10,917 matches
-
DFID etc.) abia după anii ’70, pe fundalul „descoperirii” de către aceștia a celor săraci și foarte săraci a nevoilor, aspirațiilor și „culturii” acestora (în contextul orientării către dezvoltarea rurală și a preocupării față de distribuția echitabilă a resurselor și beneficiilor). 1. Facilitarea ca proces de organizare comunitară. Similitudinea între practicile de organizare comunitară și facilitarea comunitară este enunțată de către World Learning (1999), în cadrul primului text explicit despre facilitarea comunitară din spațiul românesc. Profilul și atribuțiile facilitatorului se suprapun peste cele ale „specialistului
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
săraci și foarte săraci a nevoilor, aspirațiilor și „culturii” acestora (în contextul orientării către dezvoltarea rurală și a preocupării față de distribuția echitabilă a resurselor și beneficiilor). 1. Facilitarea ca proces de organizare comunitară. Similitudinea între practicile de organizare comunitară și facilitarea comunitară este enunțată de către World Learning (1999), în cadrul primului text explicit despre facilitarea comunitară din spațiul românesc. Profilul și atribuțiile facilitatorului se suprapun peste cele ale „specialistului”, „consultantului”, „expertului”, „agentului” sau „consilierului” în dezvoltare sau organizare comunitară descris în literatura
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
către dezvoltarea rurală și a preocupării față de distribuția echitabilă a resurselor și beneficiilor). 1. Facilitarea ca proces de organizare comunitară. Similitudinea între practicile de organizare comunitară și facilitarea comunitară este enunțată de către World Learning (1999), în cadrul primului text explicit despre facilitarea comunitară din spațiul românesc. Profilul și atribuțiile facilitatorului se suprapun peste cele ale „specialistului”, „consultantului”, „expertului”, „agentului” sau „consilierului” în dezvoltare sau organizare comunitară descris în literatura anilor ’20-’50 (Bowman, 1926; Pettit, 1931; Wolf, 1949; Orcutt, 1955; Sanders, 1955
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
sunt de substanță, ci mai degrabă de limbaj - firești, în condițiile în care „dezvoltarea comunitară” a fost inițial un substitut pentru „educația de masă” (Batten, 1951; Mezirow, 1964), în timp ce practicile recente sunt dominate de noțiunea de capital social. Astfel, scopurile facilitării - așa cum sunt descrise de către World Learning - sunt similare cu cele ale organizării comunitare: rezolvarea unor probleme specifice, planificarea unor proiecte, dezvoltarea leadership-ului la nivel local, construirea unei organizații comunitare menite să reprezinte comunitatea și să o mobilizeze pentru rezolvarea problemelor
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
celor existente, transfer de informații și tehnici de identificare a problemelor și resurselor, precum și de planificare către liderii locali și comunitate etc. Chiar și modul în care era justificată necesitatea unei intervenții specializate din afara comunității se regăsește în textele despre facilitarea comunitară elaborate de către unii actori instituționali din spațiul românesc. Organizarea comunitară reprezintă procesul prin care indivizii sunt ajutați să-și recunoască interesele comune și suntasistați pentru a-și satisface aceste interese prin intermediul unor organizații comunitare. Procesul este lent, rareori o
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
localnic - și nu un actor specializat din afara comunității, interfață între comunitate și donatori sau comunitate și ONG-uri cu funcție comunitară (Sandu, 2006, p. 53) - se poate implica mai mult în procesul de organizare comunitară (Wolf, 1955, p. 74) 2. Facilitarea ca proces destinat sprijinirii celor „foarte săraci”. Este accepțiunea care se regăsește, de pildă, în cadrul fondurilor sociale. Oarecum paradoxal, multe texte sau analize despre facilitare - precum World Learning (1999), ARDC (2000), RuralNet (2006) etc. - nu fac nici o referire la „sărăcie
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
se poate implica mai mult în procesul de organizare comunitară (Wolf, 1955, p. 74) 2. Facilitarea ca proces destinat sprijinirii celor „foarte săraci”. Este accepțiunea care se regăsește, de pildă, în cadrul fondurilor sociale. Oarecum paradoxal, multe texte sau analize despre facilitare - precum World Learning (1999), ARDC (2000), RuralNet (2006) etc. - nu fac nici o referire la „sărăcie”. „Inventarea” etichetei de „cei mai săraci” (the poorest of the poor) la începutul anilor ’70 marchează o ruptură față de gândirea și practicile anterioare dominante, care
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
evaluare participativă a nevoilor. De pildă, este greu de imaginat cum s-ar putea facilita din „ușă în ușă” o subregiune de câteva mii sau chiar zeci de mii de locuitori (precum în cazul programului LEADER+). Locul de desfășurare al facilitării comunitare nu mai este doar satul, ci poate fi o comună, o asociație de comune, un bloc, un cartier, o microregiune sau o subregiune. Locul facilitării nu mai poate fi confundat cu „obiectul” facilitării. Unele tehnici de evaluare a nevoilor
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
zeci de mii de locuitori (precum în cazul programului LEADER+). Locul de desfășurare al facilitării comunitare nu mai este doar satul, ci poate fi o comună, o asociație de comune, un bloc, un cartier, o microregiune sau o subregiune. Locul facilitării nu mai poate fi confundat cu „obiectul” facilitării. Unele tehnici de evaluare a nevoilor fie nu sunt aplicabile, fie nu funcționează decât în anumite contexte (de pildă, construirea unei hărți comunitare a fost un proces spontan în anumite comunități facilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
programului LEADER+). Locul de desfășurare al facilitării comunitare nu mai este doar satul, ci poate fi o comună, o asociație de comune, un bloc, un cartier, o microregiune sau o subregiune. Locul facilitării nu mai poate fi confundat cu „obiectul” facilitării. Unele tehnici de evaluare a nevoilor fie nu sunt aplicabile, fie nu funcționează decât în anumite contexte (de pildă, construirea unei hărți comunitare a fost un proces spontan în anumite comunități facilitate de către FRDS, însă în altele a fost mai
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
evaluarea nevoilor și/sau stimularea participării, precum și a răspunsurilor posibile ale unei comunități, vezi caseta de mai jos) Metodologii de evaluare a problemelor comunitare 1. La mijlocul anului 2001, într-un sat din nordul Moldovei a fost inițiat un proces de facilitare pentru depunerea unui proiect la FRDS. Mai jos, sunt câteva fragmente din relatările de atunci ale facilitatorului, consemnate pe parcursul celor cinci luni de facilitare (s-a urmărit identificarea nevoii prioritare a comunității ce ar putea fi finanțată de FRDS, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
1. La mijlocul anului 2001, într-un sat din nordul Moldovei a fost inițiat un proces de facilitare pentru depunerea unui proiect la FRDS. Mai jos, sunt câteva fragmente din relatările de atunci ale facilitatorului, consemnate pe parcursul celor cinci luni de facilitare (s-a urmărit identificarea nevoii prioritare a comunității ce ar putea fi finanțată de FRDS, prin utlizarea alternativă a interviurilor individuale și a adunărilor publice ca mijloace de definire, ierarhizare și legitimare a problemelor comunitare): „(Primele vizite - interviuri din ușă
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
întâlniri a fost de a obține acordul local privind analiza SWOT și de a continua procesul de identificare a nevoilor și a soluțiilor practice, utilizând atât resursele locale, cât și cele puse la dispoziție de finanțatorii care activează în România. Facilitarea comunitară în contextul FRDS Parafrazând-o pe K. Verdery (1996), fără îndoială că existența oportunităților de finanțare, posibilitatea unei comunități sărace de a obține și a administra credite nerambursabile având valori inimaginabile anterior i-a făcut pe membrii comunității să
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
condiții, dacă cei cu spirit antreprenorial nu aveau un prestigiu în cadrul comunității, alegerea unui proiect AGV a avut puține șanse de reușită sau, dacă a fost dusă până la capăt, inițiatorii nu au beneficiat de suportul celorlalți. Care a fost rolul facilitării în crearea cererii de proiecte? Dar în influențarea structurii acesteia, așa cum apare în „tabloul” de mai sus? Ce atribuții specifice a avut facilitatorul și care a fost metodologia de lucru cu comunitățile de-a lungul timpului? Cum s-au ales
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
acesteia, așa cum apare în „tabloul” de mai sus? Ce atribuții specifice a avut facilitatorul și care a fost metodologia de lucru cu comunitățile de-a lungul timpului? Cum s-au ales comunitățile în care s-a intervenit prin acțiuni de facilitare? Cât a durat procesul de facilitare? De ce anumite comunități facilitate au reușit să depună o cerere de finanțare, iar altele nu? Sunt doar câteva întrebări concrete prin care vom încerca să analizăm problematica mai generală a succesului și eșecului unui
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
mai sus? Ce atribuții specifice a avut facilitatorul și care a fost metodologia de lucru cu comunitățile de-a lungul timpului? Cum s-au ales comunitățile în care s-a intervenit prin acțiuni de facilitare? Cât a durat procesul de facilitare? De ce anumite comunități facilitate au reușit să depună o cerere de finanțare, iar altele nu? Sunt doar câteva întrebări concrete prin care vom încerca să analizăm problematica mai generală a succesului și eșecului unui proiect de dezvoltare comunitară și de
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
altele nu? Sunt doar câteva întrebări concrete prin care vom încerca să analizăm problematica mai generală a succesului și eșecului unui proiect de dezvoltare comunitară și de reducere a sărăciei. Alegerea comunităților facilitate. În condițiile în care funcția esențială a facilitării a fost, de-a lungul timpului, creșterea accesului comunităților sărace la proiectele FRDS, primul pas a constat în a defini ce înseamnă „sărac” și „a avea dificultăți în accesarea granturilor FRDS” (operație deloc simplă, atât timp cât nu existau indicatori specifici la
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
evaluare a sărăciei unei comunități -, s-a încercat inițial localizarea potențialilor beneficiari la nivelul întregii țări. Prin construirea unor indici de dezvoltare la nivel de județ și comună s-a urmărit circumscrierea, respectiv micșorarea ariei de intervenție a acțiunilor de facilitare comunitară. Din punct de vedere cronologic, rolul prim al facilitatorului a constat (și constă) tocmai în identificarea în teren a satelor sărace care ar putea fi facilitate (vezi caseta următoare). Dificultăți în identificarea comunităților facilitate 1. Construirea unei baze de
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
mai sărace”. Pe baza unor indici și hărți ale sărăciei, au fost selectate cele mai sărace opt județe (localizate în sudul, respectiv nord-estul României; în 2001, s-au adăugat încă trei județe; vezi harta I) drept țintă a acțiunilor de facilitare comunitară. Facilitatorii au avut rolul de a se deplasa în comunități și de a evalua criteriile de sărăcie, dar și „receptivitatea” satelor eligibile față de un proiect FRDS. Munca de teren a relevat încă de la început anumite discrepanțe între nivelul de
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
comunități eligibile. Dacă pentru întregirea bazei de date facilitatorii au interacționat preponderent cu reprezentanții instituțiilor locale și județene, pentru a evalua receptivitatea și dificultatea unei comunități de a accesa un proiect FRDS (și pentru a formula, implicit, propuneri de [ne]facilitare), s-au focalizat mai mult asupra informațiilor furnizate de către membrii comunităților locale. În fapt, „diagnosticul” de facilitare/nefacilitare a fost pus pe baza „agregării” unor indicatori care presupuneau, în esență: - nivelul de sărăcie (măsurat prin grilă); - gradul de izolare al
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
județene, pentru a evalua receptivitatea și dificultatea unei comunități de a accesa un proiect FRDS (și pentru a formula, implicit, propuneri de [ne]facilitare), s-au focalizat mai mult asupra informațiilor furnizate de către membrii comunităților locale. În fapt, „diagnosticul” de facilitare/nefacilitare a fost pus pe baza „agregării” unor indicatori care presupuneau, în esență: - nivelul de sărăcie (măsurat prin grilă); - gradul de izolare al comunității; - evaluarea rețelelor de cooperare din cadrul comunității (acțiuni sau proiecte comunitare în istoria recentă a satului, rețele
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
este identificată de facilitator ca „receptivă” la un proiect FRDS. Distribuția pe județe a comunităților facilitate PDR (2003) și SDSCM (2004, 2006) „O să ne ia Banca vitele din ogradă”. Relația facilitator-comunitate. O simplă răsfoire a arhivei FRDS conținând „jurnalele de facilitare” din primii ani relevă o anumită regularitate -circulația unor zvonuri similare în majoritatea satelor facilitate: de la „ne vom pierde vitele până la urmă, dacă facem un astfel de proiect” până la „facilitatorul este un reprezentat al unei secte religioase”, „al unui străin
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
terenurile agricole”, „în relație cu primarul urmărind anumite interese” sau „FRDS este o instituție finanțată de un partid politic care își face campanie electorală”. După cum am menționat la începutul acestui text, astfel de reacții nu au venit doar la începutul facilitării (în anumite cazuri, s-au repetat chiar după câteva luni de la începerea acesteia). Fără îndoială că aceste zvonuri au reflectat anumite credințe locale și nu au fost cauzate (doar) de un deficit de informație. De pildă, „zvonul cu vitele” exprima
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
finanțator), în posibilitatea de a obține bani și altfel decât prin munca „productivă” și/sau în a-și asuma riscul de a investi o sumă de bani într-un studiu de (pre)fezabilitate și a nu obține finanțare. „Metodologia” de facilitare a fost, în esență, aceeași de-a lungul timpului, având câteva faze fixe: - diagnoza comunității; - identificarea liderilor; - alegerea unui grup de inițiativă; - identificarea nevoilor prioritare; - legitimitate acordată problemei ce va constitui scopul proiectului în cadrul adunărilor publice; - alegerea CCP; - monitorizarea comunității
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
această metodologie a fost mai mult sau mai puțin ajustată. De pildă, intrarea în primele „eșantioane” de comunități facilitate s-a făcut de multe ori prin „ocolirea” autorităților locale, fapt ce a creat în anumite cazuri întârzieri în cadrul procesului de facilitare (și chiar eșecuri în depunerea unei cereri de finanțare, dacă metodologia de lucru nu a fost aplicată într-un mod flexibil). În prezent, mai ales în condițiile în care existența unui studiu de fezabilitate a devenit un criteriu de eligibilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]