10,086 matches
-
și Pecinișca. Are o populație de locuitori. Este situat pe Valea Cernei, la 5 km de principala arteră rutieră ce leagă vestul țării de București — DN 6 (E70) și calea ferată internațională București — Timișoara — Moravița, este accesibilă și pe calea fluvială a Dunării, fie dinspre est: Sulina — Galați — Braila — Drobeta Turnu-Severin — Orșova, fie dinspre vest: Viena — Budapesta — Belgrad — Orșova. Aeroporturile cele mai apropiate se află la Caransebeș, Craiova (cel mai apropiat aeroport internațional) și Timișoara (aeroport internațional). Stațiunea este situată în
Băile Herculane () [Corola-website/Science/297208_a_298537]
-
Poloniei, ca simbol al patriotismului și rezistenței anticomuniste, face parte din logoul sindicatului Solidaritatea. Organizațiile obligate prin lege să arboreze drapelul național fără stemă pe clădirea oficială sunt: În plus, drapelul național fără stemă este utilizat ca pavilion în navigația fluvială. Interdicția utilizării drapelului fără stemă a fost ridicată, dar utilizarea celui cu stemă este supusă unor restricții. Acest drapel trebuie arborat doar: În practică, însă, această restricție este adesea ignorată și cele două drapele - cel cu și cel fără stemă
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
energie electrică către Thailanda, produsă în hidrocentrale. Industria este slab dezvoltată (cu toate că în ultimii 20 de ani s-a dezvoltat continuu). Laos are o rețea de transporturi foarte deficitară, cu drumuri rutiere rudimentare și aproape fără căi ferate, însă transporturile fluviale sunt dezvoltate. Laos are o datorie externă apreciabilă, principalii parteneri economici fiind Thailanda, Cambodgia, Vietnam, Birmania, Republica Populară Chineză. Turismul este o ramură economică în dezvoltare, veniturile sale au crescut față de anii precedenți, iar numărul turiștilor a crescut de la cca
Laos () [Corola-website/Science/298115_a_299444]
-
podișuri și înălțimi semiaride, cu altitudinea de 3.000 m. În E, valea fluviului Indus, o câmpie sub 200 m. În S, o parte din Deșertul Thar pe care îl împarte cu India. Indusul (3.180 km) are un bazin fluvial important pentru irigații. Afluenții Indusului izvorăsc din Himalaya: Sutlej, Chenab, Jelub, Beas, Rabi. Zonă denumită Pundjab. În S, unde se varsă Indusul, se formează o deltă întinsă, numită Sind. Rețeaua fluvială se completează cu o rețea fluvială de canale de
Pakistan () [Corola-website/Science/298132_a_299461]
-
cu India. Indusul (3.180 km) are un bazin fluvial important pentru irigații. Afluenții Indusului izvorăsc din Himalaya: Sutlej, Chenab, Jelub, Beas, Rabi. Zonă denumită Pundjab. În S, unde se varsă Indusul, se formează o deltă întinsă, numită Sind. Rețeaua fluvială se completează cu o rețea fluvială de canale de irigare, printre cele mai vechi și mai întinse din lume. Tropicală aridă. Temp. medie anuală 26 °C și 4 °C pe platouri; 31 °C și 17 °C pe câmpie. Precipitațiile: 250
Pakistan () [Corola-website/Science/298132_a_299461]
-
are un bazin fluvial important pentru irigații. Afluenții Indusului izvorăsc din Himalaya: Sutlej, Chenab, Jelub, Beas, Rabi. Zonă denumită Pundjab. În S, unde se varsă Indusul, se formează o deltă întinsă, numită Sind. Rețeaua fluvială se completează cu o rețea fluvială de canale de irigare, printre cele mai vechi și mai întinse din lume. Tropicală aridă. Temp. medie anuală 26 °C și 4 °C pe platouri; 31 °C și 17 °C pe câmpie. Precipitațiile: 250 mm/an la Qetta; 510 mm
Pakistan () [Corola-website/Science/298132_a_299461]
-
partidului Colorado. În industria extractivă (petrol, cărbune, caolin, ghips), energetică (două mari hidrocentrale pe Parana), de prelucrare a lemnului și a produselor agricole (zahăr, ulei vegetal, uleiuri aromatice din citrice, conserve și extracte din carne, tutun, etc.). Se practică pescuitul fluvial. Misiunile iezuite " La Santisima Trinidad de Paraná" și "Jesus de Tavarangue" au fost înscrise în anul 1993 pe lista patrimoniului mondial UNESCO.
Paraguay () [Corola-website/Science/298136_a_299465]
-
longitudine estică. Cel mai înalt punct este Chappal Waddi care se află la o înălțime de 2419 m. Râurile principale sunt Niger și Benue, care se converg revărsându-se în Delta Niger. Aceasta este una dintre cele mai mari delte fluviale din lume și locul unde se află o mangrovă de dimensiuni impunătoare. Nigeria are un peisaj variat. La sud se întâlnește un climat ecuatorial, unde nivelul anual de precipitații este 60-80 mm. La sud-estul țării se află Platoul Obudu. La
Nigeria () [Corola-website/Science/298130_a_299459]
-
o perioadă de 15 ani. Această lege a influențat în special construcția și traficul micilor nave cu abur folosite în Dalmația pentru navigație de coastă. Erste Donau-Dampfschiffahrts-Gesellschaft (DDSG) a fost, până la sfârșitul Monarhiei Dunărene, cea mai mare companie de transport fluvial din lume, în vreme ce "Österreichische Lloyd" era una dintre cele mai mari companii maritime a acelor vremuri, cu destinații în orient și, după construirea Canalului Suez, în restul Asiei. Înainte de izbucnirea războiului, aceasta din urmă avea 65 de vapoare mijlocii și
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
rețeaua națională de drumuri au circulat de automobile (590 de vehicule la mia de locuitori) și vehicule de marfă. Rețeaua feroviară națională, deținută de stat și operată de , totaliza în 2013 de cale ferată, dintre care electrificați. Rețeaua de navigație fluvială cuprindea în 2002 de canale și râuri navigabile. În 2004, funcționau circa 30 de aeroporturi principale (inclusiv cele două huburi din Milano și din Roma) și 43 de mari porturi (inclusiv portul maritim Genova, cel mai mare din țară și
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
funcționează una dintre cele mai mari companii aeriene din lume, în termeni de pasageri transportați () și unde funcționează primul constructor aeronautic civil (Airbus) din Europa. În Franța se mai utilizează și alte mijloace de transport, dar ele sunt marginale. Traficul fluvial asigură o parte neglijabilă din traficul de călători și una secundară din traficul de mărfuri, în special din cauza neadaptării unei mari părți din rețea la traficul modern. Traficul maritim este mai important, dar porturile Dunkerque, Le Havre, și Bordeaux sunt
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
fost întemeiat orașul cu același nume Tighina. Apoi cetatea este reîntemeiată de Petru Rareș, pe malul Nistrului. Cetatea a fost cucerită de Soliman Magnificul (1538). Devenind reședință de rai turcească, vechiul nume e substituit cu altul nou, Bender, adică, „oraș fluvial”. În această perioadă Soliman I poruncește ca cetatea să fie refacută și lărgită dupa proiectul arhitectului Sinan, lucrările de reconstruire fiind finisate abia în anul 1541. Folosind resursele locale și munca țăranilor din împrejurimi, Poarta otomană a transformat cetatea într-
Cetatea Tighina () [Corola-website/Science/317016_a_318345]
-
suprafață de ca. 310.000 km², fiind înconjurată de insulele Indoneziei: Borneo în nord, Java în sud, Sumatra la vest și Sulawesi la est. s-a format în timpul ultimei perioade de glaciațiune, când au fost inundate de marea două sisteme fluviale. La sud-vest se află strâmtoarea Sunda care face legătura mării cu Oceanul Indian. În nord-vest se află strâmtoarea Karimata care o leagă de Marea Chinei de Sud, iar de Marea Celebes este leagată prin strâmtoarea Makassar care se află în nord-est
Marea Java () [Corola-website/Science/317506_a_318835]
-
dscoperit în anul 1541 de o expediție aflată sub conducerea lui Francisco de Orellana, care era în căutarea regiunii aurifere legendare Eldorado. Rio Napo a fost cartografiat între anii 1637-1639 de portughezul Pedro Texeira. Rio Napo este navigabil pentru vase fluviale până la granița Peru-Ecuador (Cabo Pantoja/Rocafuerte), cu lanchas (vase fluviale lente cu mai multe punți suprapuse pe care se poate dormi în hamacul personal), dar există și șalupe rapide care ajung până la Santa Clotilde, jumătatea drumului dintre portul Iquitos (Peru
Fluviul Napo () [Corola-website/Science/317858_a_319187]
-
lui Francisco de Orellana, care era în căutarea regiunii aurifere legendare Eldorado. Rio Napo a fost cartografiat între anii 1637-1639 de portughezul Pedro Texeira. Rio Napo este navigabil pentru vase fluviale până la granița Peru-Ecuador (Cabo Pantoja/Rocafuerte), cu lanchas (vase fluviale lente cu mai multe punți suprapuse pe care se poate dormi în hamacul personal), dar există și șalupe rapide care ajung până la Santa Clotilde, jumătatea drumului dintre portul Iquitos (Peru) și granița cu Ecuador. Alternativ, de la Iquitos se poate ajunge
Fluviul Napo () [Corola-website/Science/317858_a_319187]
-
transporturi din terminalul de cereale. constă din terminalul petrolier, portul mărfar și de călători și o zonă industrială. Terminalul petrolier a fost construit din investiții străine în valoare de 35 milioane dolari SUA. Dana poate primi nave maritime și barje fluviale cu pescajul de până la 6,5 m și poate descărca sau încărca până la 3 tipuri diferite de produse petroliere în același timp. Capacitatea totală de depozitare este de peste 63 de mii de metri cubi de produse petroliere, iar capacitatea maximă
Portul Giurgiulești () [Corola-website/Science/318022_a_319351]
-
frontieră internațională, lungă de 681,3 kilometri, care delimitează teritoriile României și Republicii Moldova. Ea constituie una dintre limitele estice ale Uniunii Europene de după extinderea survenită în 2007. În prezent, ea are o lungime de 681,3 km, în întregime frontieră fluvială. Până în anul 1812, provincia istorică Basarabia a fost parte a Principatului Moldova. În 1812, prin Pacea de la București (1812) dintre Rusia și Imperiul Otoman, Rusia a anexat acest teritoriu, stabilind granița cu Moldova pe râul Prut. În anul 1859, Principatul
Frontiera între Republica Moldova și România () [Corola-website/Science/319111_a_320440]
-
Ucrainei, anume orașului Reni. Frontiera moldo-ucraineană are ca extremitate nordică un colț unde converg frontierele româno-ucraineană și moldo-română, la 4 km est de satul Mămăliga din Ucraina, pe râul Prut. De acolo, ea urmează un traseu atât terestru, cât și fluvial, pe malul Nistrului care separă cele două state de două ori. Acest traseu care separă localitățile cu majoritate românofonă în 1940 de cele cu majoritate ucraineană, rusă sau de altă etnie, împarte între Republica Moldova și Ucraina vechea gubernie a Basarabiei
Frontiera între Republica Moldova și Ucraina () [Corola-website/Science/319121_a_320450]
-
de Rîpa de la Mîndrești. Pe acest sectorul moldo-ucrainean de frontieră (cu excepția segmentului central - transnistrean - al frontierei de stat) se află 31 puncte pentru controlul trecerii frontierei, dintre care 19 în regim de trafic internațional (12 rutiere, 6 feroviare și 1 fluvial), 5 în regim de trafic interstatal (4 rutiere și 1 fluvial) și 7 în regim de trafic local (numai pentru cetățenii moldoveni și ucraineni cu domiciliul permanent în județele și regiunile de frontieră) (5 rutiere și 2 fluviale).
Frontiera între Republica Moldova și Ucraina () [Corola-website/Science/319121_a_320450]
-
segmentului central - transnistrean - al frontierei de stat) se află 31 puncte pentru controlul trecerii frontierei, dintre care 19 în regim de trafic internațional (12 rutiere, 6 feroviare și 1 fluvial), 5 în regim de trafic interstatal (4 rutiere și 1 fluvial) și 7 în regim de trafic local (numai pentru cetățenii moldoveni și ucraineni cu domiciliul permanent în județele și regiunile de frontieră) (5 rutiere și 2 fluviale).
Frontiera între Republica Moldova și Ucraina () [Corola-website/Science/319121_a_320450]
-
și 1 fluvial), 5 în regim de trafic interstatal (4 rutiere și 1 fluvial) și 7 în regim de trafic local (numai pentru cetățenii moldoveni și ucraineni cu domiciliul permanent în județele și regiunile de frontieră) (5 rutiere și 2 fluviale).
Frontiera între Republica Moldova și Ucraina () [Corola-website/Science/319121_a_320450]
-
teritoriile României și Ucrainei. Ea constituie una dintre limitele estice ale Uniunii Europene de după extinderea survenită în 2007. În prezent, ea are o lungime de 649,4 km, dintre care 273,8 km este frontieră terestră, 343,9 km frontieră fluvială și 31,7 km frontieră maritimă. Frontiera româno-ucraineană este discontinuă: ea este formată din două segmente separate între ele de Republica Moldova. Lungă de 362 kilometri, prima parte are ca extremitate un colț unde se întâlnesc frontierele ungaro-română și ungaro-ucraineană. De
Frontiera între România și Ucraina () [Corola-website/Science/319109_a_320438]
-
care 7 în regim de trafic internațional (3 rutiere și 4 feroviare) și 13 în regim de mic trafic (numai pentru cetățenii români și ucraineni cu domiciliul permanent în județele și regiunile de frontieră) (4 rutiere, 4 pietonale și 5 fluviale). În prezent micul trafic de frontieră cu Ucraina este suspendat ca urmare a blocări negocierilor pentru încheierea unui nou acord privire la micul trafic de frontieră
Frontiera între România și Ucraina () [Corola-website/Science/319109_a_320438]
-
din 1913 în 1940). În cele din urmă, Cadrilaterul a fost atribuit Bulgariei prin Tratatul de la Craiova (1940). În prezent, ea are o lungime de 631,3 km, dintre care 139,1 km este frontieră terestră, 470,0 km frontieră fluvială și 22,2 km frontieră maritimă. Frontiera româno-bulgară datează din anul 1878, ca urmare a deciziilor luate la Congresul de la Berlin. În acel an, România și-a obținut independența și a primit partea de nord a Dobrogei (care a fost
Frontiera între Bulgaria și România () [Corola-website/Science/319128_a_320457]
-
teritoriile României și Ungariei. Ea urmează o direcție sud-vest - nord-est, care separă vestul României (Transilvania) de Ungaria. În prezent, ea are o lungime de 448,0 km, dintre care 415,9 km este frontieră terestră și 32,1 km frontieră fluvială. Frontiera româno-ungară a fost trasată, succesiv, începând cu sfârșitul anului 1918, după terminarea Primului Război Mondial, și definitivată pe teren între anii 1920 - 1923, după semnarea Tratatului de la Trianon (4 iunie 1920) de o comisie internațională prezidată de geograful francez Emmanuel de
Frontiera între România și Ungaria () [Corola-website/Science/319135_a_320464]