominației militare. Pentru contemporanii săi, era exemplul chintesențial de prinț creștin, întruchiparea creștinismului într-o singură persoană. Reputația de sfințenie și echitate era deja bine stabilită în timpul vieții sale, și în mai multe ocazii a fost ales ca arbitru pentru disputele diverșilor conducători din Europa. Percepția lui Ludovic al IX-lea ca prințul
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
trebuiau trimiși la trezoreria regală. Ludovic a ordonat de asemenea, la cererea Papei Grigorie al IX-lea, arderea a 12.000 de copii ale Talmudului, în Paris, în 1243. O astfel de legislație împotriva Talmudului, nu ceva neobișnuit în istoria creștinismului, era datorată preocupărilor curților medievale că producerea și circulația lor ar putea slăbi credința indivizilor creștini, și amenința bazele creștine ale societății, protejarea lor fiind o datorie a tuturor monarhilor creștini. Pe lângă legislația împotriva evreilor și camătăi, Ludovic a extins
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
în general, Gaahl a declarat: Incendierile de biserici sunt, desigur, un lucru pe care îl susțin sută la sută. Trebuiau să fie mult mai multe și, în viitor, vor fi mult mai multe. Trebuie să eradicăm orice urmă din ceea ce creștinismul are de oferit acestei lumi." Gaahl susține că nu are nici o agendă politică și nici nu a avut vreodată. Totuși, într-un interviu din 1995 Gaahl își exprimă admirația pentru Varg Vikernes, cunoscut reprezentant al extremismului de dreapta, caracterizându-l
Gaahl () [Corola-website/Science/310896_a_312225]
-
vorbesc circa 180 de limbi diferite, cea mai răspândită fiind portugheză. Brazilia are o populație de 190.732.694 locuitori (recensământul din 2010), densitatea acesteia fiind de 22,6 loc/km². Limba oficială în stat este portugheză, iar religia majoritară creștinismul (74,7% din pop. fiind Catolici, iar 15,4 Protestanți). Concentrarea maximă a populației se remarcă în regiunile litorale din partea orientala (peste 160 loc/km²) și sud-est (triunghiul industrial Sao Paulo-Rio de Janeiro-Belo Horizonte). Cele mai mici densități se ating
Demografia Braziliei () [Corola-website/Science/310964_a_312293]
-
718, le-a pustiit țara dintre Weser, Lippe și Ruhr, învingându-i în pădurea Teutoburg. În 719, Charles a ocupat Frizia Occidentală fără o rezistență importantă din partea frizonilor. Deși Charles nu avea încredere în păgâni, conducătorul lor, Aldgisel, a acceptat creștinismul, iar Charles l-a trimis pe Willibrord, episcop de Utrecht, faimosul "Apostolul frizian" pentru a-i converti pe oameni. Charles, de asemenea, a făcut multe pentru a-l sprijini pe Winfrid, mai târziu Sfântul Bonifaciu, "Apostolul germanilor". Când Chilperic al
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
Rin, și chiar și Anglia. Creasy a spus "marea victorie câștigată de Charles Martel ... a dat o lovitură decisivă cuceririi arabe din Europa de Vest, salvând creștinătatea de Islam, [și] conservând relicvele antice și civilizația modernă." Convingerea lui Gibbon că soarta a creștinismului era legată de această bătălie este susținut de alți istorici, inclusiv John B. Bury. Importanța acesteia a scăzut în secolul al XX-lea, atunci când istoricii, cum ar fi Bernard Lewis, au susținut că arabii nu au dorit cu ardoare ocupare
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
Lewis, au susținut că arabii nu au dorit cu ardoare ocupare Franței. Mai recent, cu toate acestea, mulți istorici au avut tendința de a vedea din nou bătălia de la Tours ca un eveniment foarte important în istoria Europei și a creștinismului. În deceniul următor, Charles a condus armata francă împotriva ducatelor estice, Bavaria și Alemannia, și ducatele sudice, Aquitania și Provence. S-a ocupat de conflictul în curs de desfășurare cu saxonii din nord-estul său cu un oarecare succes, dar cucerirea
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
generație, dar Martel a reușit în cinci ani. Pregătit să facă față falangei france, musulmanii au fost total nepregătiți să se confrunte cu o forță mixtă de cavalerie grea și infanterie într-o falangă. Astfel, Charles a promovat din nou creștinismul și a oprit expansiunea musulmană în Europa. Această înfrangere, plus cea din Anatolia, au fost ultimiile mari încercari de expansiune a Califatului Umayyad înainte de dispariția dinastiei în bătălia de la Zab, și împărțirea califatului pentru totdeauna, mai ales distrugerea totală a
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
oferindu-i lui Bonifaciu ca Arhiepiscop și Mitropolit peste toată Germania estică a Rinului, cu sediul la Mainz. Bonifaciu l-a apărat cel mai dârz pe Charles pentru faptele sale în confiscarea terenurilor ecleziastice pentru a plăti armata ca să apere creștinismul de expansionismul islamic. În 739, papa Grigore al III-lea l-a implorat pe Charles să-l ajute împotriva lui Liutprand, dar nu a fost dispus să lupte împotriva aliatul său de odinioară și a ignorat acest motiv papal. Charles
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
libertatea religioasă acordată de oraș cetățenilor și refuzul comunității de a impune necreștinilor participarea obligatorie la cursurile misionare. Aceste cursuri impuse în nenumărate orașe din împrejurimi - spre exemplu în Kassel unde evreii trebuiau să asculte în mod regulat prelegeri despre creștinism - ca urmare zelului misionar declanșat de refoma protestantă. Unii dintre evreii din Warburg au ajuns cunoscuți în toată lumea. Sinagoga din centrul orașului a fost distrusă în mare măsură în timpul pogromului din noiembrie 1938 de către un Komando SS staționat în Arolsen
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
lui Dumnezeu Arhiepiscop al Chișinăului, Mitropolit al Basarabiei și Exarh al Plaiurilor, Președinte al Sinodului Mitropoliei Basarabiei, în numele Sfintei și celei de o ființă și nedespărțitei Treimi: a Tatălui și a Fiului, și a Sfântului Duh, ținând cont de vechimea creștinismului ortodox la frații noștri români de dincolo de Nistru, care de la începuturile Mitropoliei Moldovei și Sucevei s-au aflat sute de ani sub părinteasca ei oblăduire, iar în alte timpuri și sub oblăduirea Episcopiei Hușilor și a Mitropoliei Brăilei, reacrivăm astăzi
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
comunității armenești din Gura Humorului să organizeze o colectă; cu banii strânși se cumpărau vite cornute, care erau tăiate, iar carnea lor era împărțită săracilor. Acest obicei, numit Madach, era o jertfă adusă zeiței păgâne Anahit, înainte de convertirea armenilor la creștinism, dar a fost păstrat și după creștinarea armenilor. Recensământul din 1930 a numărat în această localitate doar 11 armeni dintr-o populație de 6.042 persoane. Nemaifiind armeni în oraș, lăcașul de cult armenesc din Gura Humorului a fost folosit
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Gura Humorului () [Corola-website/Science/309550_a_310879]
-
deja protoromână în momentul redactării scrierii, Constantin al VII-lea îi aplică un termen, surprinzător pentru un autor bizantin și încă împărat, anume acela de romani ("Ρωμάνοι"), în vreme ce pentru bizantini el folosește denumirea de romei ("Ρωμάιοι"): acești "romani" îmbrățișaseră deja creștinismul după introducerea sa în imperiul Roman de către Constantin cel Mare (325 e.n.), adoptând latina ca limbă religioasă; în schimb, după creștinarea bulgarilor, limba bisericească și de stat a fost cea slavonă. Aristocrația minoritară, dar dominantă militar, a proto-bulgarilor irano-turcici, parțial
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
udându-le cu sânge. Și această lume este sortită să dispară în urma unui cutremur uriaș, când vor apare monștrii din apus, "Tzitzimimii", care vor ucide și devora întreaga omenire. Din aceste mituri rezultă două concepții fundamentale: Ca "religii Abrahamice" - Iudaismul, Creștinismul și Islamismul - sunt considerate în literatura teologică acele religii monoteistice care își au rădăcinile în prima parte a Bibliei ebraice, sau Tora. Noțiunea se bazează în special pe tradiționalul legământ dintre Dumnezeu (în scrierea ebraică, care nu are litere pentru
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
ca în scrierile lui [[Gioacchino da Fiore]], a cărui [[doctrină]] a fost în [[1215]] declarată [[Erezie|eretică]] de către [[Biserica Catolică|Biserică]]. În vremurile moderne trebuie făcută deosebirea între diverse aspecte ale eshatologiei creștine: [[Islamism]]ul a preluat din iudaism și creștinism doctrina învierii morților și a unei judecăți universale cu pedepse sau recompense eterne după faptele fiecăruia în timpul vieții. Mai târziu, în urma contactului cu învățăturile [[Persia|persane]], Islamismul consideră importantă credința în [[reîncarnare]]a marilor profeți ai trecutului. Așteptarea unui ""Mahdi
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
Arad, pierzând alegerile. În 2013, Partidul Noua Republică a fost afiliat Alianței Conservatorilor și a Reformiștilor Europeni (grup din care fac parte conservatorii britanici și polonezi). Ca teolog și filozof, Mihail Neamțu a susținut în mai multe rânduri incompatibilitatea între creștinism și legionarism. Într-un articol din România liberă, Neamțu scria: "Nici sfârșitul martiric al unor figuri precum Valeriu Gafencu, ucis de comuniști, nu exonerează erorile și ororile produse de așa-zisa „etica onoarei”. Cine poate justifica împușcarea lui Virgil Madgearu
Mihail Neamțu () [Corola-website/Science/309649_a_310978]
-
numeroase comentarii în presă, fiind nominalizat de unii critici literari pentru categoria debut eseistic. Autorul s-a remarcat prin susținerea unui dialog instituțional între Biserică și modernitate. A scris în favoarea reformei învățământului confesional, bazat pe o viziune deschisă a unui creștinism integru dar polifonic, criticînd totodată birocrația ecumenistă și tentația clericalizării. Neamțu s-a disociat de orice mesianism teologico-politic și de curentul agrarian ('neopășunist'). Refuzând anexarea în trena unui paseism utopic, Neamțu a susținut teza conform căreia "creștinismul mileniului III va
Mihail Neamțu () [Corola-website/Science/309649_a_310978]
-
deschisă a unui creștinism integru dar polifonic, criticînd totodată birocrația ecumenistă și tentația clericalizării. Neamțu s-a disociat de orice mesianism teologico-politic și de curentul agrarian ('neopășunist'). Refuzând anexarea în trena unui paseism utopic, Neamțu a susținut teza conform căreia "creștinismul mileniului III va fi urban sau nu va fi deloc." "Povara libertății" (2009) a pus în discuție dezbaterile conservatorilor nord-americani și definițiile contradictorii ale modernității. "Verbul ca fotografie" (2009) a făcut apologia dialogului civic pe fondul tendinței de tabloidizare din
Mihail Neamțu () [Corola-website/Science/309649_a_310978]
-
Paștele (; , pronunțat "pessach" pentru Paștele evreiesc, în forma arameică, pronunțată "pascha" pentru Paștele sau le creștine; ) este o sărbătoare religioasă anuală de primăvară cu semnificații diferite, întâlnită în creștinism și iudaism. Unele obiceiuri de se regăsesc, cu semnificație diferită, în antichitatea anterioară religiilor biblice, atingând astăzi o mare diversitate culturală, în funcție de particularitățile religiei adoptate. Cuvântul "Paști" provine în limba română din forma bizantino-latină "Pastihae" a cuvântului de origine ebraică
Paști () [Corola-website/Science/310133_a_311462]
-
sufăr), "πάσχει" (páschei - suferă). Unele limbi germanice numesc această sărbătoare după zeița Eostre: Ambele denumiri, germană și engleză, provin din rădăcina indo-europeană "aus" — a străluci Paștile reprezintă una dintre cele mai importante sărbători anuale creștine, care comemorează evenimentul fundamental al creștinismului, Învierea lui Iisus Hristos, considerat Fiul lui Dumnezeu în religiile creștine, în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare. Data de început a Paștilor marchează începutul anului ecleziastic creștin. Există unele culte creștine care nu sărbătoresc Paștile. Data celebrării
Paști () [Corola-website/Science/310133_a_311462]
-
să se stabilească în afara zonei de reședință a evreilor din vestul Imperiului Rus. El a avansat ulterior ideea că familia sa era de fapt de origine "Subotnik", un grup de evrei care descindeau din țărani creștini care au renunțat la creștinism sub domnia țarinei Ecaterina a II-a a Rusiei, la sfârșitul secolului al XVIII-lea pentru a se converti la iudaism. Revista israeliană "Hadassah" scria în anul 2006 că « Iosef Trumpeldor, eroul bătăliei de la Tel Hai, era aproape sigur un
Iosef Trumpeldor () [Corola-website/Science/310224_a_311553]
-
sau mai oficial Biserică Ortodoxă Autocefală din Polonia (), este una dintre bisericile autocefale ale creștinismului ortodox. A fost formată în 1924, când Polonia și-a recăpătat independență după Primul Război Mondial, cu scopul de a acomoda creștini ortodocși din partea orientală a țării. Biserica Ortodoxă din Polonia este cu cei circa 600.000-800.000 de credincioși
Biserica Ortodoxă Poloneză () [Corola-website/Science/310333_a_311662]
-
al transhumanței, ca agricultura, meșteșugurile, exploatarea minereurilor, a menținut folosirea limbii latine ca „lingua franca” pe ambele maluri ale Dunării. În timpul împăraților Dioclețian, Constantin cel Mare și Iustinian s-a realizat o adevărată „stăpânire romană” la nord de Dunăre. Răspândirea creștinismului în limba latină la nordul Dunării demonstrează romanizarea ireversibilă a populațiilor de substrat. Din limba latină provin termenii de bază ai creștinismului: biserică < basilica; Dumnezeu - Domine deus (vocativul lui Dominus deus); duminică < dominica dies; înger < angelus. Romanitatea din sudul și
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]