11,537 matches
-
recentă ! Cele două complexe sunt omniprezente, dominante și adesea devoratoare. Le regăsim, în forme subtile, camuflate sau brutal exprimate, la toți creatorii români, fără excepție. O explicație elementară, sumară, dar profundă în felul său, rămâne, în primul rând, raportarea la eternul amor propriu (vanitate și orgoliu) universal uman. De ce el ne-ar fi interzis? Restul este, într-adevăr, literatură. Se poate propune chiar și o mică schiță morfologică a acestor complexe. Doar simple sugestii pentru aprofundări viitoare. Un mod curent de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Ele se întâlnesc și la E. Lovinescu, amintit anterior. O explicație obiectivă există: doi critici incontestabil mari critici au sentimentul legitim al valorii lor. însă și conștiința că ei se manifestă într-o cultură minoră, marginală, provincială, care-i condamnă etern la obscuritate. Și atunci fiecare vine cu consolările sale: dar sunt un creator absolut (G. Călinescu), dar numai eu am dreptul să fac ordine în literatura mea (E. Lovinescu) etc. Și nu se poate spune că nu au dreptate în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ar putea fi invocată, cu toate exagerările de rigoare. Complexul de inferioritate are și alte aspecte. El este resimțit ca definitiv și ireparabil. Cultura română este și rămâne prin definiție minoră. Omul de cultură român nu poate fi decât un etern elev, discipol, epigon, suiveur al unui maestru occidental. Nimic mai mult. Capacitatea sa de a lua și inițiative proprii îi este congenital și structural refuzată. Ceea ce se poate numi independență intelectuală, soluții proprii, personalitate și chiar originalitate, este de neconceput
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
doar sincronizarea mecanică, parafraza, compilația seacă, în perpetuitate. Când ne-am permis, cândva, să aducem unei celebrități critice franceze și unele obiecții, am produs un dezgust sincer și chiar oroare. Căci cultura română este, nu poate fi altfel, decât o eternă colonie. Un critic român măcar egal și nu mai mult cu unul occidental? Dar este o aberație totală ! A te compara cu o celebritate de la Seuil, o megalomanie nepermisă, insuportabilă ! O infatuare egolatră, demnă de dispreț și caricatură ! O enormitate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nivel posibil. în unele cazuri, fericite, nici chiar depășirea unor mari modele și repere. Să mai amintim încă o dată, în sfârșit, pe urmele lui M. Kogălniceanu, că traducțiile nu fac o literatură? Și că nimic nu înlocuiește inițiativa personală? Epigoni eterni doar în umbra marilor culturi majore? O astfel de creativitate, creditată ca potențial competitivă, nu înseamnă câtuși de puțin o aspirație naționalistă. O cultură deschisă, conștientă de posibilitățile sale, eliberată de complexe, propulsată cu toată energia, edificată asupra scopurilor sale
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
capitolul Tinerețe fără bătrânețe...), în Întoarcerea din rai (depășirea prin moarte a "rupturii" provocată de cele două iubiri ale lui Pavel Anicet), Nuntă în Cer ("cele două iubiri în timp ale Ilenei"), Noaptea de Sânziene; și "cercetată teoretic" în Mitul eternei reîntoarceri, Imagini și Simboluri, Nostalgia originilor și proiectata La chute dans l'histoire. "Într-o formulă sumară, aș putea spune că toate aceste lucrări încearcă să deslege aceeași taină centrală a rupturii provocată de apariția Timpului și a "căderii în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
viața personajelor și încetinește intriga mitologică a narațiunii", proza este "prea demonstrativă" dând senzația unui "eseu erudit recitat de actori-teoreticieni, tobă de carte"44. Despre aceeași proză, Marta Petreu consideră că este redevabilă în mare măsură unor opere ca Mitul eternei reîntoarceri, Aspecte ale mitului, și unor capitole din Istoria credințelor și ideilor religioase: "fără date de pură erudiție, simbolismul baroc al cărții rămâne inaccesibil". Senzația după citirea cărții, după decriptarea semnelor și a simbolurilor, este că "savantul colaborează nepermis de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Uneori etimologiile pot salva un cuvânt restaurându-i sensul inițial", sensul nobil al cuvântului superstiție fiind acela de idee sau de ritual care "rămâne deasupra" istoriei, vreme nu de o generație sau două, ci "stă deasupra timpului", ca o normă etern valabilă, ca un Principiu, ca un Simbol 71. Eliade diferențiază superstiția, cu caracter supratemporal și în care se răsfrânge intuiția primordială a normelor, a principiilor fundamentale, metafizice (lumină și întuneric, moarte și înviere, centrul, polul etc.) și servește simbolicii și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mai multă Istorie, îți dai seama ce repercusiuni poate avea dezechilibrul acesta interior în afara noastră. Cum am putea fi creatori în Istorie, noi, câteva zeci de milioane de dezechilibrați?" este o rezumare abruptă a uneia din temele majore ale Mitului eternei reîntoarceri 76: "atunci când istoria se dezvăluie, periodic, ca spațiu al iraționalului și ca forță a terorii, omul modern, acest "dezechilibrat" se găsește cufundat în absurd și rămâne lipsit de mijloace de apărare. Și totuși, "teroarea istoriei" nu e un fapt
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Eugenio d'Ors, și apoi, la sfârșitul anilor 1930, la Coomaraswamy, având sensul neoplatonician de "model exemplar" cu referire la actele și creațiile primordiale din mituri 94. În Încercarea labirintului, Eliade mărturisește "greșeala" de a fi dat cărții sale Mitul eternei reîntoarceri, subtitlul Arhetipuri și repetare, riscând să creeze confuzie cu terminologia lui Jung pentru care arhetipurile reprezentau structuri ale inconștientului colectiv. (În scrisoarea din 3 mai 1977 adresată lui Culianu, Eliade revine asupra "termenului impropriu pentru ce voiam eu să
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
îmbrăca intră în relație cu nume ca Lucia sau Maria, care, în Divina comedie sunt personificări ale grației divine, anticipându-i destinul de nouă Beatrice 8. Despre acest nume, Eliade aduce lămuriri în Memoriile sale, considerându-l o întrupare "a eternului feminin românesc (...) ursit să rămână insensibil, sau, mai exact, irecognoscibil sub fervoarea blândă și cumpătata serenitate care caracterizează toate modurile românești de a fi în lume"9; trimiterea este, după cum afirmă Matei Călinescu, la personajul de basm Ileana Cosânzeana, pe
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în a pune semnul egalității între iubire și absolut, eșec izvorât din încercarea disperată (camilpetresciană, similară celei a lui Fred Vasilescu) de a-și apăra identitatea. Aprecierile lui Eliade cu privire la acest personaj feminin, văzut ca o întrupare a unui a etern feminin românesc irecognoscibil, duc la ideea unui mit (recreat) al soarelui și lunii, și, de aceea, proiectat în rândul iubirilor imposibile. Interpretarea este susținută la nivel etimologic, analiza structurii antroponimului și a numelui sărbătorii demonstrează prezența aceluiași radical indo-european *swel-
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sa în balaur aduce după sine redobândirea aripilor. Paratextul are rolul de a limita semnificațiile simbolului: șarpele ca simbol al coincidenței contrariilor (epifanie lunară și solară, demon și zeu), căutarea perechii și refacerea androginului 173. Andronic este "epifania unei ființe eterne"174 ("eu simt că am trăit aici încontinuu, de la începuturile mânăstirii"), care își caută perechea, pe Arghira, "frumoasa din lapte, adevărata fată a Moruzeștilor, fata lor de sânge", pierită în împrejurări ciudate în pivnițele mănăstirii. (Povestea Frumoasei din Lapte este
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
uitarea" sa era în fond uitarea adevăratei naturi nemuritoare și că "farmecele din Kadali" reprezintă mirajele vieții profane. Goraknăth îi arată că "uitarea" care era să-l coste nemurirea a fost provocată de zeița Durgă. Această vrăjitorie a ei simbolizează eternul blestem al ignoranței, azvârlit de "Natură" (i.e.Durgă) asupra omului"281. În căldura înăbușitoare a Bucureștilor, în timp ce așteaptă tramvaiul, Gavrilescu simte, asemeni colonelului Lawrence, că arșița îl lovește "în creștet", "ca o sabie": "Arșița aceea teribilă a Arabiei l-a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Amnezia (sau uitarea propriei identități), somnul, captivitatea, căderea, nostalgia după țara pierdută sunt simboluri și imagini specific gnostice, deși nu sunt creații ale gnosticilor, fiind mult mai vechi. Odată scufundat în Materie (=Viața), sufletul își uită propria identitate, "centrul", "ființa eternă". Dumnezeu dispune ca un Trimis să-l trezească, să-și recâștige conștiința de sine (mitul "Salvatorului salvat"). Trimisul, mesagerul, este, aici, Leana ("mesagerul e trimis întotdeauna de altcineva"518); rolul mesagerului nu este de a mântui, ci de a-l
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
îndemna la crearea unei drame fantastice românești pornind de la teme folclorice ca priveghiul morților, jocurile de copii - considerate resturi din ceremonialele inițiatice și riturile agricole - Noaptea Sfântului Andrei, solstițiul de vară, misterul topitoriilor metalelor prețioase, teme care conduc către izvorul etern de creație, prezența fantastică 686). Teatrul înseamnă transpunerea unor scenarii "mitico-rituale", arhaice, soteriologice, escatologice, ritualice, erotice, inițiatice, simpla lor "desfășurare dramatică". Tetralogia de început cuprinde La început a fost sfârșitul, Războiul Troiei, Principatele unite și piesa al cărei erou este
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
proliferare a celulelor, a caracterului "anarhic, haotic, al construcțiilor micro și macrocelulare", a procesului fiziologic, "ateologic", "amputat de intenționalitate", care "creează" "în neștire și la întâmplare, fără scop, fără plan, fără structură..."774; așadar, o vindecare miraculoasă și o reîntinerire eternă. Consecința întreruperii tratamentului la jumătate, din ordinul autorităților, este o existență vegetală ("voi, cele trei Amazoane, o să trăiți de acum înainte, ca florile, după soare..." 775) de Persefonă: o jumătate de an pe pământ, cealaltă jumătate în infern. Fără a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care tinde să se împlinească, să depășească "cercul strâmt". Este singurul basm care "nu se încheie în chip fericit", dar este basmul nostalgiei fericite pentru că e singurul care exprimă "plinătatea, măsura, adevărul a ceea ce se poate numi ființă"783. Mitul eternei reîntoarceri (spre care converg toate celelalte mituri), necontenita aspirație și permanenta întoarcere a omului la starea originară, depășirea limitelor sunt punctele de intersecție ale operei lui Mircea Eliade cu basmul folcloric 784*. Basmul Tinerețe fără bătrânețe..., cules de către Petre Ispirescu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a lui parte Fără, și mor înseamnă moarte; De le împreuni ai: fără moarte"898. Adevărata dragoste tot una cu "nemurirea""899 i se revelează lui Dayan în chipurile inefabilei Madonna Intelligenza: poezia și matematica. "Înțelepciunea, dragostea și nemurirea", "Femeia Eternă și femeia pe care ai s-o iubești"900 iau forma imaginii lui Irinel Costache, iubita sa din copilărie. Divinizarea ființei iubite amintește de Dante pentru care Beatrice reprezenta "teologia, așadar misterul mântuirii"901. Așa cum cifra 99 din povestea boierului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
care și-a ajuns scopul"), Bodhisattva ("Ființa menită Trezirii"), "Trezitul" (buddha) pentru a-și cuceri libertatea interioară. Eliade folosește mitonime pe care le recreează: Una (Uni, zeița etruscă identică Junonei) în text, întruchipare a lui Orfeu, și Leana, reprezentare a eternului feminin al basmelor românești, Ileana Cosânzeana (În curte la Dionis, Elena se asociază Înțelepciunii coborâte din cer, Ennoia). Alteori, Eliade desacralizează mitonimul, prin adăugarea de sufixe; Gavrilescu, Manolache redau versiunea desacralizată a numelui prin căderea în derizoriu, pierderea în omenesc
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Editura Humanitas, București, 1993. Eliade, Mircea, Jurnalul portughez și alte scrieri, volumul I, Humanitas, București, 2006. Eliade, Mircea, Memorii (1907-1960), Humanitas, București, 1991, 1997. Eliade, Mircea, Meșterul Manole. Studii de etnologie și mitologie, Editura Junimea, Iași, 1992. Eliade, Mircea, " Mitul eternei reîntoarceri", în Eseuri, Editura Științifică, București, 1991. Eliade, Mircea, Morfologia religiilor. Prolegomene, Editura Jurnalul Literar, București, 1993. Eliade, Mircea, Nostalgia originilor. Istorie și semnificație în religie, Humanitas, București, 1994. Eliade, Mircea, Nuntă în cer, "Eus", Chișinău, 1995. Eliade, Mircea, Oceanografie
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Eseuri, Editura Științifică, București, 1991, p. 123. 85 Corin Braga, 10 studii de arhetipologie, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2007, p. 17. 86 Adrian Marino, op. cit., p. 362. 87 Mircea Eliade, Nostalgia originilor, Editura Humanitas, București, 1994, p. 8. 88 Idem, Mitul eternei reîntoarceri, Editura Univers Enciclopedic, București, 1999, p. 38. 89 Ibidem, p. 39. 90 Ibidem, p. 92. 91 Nicolae Balotă, Un hermeneut al secolului XX, în Euphorion, București, Cartea Românească, 1999, pp. 498 și 506. 92 Corin Braga, op. cit., p. 7
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Cartea Românească, București, 1988, p. 162. 63 Ibidem. 64 Monica Lovinescu, "Ghicitor în pietre", în Ființa Românească, nr. 2/1964, p. 112, apud Ioan Petru Culianu, op. cit., p. 243. 65 Ioan Petru Culianu, op. cit., p. 244. 66 Mircea Eliade, Mitul eternei reîntoarceri, Editura Univers Enciclopedic, București, 1999, p. 13. 67 Ibidem, p. 14. 68 Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, Editura Humanitas, București, 1992, p. 222. 69 Ioan Petru Culianu, op. cit., pp. 244-245. 70 Ibidem, p. 245. 71 Ibidem, pp.
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
culturale, Timișoara, Editura "Amarcord", 1994, p. 19; în seria aceasta autorul încadrează nuiaua de alun, bagheta magicianului, bastonașul subțire din lemn sacru, bâta păstorului, toiagul pelerinului, cârja episcopală, sceptrul regelui, caduceul lui Hermes sau tyrsul lui Dionysos; Mircea Eliade, Mitul eternei reîntoarceri, loc. cit, p. 24, arată că, în riturile de construcție, țărușul, înfipt în pământ fixează capul șarpelui care susține lumea, iar deasupra lui se așază piatra de fundament; piatra de unghi se află exact în "centrul lumii". În acest
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
la Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. V, Editura Fundației Culturale Române, București, 1992, pp. 210-211. 395 Elena Niculiță-Voronca, op. cit., vol. II, p. 447. 396 Analizând mentalitatea arhaică și istoria literară, Eliade observă că imaginilor, arhetipurilor (adică ceea ce este anistoric, suprapersonal, "etern" în om) le corespunde ceea ce găsești în orice personaj, dacă te ocupi de viața lui interioară. Originalitatea personajului constă în a povesti ce face el. (Mircea Eliade, Jurnal, vol. I, Editura Humanitas, București, 1993, p. 201). 397 Mircea Eliade, Istoria
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]