10,374 matches
-
acolo i-a Împrăștiat cenușa, Încheind astfel În mod oficial doliul, care durase 12 zile. La scurt timp după aceea, Rajiv a câștigat o victorie covârșitoare În alegerile parlamentare (D. Kertzer, 2002, p. 160). Parade, demonstrații și reuniuni politicetc "Parade, demonstrații și reuniuni politice" Forma cea mai cunoscută de rit În mișcare cu mesaj consensual sau contestatar este demonstrația ( În literatura de specialitate, termenii paradă, procesiune, demonstrație, marș sunt folosiți ca sinonimi; pentru a sublinia diferențele În intenția politică specifice acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
după aceea, Rajiv a câștigat o victorie covârșitoare În alegerile parlamentare (D. Kertzer, 2002, p. 160). Parade, demonstrații și reuniuni politicetc "Parade, demonstrații și reuniuni politice" Forma cea mai cunoscută de rit În mișcare cu mesaj consensual sau contestatar este demonstrația ( În literatura de specialitate, termenii paradă, procesiune, demonstrație, marș sunt folosiți ca sinonimi; pentru a sublinia diferențele În intenția politică specifice acestor rituri În mișcare, voi utiliza aici termenul paradă pentru manifestările consensuale și demonstrație pentru cele contestatare). Așa cum observă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În alegerile parlamentare (D. Kertzer, 2002, p. 160). Parade, demonstrații și reuniuni politicetc "Parade, demonstrații și reuniuni politice" Forma cea mai cunoscută de rit În mișcare cu mesaj consensual sau contestatar este demonstrația ( În literatura de specialitate, termenii paradă, procesiune, demonstrație, marș sunt folosiți ca sinonimi; pentru a sublinia diferențele În intenția politică specifice acestor rituri În mișcare, voi utiliza aici termenul paradă pentru manifestările consensuale și demonstrație pentru cele contestatare). Așa cum observă un cunoscut cercetător al acestor rituri, În secolele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mesaj consensual sau contestatar este demonstrația ( În literatura de specialitate, termenii paradă, procesiune, demonstrație, marș sunt folosiți ca sinonimi; pentru a sublinia diferențele În intenția politică specifice acestor rituri În mișcare, voi utiliza aici termenul paradă pentru manifestările consensuale și demonstrație pentru cele contestatare). Așa cum observă un cunoscut cercetător al acestor rituri, În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, „o cultură populară politică a fost creată atât pe străzi, prin acțiunile cetățenilor americani obișnuiți, cât și În ziarele care
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
187). Desigur, nu toate manifestările de stradă sunt constructe ritualice. Putem vorbi Însă de un caracter ceremonial evident atunci când ele se Înscriu Într-o „istorie”, fiind deci repetitive, formalizate și Încărcate de elemente simbolice. După Danielle Tartakowski (1998, p. 221), demonstrația ...se distinge de alte forme de luptă sau de exprimare prin faptul că se Înscrie Într-un lanț ce integrează fiecare eveniment singular În istoria tuturor manifestărilor anterioare, cu gesturile și martirii lor, speranțele, Înfrângerile, succesele. Manifestarea se impune ca
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
comunicare socială; d) pune În scenă totalitatea unui corp social (spre deosebire de grevă, ea oferă posibilitatea convergenței, a unificării sau a Întâlnirii unor mișcări, categorii altfel divizate). Susan Davis, autoarea unui studiu de referință (1986, p. 159), susține că paradele și demonstrațiile pot fi folosite pentru atingerea următoarelor scopuri: „autopromovarea și legitimarea unor interese specifice cu ajutorul unor rituri patriotice, militare sau istorice; legitimarea sau contestarea puterii; luarea În derâdere a instituțiilor și a politicii și afirmarea celor inferiori sau excluși”. În felul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
erau expuse public și unde noi idei și strategii erau puse la Încercare (G. Fabre, J. Heideking, 2001, pp. 12-13). Pe un al doilea palier, ieșirile ceremonializate În stradă contestau În mod direct ordinea și structura de putere existente: „În demonstrațiile greviștilor, oamenii se declară stapânii destinului lor. Aceste demonstrații promovează cauza greviștilor, o definesc ca fiind corectă din punct de vedere moral, colindă orașul pentru a Îndemna și pe alții să li se alăture” (S.G. Davis, 1986, p. 158). Demonstrațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
erau puse la Încercare (G. Fabre, J. Heideking, 2001, pp. 12-13). Pe un al doilea palier, ieșirile ceremonializate În stradă contestau În mod direct ordinea și structura de putere existente: „În demonstrațiile greviștilor, oamenii se declară stapânii destinului lor. Aceste demonstrații promovează cauza greviștilor, o definesc ca fiind corectă din punct de vedere moral, colindă orașul pentru a Îndemna și pe alții să li se alăture” (S.G. Davis, 1986, p. 158). Demonstrațiile muncitorilor puneau În scenă nemulțumirile și revendicările celor oprimați
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
demonstrațiile greviștilor, oamenii se declară stapânii destinului lor. Aceste demonstrații promovează cauza greviștilor, o definesc ca fiind corectă din punct de vedere moral, colindă orașul pentru a Îndemna și pe alții să li se alăture” (S.G. Davis, 1986, p. 158). Demonstrațiile muncitorilor puneau În scenă nemulțumirile și revendicările celor oprimați, În forme politice directe (și atunci, acest fenomen intră sub incidența științelor sociale și politice) sau În forme ceremonializate, În care mesajul era transmis prin constructe simbolice (iar antropologia culturală se
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
celor oprimați, În forme politice directe (și atunci, acest fenomen intră sub incidența științelor sociale și politice) sau În forme ceremonializate, În care mesajul era transmis prin constructe simbolice (iar antropologia culturală se ancorează În această zonă). Cel mai adesea, demonstrațiile de acest tip Împrumută elemente din vocabularul ritual al carnavalului: figurine caricaturale și efigii hilare, care reprezintă figurile politice percepute ca adversari, oamenii purtând măști grotești Întrupează inamicii politici, formulările verbale licențioase degradează prestigiul celor aflați la putere. Adeseori, aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
tip Împrumută elemente din vocabularul ritual al carnavalului: figurine caricaturale și efigii hilare, care reprezintă figurile politice percepute ca adversari, oamenii purtând măști grotești Întrupează inamicii politici, formulările verbale licențioase degradează prestigiul celor aflați la putere. Adeseori, aceste parade și demonstrații parodiază procesiunile solemne oficiale, iar râsul anulează pretenția de legitimitate a liderilor și instituțiilor aflate la conducere: Paradele respectabile defineau statutul participanților, diferențiindu-i de neparticipanți și explicitau standardele care dădeau dreptul de a participa - precum abstinența și virtutea militară
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
carnavalești care dublează parada oficială prilejuită de festivități comemorative locale (C. Farber, 1983), În manifestările de stradă ale muncitorilor (S. Collet, 1982), sau În sărbătorile „de contestare” a structurilor de putere În exercițiu (P. Ariès, 1984). De obicei, paradele și demonstrațiile conduc către o adunare În care se afirmă valorile comune, Împărtășite de participanții la acest eveniment ceremonial. Acesta este reuniunea politică: „În aspectele sale cele mai generale, reuniunea nu există decât pentru a depune mărturie despre unitate și despre comuniune
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
al revoltelor sociale - ceea ce explică interferențele dintre manifestările ritualice și evenimentele istorice: carnavalul se poate transforma În revoltă fățișă, iar revoltele pot Îmbrăca adesea hainele carnavalului. Pe 15 aprilie 1967 străzile din Manhattan au fost Împânzite de cea mai mare demonstrație În favoarea păcii din ultimele decenii. ș...ț În parc, diverși activiști precedaseră marșul cu propriile ceremonii. Pe peluza verde, câțiva tineri au desfășurat pancarte cu sloganuri, autoproclamându-se Comitetul Statelor Unite În Ajutorul Frontului de Eliberare a Vietnamului de Sud. În fața lor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ordinele de Încorporare unui alt tânăr, care le dădea foc de la flăcările ce pâlpâiau Într-un ibric de cafea. (D. Kertzer, 2002, p. 117) La o primă vedere, am fi tentați să credem că avem de-a face cu o demonstrație și o Întânire de protest - altfel spus, cu acțiuni politice, și nu cu manifestări rituale. Elementele carnavalești sunt Însă evidente: fabricarea de instanțe hilare, cu denumiri pompoase și batjocoritoare („Comitetul Statelor Unite În Ajutorul Frontului de Eliberare a Vietnamului de Sud
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a o muta Într-un cod minor, batjocoritor. Amestecul dintre carnaval și contestație politică este relevat și de R. Schechner (1993) În analiza unor proteste social-politice precum cele din Piața Tiananmen din anul 1989, distrugerea Zidului Berlinului din același an, demonstrația Împotriva războiului din Vietnam din Washington, În anul 1970, mișcările studențești de la Paris din 1968. În primul caz, antropologul amintit subliniază existența figurilor alegorice (Statuia Libertății, Bodhisattva, figuri ale teatrului Pâine și Păpuși), costumația colorată și măștile alegorice, scenetele contestatare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mișcările studențești de la Paris din 1968. În primul caz, antropologul amintit subliniază existența figurilor alegorice (Statuia Libertății, Bodhisattva, figuri ale teatrului Pâine și Păpuși), costumația colorată și măștile alegorice, scenetele contestatare improvizate și utilizarea cântecelor „interzise”: În ciuda caracterului organizat al demonstrației și a seriozității intențiilor lor, studenții acționau ca la un carnaval. Atmosfera de distracție, camaraderie, ironie și subversiune a stârnit spaimă și ură Între oficialii Chinei. Studenții se așezau și dormeau oriunde voiau În piață, În formule de o varietate
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
este vorba despre tradițiile procesiunilor cu măști performate de Ziua Nebunilor și În alte parade carnavalești. În același sens, manifestările Împotriva adversarilor Revoluției, precum Lordul Bute și Thomas Hutchinson, Îmbrăcau formele riturilor „țapului ispășitor” și sugerau iminența sacrificiului eliberator. Ulterior, demonstrațiile cu efigii ale Puterii engleze, care erau arse, spânzurate sau decapitate se integrează În categoria riturilor charivari, utilizate cu scop politic, iar acțiunile violente Împotriva lidelor loiali Coroanei britanice, care erau bătuți de mulțimea revoltată, sau distrugerile bunurilor acestora, se
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
decapitate se integrează În categoria riturilor charivari, utilizate cu scop politic, iar acțiunile violente Împotriva lidelor loiali Coroanei britanice, care erau bătuți de mulțimea revoltată, sau distrugerile bunurilor acestora, se integrează În familia riturilor violenței. (Textul de față reproduce sintetic demonstrația din P. Shaw, 1981, pp. 206-221.) Tipologii ale mituluitc "Tipologii ale mitului" Fixarea unor mari familii de mituri nu este o operație simplă, În primul rând din cauza marii varietăți de teme abordate de mituri și În al doilea rând din cauza
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sugerează semnificații cu mare șansă de validitate, dar niciodată absolute. Fără a fi convergente În rezultatele lor, studiile acestor specialiști au În comun o exigență și rigoare metodologică prin care se distanțează de hermeneutica speculativă și se apropie de mecanismul demonstrațiilor științifice. După cum am arătat anterior, faptul că mitologia nu poate fi identificată ca o evidență etnografică (de tipul unei datini sau a unui text folcloric) duce la situația (oarecum paradoxală) În care pentru o anumită cultură nu există o singură
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
absurdului comic caragialian îi permite Loredanei Ilie să imprime o imagine valorizatoare dramei Năpasta, descalificată valoric de Paul Zarifopol, în eseul Publicul și arta lui Caragiale. Defectele amendate de critic sunt întoarse în trăsături particulare ale farsei tragice moderne. Sugestivă, demonstrația dezvăluie intuiție critică. Restabilirea dreptății printr-o nedreptate întruchipează "justiția naturală imanentă, opusă oarbei justiții sociale". Inedită, prin perspectiva plurală și corelarea cu absurdul comic caragialian, este și interpretarea "paginilor bizare", semnate de Urmuz. Comentariul Loredanei Ilie se deosebește de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de integrare în text a surselor bibliografice, diverse și relevante. Există un echilibru permanent între sursele tradiționale și actuale, între textele teoretice autohtone și străine. Iar bibliografia este folosită ca argumentare a propriilor idei, dar și punct de plecare a demonstrației independente. Consemnez fluența exprimării. Subordonat calităților general stilistice, discursul critic se singularizează prin acuratețe și atentă distribuție a lexicului în enunț și a propozițiilor în frază. Din loc în loc se ivesc expresive caracterizări metaforice. În Conul Leonida față cu reacțiunea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acest ultim obstacol care-i spulberă întreaga teorie."118 Acest tip comic al silogismului baroc va fi dus la perfecțiune în Rinocerii și în Ucigaș fără simbrie, prin pseudoprelegerile Logicianului, adevărate mostre ale absurdității judecăților deduse mecanic, impuse prin facilitatea demonstrației A=B; C=B => A=C: "Logicianul: Iată deci un silogism: Isidor și Pricot au fiecare câte patru picioare. Pisica are patru picioare. Deci, Isidor și Pricot sunt pisici" sau, mai edificator: "Alt silogism: Toate pisicile sunt muritoare. Socrate este
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau dimpotrivă concizia excesivă obturează sensul și generează comicul bazat pe procedeele acumulării haotice sau ale echivocului. Discursul înverșunatului Mitică din Situațiunea pune în lumină valențele comice ale anacolutului, iar expozeul incoerent și găunos al lui Farfuridi este o neîntrecută "demonstrație" de prolixitate. În aceeași preocupare a autorului de a exploata în registrul comicului greșelile de construcție sintactică, se înscriu și mostrele de stil birocratic: C.F.R. Raport către șeful mișcării din partea șefului unei gări, În stilul și cu sintaxa" Monitorului Oficial
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
iar forma finală va fi dictată în timpul nopții de pomină de către magnatul Grigore Bucșan, mânuitorul din umbră al sforilor care dirijau marionetele de pe scena politică. Cel mai clar exemplu de însușire a sugestiei caragialiene în acest sens este însă chiar demonstrația că "orice se poate demonstra" din grupajul eseistic Nu al lui Eugen Ionescu. Avem în vedere în primul rând cele două variante de critică literară, categoric opuse una celeilalte, pe marginea romanului Maitreyi, "succesiv aprobată și reprobată de către aceeași conștiință
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Interesant este faptul că, exploatând tocmai acest sens al absurdului, teatrul denumit astfel nu numai că nu este absurd, ci duce raționamentul logic până la exces, "noneroul" farsei tragice fiind adesea obsedat de "ducerea la absurd" a logicii înseși. Elocventă este demonstrația făcută de Bartholomeus, logicianul din piesa lui Eugen Ionescu, Improvizația la Alma sau Cameleonul păstorului: "Ba nu, dimpotrivă, putem spune că din cât un lucru este fals într-adevăr, dintr-atât este de fals adevărat; din cât este mai puțin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]