11,261 matches
-
a trecut la atacuri mai dure și mai concentrate Împotriva tuturor celor care nu picaseră În pânza lor de păianjen, Întinsă cu dibăcie prin mahalalele hușene locuite compact de coreligionari cu toate că rândurile care urmează nu pot fi nici pe departe ecoul unor păreri unanime știindu-se faptul că mișcările sioniste, de toate orientările, aveau o mult mai mare popularitate deoarece promiteau plecarea IMEDIATĂ și SIGURĂ În Palestina: „1) Populația evreiască din Huși protestează În contra acelora care creiază panică În sânul său
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Clotilda sau Crima și amorul, drame de Fr. Soulié și A. Bussauge și în Monk o comedie franțuzească, ambele lucrări traduse chiar de el. A fost deci și traducător, după cum a fost și ziarist, director al ziarului de orientare naționalliberară „Ecoul Moldovei” (1890-1909 și 1914-1918). Emanoil Manoliu a fost un istoric al teatrului: a scris o documentată istorie a Teatrului intitulată O privire retrospectivă asupra teatrului moldovenesc, publicată în 1925, la Editura Goldner din Iași. După moartea actorului și profesorului Mihail
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
de-un brav popor... De la începutul cântecului, asistența se ridică în picioare, stimulând puternic sentimentele patriotice prin cuvinte și sunetul muzicii. Cineva pe bună dreptate spunea : « Cântecul tricolorului este o imagine a sufletului nostru, fără reminiscențe străine în el, fără ecouri din vre-o altă muzică. El a răsărit din elanul sincer al unui artist îndrăgostit de frumos, dar și de cauza ridicării poporului său la nivelul progresului și civilizației altor popoare, la libertatea lor » Apoi se interpretează de către violonistul Gheorghe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
altă decepție! Eu, care promovasem primul sunt acum al doilea, iar fiica perceptorului era prima. La împărțirea premiilor aud o voce clară, răspicată, a cuiva care a spus tare: „Rușine pentru o asemenea nedreptate”, dar acest protest n-a avut ecoul scontat. La acest sfârșit de an școlar aveam zece ani și am jucat la serbarea finală rolul unui învățător. Am intrat în rol cu succes și am primit aplauze repetate, care au făcut să-mi înmugurească un mare vis... acela
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de incapacitatea de a se fixa în proiectul unei idei, de a se aplica reflecției. Acest neastâmpăr discursiv coincide cu deambulația sa eratică, cu mișcările necontro- late, cu agitația permanentă. Nae este recipientul unei retorici compulsive, glosolalia sa se face ecoul tumultului discursiv din spațiul mediatic în care renaște personajul caragialian. Intemperanța îi aparține nu și bagajul vast de clișee jurnaliere. Aflăm cu stupoare că Nae a colindat toată noaptea de la o cârciumă la alta, fără intenția de a reveni acasă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
una rituală, o ritualitate a sărbătorii care include excesul și suspendarea ătemporarăă a autorității, cu transgresarea calificată a interdictelor. Ipistatul Nae Ipingescu este maes- trul de ceremonii, cel care încalcă legea trăgând focuri de pistol în aer, focuri care dobândesc ecoul unor lovituri de tun în registrul lui „simț enorm și văz monstruos”. Petre- cerea, Lăsata Secului, marchează intrarea în perioada rituală a celui mai îndelungat post, care precede o sărbă- toare importantă, Paștele, o sărbătoare care posedă un caracter sacrificial
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Viteazul. Revendicarea simbolică e transparentă, eroicul student în drept face corp comun, la propriu și la figurat, cu eroul de la Călugăreni. Sensul progresiei este conferit și de calitatea de orator a studentului în drept a cărui logoree belicos-patetică își are ecoul în discursul jurnalistic care la rândul lui rostogolește retoric militan- tismul junelui revoltat. Avem în acest efect de amplificare a grandiosului rețeta transformării sale în grotesc. Talentul oratoric, componentă esențială a personalității carismatice este celălalt mediu prin care deformarea își
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
este Coriolan Drăgănescu produsul unei retorici, a propriei sale retorici, dar mai ales a celei vehiculate în gazetă ? Ne aflăm într-un fenomen de rezonanță, discursul patetic al lui Coriolan intră în rezonanță cu discursul jurnalistic, care i se face ecou. Absența unui context care să revendice grandoarea este compensată la nivelul unei retorici grandilocvente instaurată prin practica jurnalistică. Discursul jurnalistic constituie lentila deformatoare în măsură să dea amploare evenimentelor, să transforme non- evenimentul în eveniment, banalul în excepțional. Aparent, naratorul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fundu-i zac atâtea sfărâmături de corăbii înghițite pe de-a pururi, înainte de a fi putut ajunge la liman !” Fragmentul poate constitui foarte bine un decupaj dintr-un roman al lui Victor Hugo. Fraza va reveni spre finalul textului, reluată în ecou, ca refren și concluzie totodată a întregii istorii, cu un ce meditativ. Avem aici viziunea unui contemplativ, cu acea amplitudine de afect și perspectivă proprie romanticilor. Grandoarea peisajului marin și a adâncurilor sale pusă în relație cu aceea a abisului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
alte piese, Conul Leonida față cu Reac‑ țiunea, sau în momente precum Grand Hôtel „Victoria Română”. Având în vedere caracterul fondator al actului politic și probabil stranietatea sa într-o economie de reflex feudal, atenția pe care o suscită și ecoul probabil redimen- sionat în presă și în memoria primilor „cetățeni” nu trebuie judecat numaidecât prin prisma unui efect comic. Lipsa de măsură sau stabilirea unei măsuri care se prezintă ca o noutate absolută focalizează atenția asupra evenimen- tului proiectându-l
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Sibiul constituie un spațiu de reclu- ziune, atemporal, într-o nemișcare de Necropolă pe care-l va evoca într-un minunat eseu, „Sibiu, cetatea umbrelor” publicat în România nouă (an XII, nr. 88, 22 decembrie 1944). Scrisorile reiau parcă în ecou reflecțiile din acest eseu, precum cea din 11 mai 1947 adresată lui „Nego”. „În Sibiu, ce să- ți spun ? Toate ca acum doi ani, trei ani, o sută de ani ! Cu absența ta, care l-ai golit dintr-o dată de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de stradă, grevele. Cu toate acestea, în martie 1973, la noile alegeri prezidențiale Unidad Popular și Allende câștigă cu 43,3%. Al doilea mandat prezidențial avea să se sfârșească tragic pentru Allende, la 11 septembrie 1973. Armata s-a făcut ecoul nemulțumirilor și nemulțumiților și generalul Augusto Pinochet, numit chiar de Allende șef al armatei la 23 august, avea să conducă lovitura de stat militară. În ziua de 11 septembrie, Allende a sosit la Palatul Moneda, sediul Președinției, la ora 7
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
același an, Axinte Frunză, fin cunoscător al realităților perioadei și-a îndreptat critica împotriva partidelor conservator și liberal, care făceau promisiuni demagogice, pe tema libertăților democratice și a cuvântului, dar, în realitate, căutau să le îngrădească. Studiul a stârnit vii ecouri în opinia publică. După ieșirea la pensie (1931ă de la Liceul Internat din Iași, Axinte Frunză s-a mutat la București unde, după un scurt timp, s-a stins din viață, în luna mai 1933. GHEORGHIEV, GHEORGHE (1907-1999ă MATEMATICIAN Printre marile
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
și, ulterior, sau înscris pentru conducerea activității de doctorat la profesorul Prisacaru. A publicat și prezentat, în cadrul a numeroase sesiuni științifice din țară și străinătate peste 100 de lucrări personale sau în colectiv. Dintre acestea, unele au avut un deosebit ecou, cum este lucrarea Considerațiuni experimentale asupra fenomenului de automodulație dinamică în amplificatoarele magnetice de tip modulator care a primit, în 1962, Premiul Ministerului Învățământului. A publicat la Editura Tehnica București monografia Radiații infraroșii și aplicații, în anul 1972. A condus
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
și al Propășirii, ideile generației sale despre necesitatea unei literaturi inspirate din realitățile naționale, despre valoarea estetică și documentară a folclorului. Alecu Russo s-a făcut cunoscut și ca polemist împotriva exagerărilor curentului latinist. Dintre scrierile sale, cel mai mare ecou în epocă l-a avut datorită semnificației sale patriotice și revoluționare, poemul în proză Cântarea României. Evocare a istoriei patriei, poemul afirmă ideea demnității naționale, protestează violent împotriva asupririi feudale și a trădării boierești, subliniază inevitabilitatea victoriei finale a forțelor
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
acest amestec de tragedie, comedie și absurd, Jarry părea că l-a inventat pe regele Ubu În spiritul liber și haotic al lumii preshakespeariene, iar În Arden ceva din pasiunea obsesivă ce duce la moarte și desfigurare sună ca un ecou al impulsurilor demente, tipice lumii ubuești. „Gesturi și semne prin flăcări“, mesajul lui Artaud ne electriza, ne obliga pe mine și pe actori să ne angajăm În căutarea imposibilului. Citindu-l și recitindu-l, deși nu Înțelegeam mare lucru, căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
aduce viața Într-un oraș ca New York-ul, unde se Întretaie atâtea culturi diferite. Interesant e că imaginea finală din spectacolul newyorkez, cu Priscilla Smith prinsă Între bețele de bambus, ca Între niște chibrituri uriașe gata să ardă, era un ecou metaforic al situației din ’68, deși, de la New York, În timp ce repetam, nu m-am gândit nici o clipă la Praga. GB: Mie imaginea actriței răstignite Între bețele care parcă Îi ieșeau prin trup Îmi amintea de sulițele Sfântului Sebastian, producând aceeași impresie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Înainte de a-și cumpăra prima pereche de jeans din viața lui, vorbea păsărește, dar cu o prezență care transmitea o forță concretă. „De unde să Începem?“ Vocea lui Brook, abia audibilă, Într-o franceză cu accent de Oxford, suna ca un ecou al propriilor mele Întrebări. Și el privea În jur spațiul impersonal, care nu inspira nici o sugestie de joc și, parcă intuind pericolul unui sentiment de descurajare generală care plutea În aer, ne-a spus: „Am o idee: ce-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
căror Înțeles ne era străin, odată rostite cu pasiune improvizată de actori, căpătau forță și, ciudat, deși nu le Înțelegeam, ceva din sensul lor adânc ne convingea. E greu de descris ce anume, dar păreau că apar dinăuntru, ca un ecou al subconștientului. Le-am cerut actorilor să asculte sonoritatea cuvintelor În timp ce le rosteau. Astfel, ce era proiectat În afară corespundea cu ce a fost auzit Înăuntru și jocul lor capta o vibrație neașteptată. Mai târziu, când ne-a fost dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
imobilitate exterioară! Apoi brusc Începeau să danseze cu o viteză și o vigoare ce mă uimeau. La sfârșitul zilei, după lunga reprezentație, imagini și sunete erau Întipărite extrem de viu În memorie și, deși nu le Înțelegeam, aceste manifestări găseau un ecou În mine. Tinerii japonezi cu care discutam erau surprinși de interesul și pasiunea mea pentru Nô. Ei nu-l frecventau deloc. Pentru ei era o artă muribundă, care le amintea că bunicii lor intonau asemenea sunete lungi și monotone, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
aparent simplu al acestor cuvinte. Noi, În Vest, avem prea ușor Încredere În emoție. Ne aruncăm cu trup și suflet În a exprima pasiunea. Japonezii indică delicat, ca În desenele sau litografiile clasice, unde se simte doar sugestia, ca un ecou indirect, ce permite astfel imaginației să intre În teritoriul pur poetic. Priscilla era foarte interesată să aibă experiența directă a antrenamentului actorului japonez. A fost acceptată În mod excepțional, căci fiind străină și femeie (În tradiția japoneză, toate rolurile sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de idei inspirate din călătorie, iar Liz Își Îmbogățise spectaculos vocabularul muzical. În munca de pregătire, o bună parte din antrenamentul vocal se baza pe studiul altor culturi. Expresia prin muzică a diferitelor mituri tragice, fie africane, fie asiatice, avea ecouri În Troienele. Le-am dat actorilor să asculte și o Înregistrare de culegeri folclorice maramureșene. Lamentoul Andromacăi a fost inspirat de un bocet autentic din Oaș. Actorii ascultau bocetul românesc și Încercau să reproducă sunetul pur, la Început prin repetare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
făcut ca Întrebarea pe care mi-a pus-o, Why are you here?, să reverbereze profund În mine. Forța Întrebării mă făcea să descopăr lipsa de claritate În intențiile mele. Why are you here? aud din nou interior, ca un ecou. El a adăugat: „Nu te grăbi să răspunzi, rămâi un timp cu Întrebarea“. Venisem În căutare de ajutor și la sfârșitul Întâlnirii știam că am nimerit la adresa bună. Din acea zi, am avut privilegiul să beneficiez de Îndrumarea lor Înțeleaptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Dar mie Îmi pare rău că am pierdut În teatru senzația aceea a melodiei vocii, a unei emoții, cum ar fi cea a lui Lear În furtună, a cărei expresie ar suna mai natural cântată. Am și acum În urechi ecoul rezonant al muzicalității lui Vraca sau Storin, voci care se apropiau Într-un fel de operă. Pentru mine este un privilegiu să pot asculta muzică din momentul În care pianista corepetitoare atacă cu brio primele note ale partiturii, la Începutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
foarte zgomotos pe seama Traviatei. Cum Helmer se mutase la Londra, unde avea să aibă o excelentă carieră la BBC, m-am gândit, primind această telegramă la New York, că nu putea să fie decât de la el, ca un banc bun În ecou la tinerețea noastră teribilistă. „Nu“, Îmi dezvăluie Brian, „noi eram, Welsh National Opera, dar aveam atunci un sezon londonez și am scris din Londra!“ Neprimind nici un răspuns, McMaster putea să renunțe, dar hotărârea de a mă convinge să lucrez În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]