10,806 matches
-
târziu, fiul cel mic, prințul Manuel, a fost proclamat rege al Portugaliei. El a fost ultimul rege al Portugaliei. După ce fiul ei a fost detronat la 5 octombrie 1910, Amélie a părăsit Portugalia împreună cu familia regală și a plecat în exil în Franța. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial guvernul portughez i-a propus să se întoarcă în Portugalia însă ea a refuzat oferta. A vizitat Portugalia ultima dată în 1945. A fost ultima regină consort a Portugaliei iar monarhia
Amélie de Orléans () [Corola-website/Science/320267_a_321596]
-
și a reginei Louise von Hessen-Kassel. În 1878 s-a căsătorit cu Ernest Augustus, moștenitorul exilat al regatului de Hanovra. Cum regatul de Hanovra fusese anexat Prusiei în 1866, ea și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în exil cu soțul ei în Austria. Thyra a fost sora regelui Frederic al VIII-lea al Danemarcei, a reginei Alexandra a Regatului Unit, a regelui George I al Greciei și a împărătesei Maria Feodorovna a Rusiei. Prințesa Thyra s-a născut
Prințesa Thyra a Danemarcei () [Corola-website/Science/320295_a_321624]
-
Insurecțională Ucraineană (UPA), care fost cea mai importantă mișcare de rezistență ucraineană. Republica Populară a Ucrainei Occidentale a încetat să mai existe în 1919, când teritoriul său a fost ocupat de Polonia. Un an mai târziu, ofițerii ucraineni aflați în exil au fondat Organizația Militară Ucraineană ( Українська Військова Організація, Ukrayins'ka Viis'kova Orhanizația, UVO), o organizație militară clandestină, a cărui obiectiv era continuarea luptei armate împotriva Poloniei, destabilizarea situației politice din țară și pregătirea veteranilor de etnie ucraineană pentru o
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
congresul din Viena (1929) și ș-au unit organizațiile în ceea ce a devenit cunoscut ca „”. Deși majoritatea membrilor erau tineri galițieni, primul lider al noii organizații a fost Evghen Konovaleț, iar membrii conducerii, „Provid”, au fost în principal veterani din exil ai UVO În momentul în care a fost fondată, OUN a fost o mișcare marginală în vestul Ucrainei, unde scena politică era dominată de partidul moderat Alianța Național-Democrată Ucraineană (UNDO). UNDO era partizana democrației parlamentare și căută să obțină independența
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
profesor și fost ofițer al Armatei Galițiene a Republicii Populare a Ucrainei Apusene, sau Kirilo Studinski, președintele „Societății științifice șevcenko” Aceste acte au fost condamnate de mitropolitul Bisericii Greco-Catolice Ucrainene, Andrei șetințki, care a criticat în primul rând conducerea din exil a OUN, inițiatoarea actelor de violență executate de tinerii ucraineni. El avea să scrie acești lideri „folosesc copiilor noștri pentru uciderea părinților lor” și că „oricine demoralizează tineretul nostru este un criminal și un dușman al poporului”. Odată cu creșterea intensității
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
militarilor germani existau ofițeri care erau înclinați să sprijine idealurile ucrainenilor, Adolf Hitler a luat o decizie bazată pe considerente rasiale, care excludea independența Ucrainei. În interiorul OUN au existat tensiuni latente dintre tinerii studenți radicali galițieini și veteranii mișcării din exil. Veteranii aveau experiență traiului într-o societate stabilă și a luptei pentru independență în cadrul unor forțe armate regulate. Generația tânără cunoșteau doar represiunea poloneză și lupta clandestină. Conducerea din exil, cunoscută și cu numele de "Provid", se considera elita infailibilă
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
latente dintre tinerii studenți radicali galițieini și veteranii mișcării din exil. Veteranii aveau experiență traiului într-o societate stabilă și a luptei pentru independență în cadrul unor forțe armate regulate. Generația tânără cunoșteau doar represiunea poloneză și lupta clandestină. Conducerea din exil, cunoscută și cu numele de "Provid", se considera elita infailibilă a mișcării. Cei mai mulți membri "Provid", precum generalul Mikola Kapustianski, se prezentau folosind gradele militare obținute în timpul războiului, (război la care cei tineri nu apucaseră să participe). Ei aveau o poziție
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
onoare al ofițerilor și disciplina militară, care îi împiedicau să accepte opinia radicalilor, conform cărora puteau fi folosite orice mijloace pentru îndeplinirea obiectivelor propuse. În schimb, tinerii erau mai impulsivi, violenți și lipsiți de milă. Liderii mai în vârstă din exil admirau fascismului lui Benito Mussolini, dar condamnau nazismul, în vreme ce tânăra generație radicală din Ucraina admirau ideile fasciste și metodele practicate de naziști. În ciuda acestor diferențe, liderul OUN, Evghen Konovalț, a știu ca, datorită priceperii politice și reputației personale, să păstreze
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
moderată. Realitatea a demonstrat că dacă acestea au fost intențiile lui Melnik, ele au fost contrazise de tendințele societății din Ucraina apuseană Majoritatea membrilor OUN era formată din tineri galițieni, care activau în special în Ucraina și mai puțin în exil, din acest motiv fiind mai expuși pericolului arestării și închisorii. Cu toate acestea, opiniile lor erau puțin ascultate de conducerea din exil. După ce mai multe încercări de conciliere dintre facțiunile organizației, tinerii și-au convocat în august 1940 o conferință
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
Majoritatea membrilor OUN era formată din tineri galițieni, care activau în special în Ucraina și mai puțin în exil, din acest motiv fiind mai expuși pericolului arestării și închisorii. Cu toate acestea, opiniile lor erau puțin ascultate de conducerea din exil. După ce mai multe încercări de conciliere dintre facțiunile organizației, tinerii și-au convocat în august 1940 o conferință pentru alegerea unei conduceri proprii. Stepan Bandera a fost ales la conducerea radicalilor. El era un om cu voința de fier, un
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
au fost Legiunea Arhanghelului Mihail din România, ustașii din Croația, Partidul Crucilor cu Săgeți din Ungaria sau grupurile similare din Slovacia sau Polonia. Au existat însă și diferențe semnificative în cadrul facțiunilor OUN în ceea ce privește abordarea totalitarismului. Liderii moderați, care trăiau în exil, erau partizanii fascismului lui Benito Mussolini și condamnau nazismul, în vreme ce tinerii radicali din Ucraina erau susținătorii fascismului și al metodelor practicate de național-socialiștii germani. Facțiunea condusă din exil sprijinea concilierea și cooperarea cu Biserica Greco-Catolică Ucraineană, în vreme ce radicalii tineri aveau
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
semnificative în cadrul facțiunilor OUN în ceea ce privește abordarea totalitarismului. Liderii moderați, care trăiau în exil, erau partizanii fascismului lui Benito Mussolini și condamnau nazismul, în vreme ce tinerii radicali din Ucraina erau susținătorii fascismului și al metodelor practicate de național-socialiștii germani. Facțiunea condusă din exil sprijinea concilierea și cooperarea cu Biserica Greco-Catolică Ucraineană, în vreme ce radicalii tineri aveau o atitudine anticlericală și considerau că era o slăbiciune să nu consideri națiunea drept valoarea supremă . Cele două facțiuni din cadrul OUN aveau propria abordare și în ceea ce privește natura liderului
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
politică nu trebuie să capete statutul de ideologie oficială. Cu toate acestea, elementele totalitare nu au fost eliminate în întregime, aceste fiind reflectate în sublinierea insistentă a „spiritului eroic” și a „solidarității sociale, prieteniei și disciplinei” Ideologia organizațiilor OUN din exil a fost concentrată pe opoziția față de comunism. Spre deosebire de mișcările ustașilor croați sau a legionarilor români, care aveau numeroase similitudini cu cea a naționaliștilor ucraineni, ideologia OUN nu a pus un accent deosebit pe antisemitism. Trei dintre liderii ucrainenilor, generalul Mikola
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
Germania lui Hitler.” Pe 5 octombrie, Beneš și-a dat demisia din funcția de președinte al Cehoslovaciei, înțelegând că destrămarea Cehoslovaciei a fost un „fapt împlinit”. După izbucnirea celui De-al Doilea Război Mondial, a format un guvern cehoslovac în exil la Londra. La începutul lunii noiembrie 1938, ca urmare a Primului arbitraj de la Viena, rezultat din aplicarea Acordului de la München, Cehoslovacia (și mai târziu Slovacia), după ce nu a reușit să negocieze o soluție de compromis cu Ungaria și cu Polonia
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
destul de cumpănit în afacerile sale, așa cum n-aș putea găsi altul în acest regat.”" La sfatul voievodului, el și-a trimis familia și bunurile în Transilvania, din cauza pericolului turcesc ce amenința Moldova, dar nu l-a urmat pe domnitor în exil. Noul domnitor, Ștefan Lăcustă (1538-1540), l-a făcut pe Mateiaș pârcălab de Roman (între 7 martie și 13 iunie 1540), iar la 30 noiembrie 1540 este menționat ca al cincilea boier din Sfatul domnesc, dar fără dregătorie. După reîntoarcerea lui
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Horodniceni () [Corola-website/Science/321076_a_322405]
-
apartenența la o comunitate religioasă. Cuvântul înseamnă a scoate pe cineva din comuniune. Sinonime: afurisenie, afurisire, anatemă, blestem, proclețenie, procleție. În unele religii, excomunicarea include o condamnare spirituală a membrului grupului. După cenzură și sancțiune uneori urmează excomunicarea; aceasta include exilul, îndepărtarea și învinuirea, depinzând de religie, de ofensa care a cauzat excomunicarea, sau de regulile comunității religioase. În creștinism, excomunicarea reprezintă înlăturarea din rândurile Bisericii a unora dintre membrii ei, ca urmare a săvârșirii de păcate grele, de abatere de la
Excomunicare () [Corola-website/Science/321092_a_322421]
-
În iunie, francezii și britanicii au hotărât să invoce obligațiile lor de „puteri protectoare”, care promiseseră să garanteze apărarea constituținalității puterii Regatului Greciei, și au cerut regelui să abdice . Constantin a acceptat și, pe 15 iunie 1917, a plecat în exil, abdicând în favoarea fiului său Alexandru, (considerat de Aliați favorabil Antantei), și nu a fiului său mai mare și principe moștenitor, George. Plecarea regelui a fost urmată de deportarea în Franța și Italia a unui mare număr de regaliști importanți, în
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
Imbros și Tenedos. Înfrângerea catastrofală a Greciei în războiul cu Turcia a marcat sfârșitul „Marii Idei” a naționaliștilor eleni. După eșecul loviturii de stat regaliste condusă de Ioannis Metaxas, regele George al II-lea a fost forțat să plece în exil, iar Venizelos s-a reîntors în țară, devenind premier pentru un nou mandat. În 1924 însă, după o serie de neînțelegeri cu aliații săi, Venizelos a părăsit țara în 1924. În perioada când nu a fost implicat în conducerea guvernului
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
Ustaša. Pavelić și Ustaša au fost susținuți de dictatorul fascist Benito Mussolini din Italia, care îi considera un mijloc de distrugere a Iugoslaviei și de extindere a influenței italiene în Adriatica. Mussolini i-a permis lui Pavelić să locuiască în exil la Roma și să-și pregătească trupele paramilitare pentru războiul cu Iugoslavia. Pavelić avea apoi să cedeze Italiei părți din Dalmația și unele insule din Adriatica, primind în schimb întreaga Bosnie și Herțegovină de astăzi. Taberele Ustaša au fost înființate
Ante Pavelić () [Corola-website/Science/321101_a_322430]
-
fost ucis la ordinul faraonului Necho și nu a mai putut îndeplini acest rol istoric. Textele Bibliei ebraice au fost rescrise pentru a mușamaliza această înfrângere. Reforma monoteistă și istoria deuteronomistă au conferit identitate națională poporului evreu după reîntoarcerea din exilul babilonian și au constituit baza pentru crearea a două noi mari religii: creștinismul și islamul. Pentru istorici cartea nu prezintă noutăți absolute: "" a fost bine primită de cercetătorii biblici și de către arheologi. Baruch Halpern, profesor de studii iudaice la Pennsylvania
Biblia dezgropată () [Corola-website/Science/321138_a_322467]
-
în Italia, tatăl ei a murit. Fratele ei mai mic, Louis, a devenit Duce de Orléans. În urma decesului tatălui ei, Charlottei Aglaé și soțul ei li s-a cerut să rămână la vila prințului din Reggio, într-un fel de exil privat, departe de curtea de la Modena. În 1727, fostul ei iubit, Ducele de Richelieu, a vizitat-o și se pare că ei doi au avut o relație romantică. Când s-a aflat, soțul ei i-a permis să se întoarcă
Charlotte Aglaé de Orléans () [Corola-website/Science/321122_a_322451]
-
la Friedlingen. Amiralul englez Sir George Rooke a câștigat și el o importantă bătălie navală, bătălia din golful Vigo, soldată cu distrugerea totală a flotei spaniole a Indiilor. Anul următor, deși Marlborough a cucerit Bonnul și l-a izgonit în exil pe elector Kölnului, el nu a reușit să cucerească și Anvers-ul, iar francezii au avut mai multe reușite în Germania. O armată franco-bavareză condusă de Villars și Max Emanuel al Bavariei au învins armatele imperiale ale lui Ludovic de Baden
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
fost determinat să meargă la război în sprijinul Triplei Antante. La invitația lui Venizelos, trupele franceze și britanice au intrat în Grecia și l-au forțat pe Constantin I și pe fiul său cel mare, Prințul Moștenitor, să plece în exil. Tânărul Alexandru, un partizan al Megali Idea, a fost încoronat ca rege; în realitate, el nu a avut absolut nici o putere și singura lui sarcină reală a fost de a vizita frontul frecvent și de a încuraja trupele. Totuși, într-
Alexandru I al Greciei () [Corola-website/Science/321219_a_322548]
-
Pireu, suveranul a abandonat coroana în favoarea celui de-al doilea fiu, prințul Alexandru.. La 11 iunie, Ecaterina și familia ei au părăsit palatul de la Atena iar a doua zi familia regală a părăsit Grecia prin Oropos și a luat calea exilului. Ecaterina avea patru ani și a fost ultima dată când și-a văzut fratele Alexandru, care era acum noul rege. Primul ministru Eleftherios Venizelos care și-a asumat puterea întregii țări a interzis orice contact între Alexandru și familia lui
Prințesa Ecaterina a Greciei și Danemarcei () [Corola-website/Science/321213_a_322542]
-
era acum noul rege. Primul ministru Eleftherios Venizelos care și-a asumat puterea întregii țări a interzis orice contact între Alexandru și familia lui. Ecaterina și familia ei s-au stabilit în Elveția, inițial la Saint-Moritz apoi la Zurich. În exilul lor au fost urmați aproape de întreaga familie regală care a părăsit Grecia care intrase în război de partea Antantei. Situația financiară a lui Constantin și Sofia nu era strălucită iar regele, marcat de un puternic sentiment al eșecului, s-a
Prințesa Ecaterina a Greciei și Danemarcei () [Corola-website/Science/321213_a_322542]