10,678 matches
-
65 de specii care trăiesc aici. Unul dintre cele mai des întâlnite animale în aceasta zona este hipopotamul. Aceștia joaca un rol vital în menținerea canalelor, deschizându-și drum prin albiile înguste noaptea, când ies din apa pentru a se hrăni. La o astfel de “expediție”, ei consuma chiar și 150 kg de iarba și alte plante din mlaștini. Aceste animale își petrec cea mai mare parte a zilei cufundate în apa, ținându-și la suprafața doar boturile masive. Când se
Delta Okavango () [Corola-website/Science/316707_a_318036]
-
comunicare pe teritoriul lor, inclusiv glande la fiecare picior, care produc o substanța ca gudronul, precum și marcarea teritoriului prin urinare. Masculii sunt protectivi când vine vorba de teritoriul lor, dar permit femelelor să treacă prin teritoriul lor pentru a se hrăni. Okapi sunt animale ierbivore, hrănindu-se cu frunze și muguri de copaci, ierburi, ferigi, fructe și ciuperci. Multe dintre speciile de plante consumate de aceste mamifere sunt otrăvitoare pentru om. Okapi consumă cărbune din copaci arși de fulger. Observații de
Okapi () [Corola-website/Science/316806_a_318135]
-
glande la fiecare picior, care produc o substanța ca gudronul, precum și marcarea teritoriului prin urinare. Masculii sunt protectivi când vine vorba de teritoriul lor, dar permit femelelor să treacă prin teritoriul lor pentru a se hrăni. Okapi sunt animale ierbivore, hrănindu-se cu frunze și muguri de copaci, ierburi, ferigi, fructe și ciuperci. Multe dintre speciile de plante consumate de aceste mamifere sunt otrăvitoare pentru om. Okapi consumă cărbune din copaci arși de fulger. Observații de teren indică că cerințele nutriționale
Okapi () [Corola-website/Science/316806_a_318135]
-
10 metri lungime și o greutate de circa 7 tone. În ciuda taliei sale masive, ea se poate deplasa cu o viteză mare. Hrana principală a orcilor o constituie bancurile de pești - heringi, scrumbii, somoni, toni - și chiar rechini. Se mai hrănesc și cu cefalopode - sepii, calmari - sau, mult mai rar, mamifere marine - delfini și mai ales foci și vidre de mare. Orcile călătoresc deseori în grupuri, ies la suprafață pentru a cerceta zonele și comunică cu ajutorul sunetelor. S-a constatat că
Orcinus orca () [Corola-website/Science/315008_a_316337]
-
semnificativ mai mult decât la balenele non-arctice, al căror corp este doar 20% grăsime. Stratul este de 10 centimetri grosime. Masculii sunt puțin mai mari decât femelele. Acestea au o greutate medie de 1350 kilograme, iar masculii 1500 kilograme. Se hrănește cu pește, cefalopode și crustacee. Trăiește în grupuri care numără 5-10 indivizi. Durată de viață a femelelor este de 32 de ani, iar a masculilor cam de 40 de ani. Perioadă de reproducere a delfinului alb este de la sfârșitul lui
Delfinul alb () [Corola-website/Science/315049_a_316378]
-
și a ochilor, înălțimea, nuanța tenului. • Zilele 3-4: Ovulul fecundat ajunge prin trompe în uter, unde s-a pregătit terenul pentru implantare. • Zilele 5-9: În acest interval de timp oul fecundat se implantează în peretele uterului și începe să se hrănească. • Zilele 10-14: Embrionul care se dezvoltă își semnalează prezența prin substanțele placentare și hormoni, oprind menstruația mamei. • Ziua 20: Baza creierului, măduva spinării și sistemul nervos sunt deja formate. Ziua 21: Inima începe să bată. Ziua 35: Se pot deosebi
Sarcină (graviditate) () [Corola-website/Science/315070_a_316399]
-
starea emoțională a condorului. Masculii au „cercei” la gât și o creastă roșie-întunecată, destul de mare. Unii dispun și de o excrescență în zona ciocului. Femelele sunt mai mari decât masculii, lucru des întâlnit la păsările de pradă. Condorul andin se hrănește preponderent cu hoituri de animale, mai ales mari, cum ar fi cerbii, guanaco sau vitele mari cornute. Atinge maturitatea sexuală la vârsta de 5-6 ani și cuibărește la altitudinea de 3.000-5.000 m deasupra nivelului mării, de regulă pe
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
cum sunt cerbii, guanaco, vitele cornute mari, care au fost răpuse de bătrânețe sau slăbiciune ori au fost ucise de pume. Aflându-se lângă țărm, ei deseori sfâșie hoituri ale mamiferelor marine aruncate pe uscat. În afară de leșuri, condorii se mai hrănesc și cu ouăle păsărilor coloniale și puii acestora. Litoralul reprezintă o sursă sigură de hrană, ceea ce face ca mulți condori să se stabilească în această zonă. Căutând hrana, pasărea își folosește în primul rând vederea excepțională. În afară de căutarea prăzii, condorii
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
la o masă. Câteodată, după o masă consistentă, condorii nu pot decola nici măcar cu elan. Întrucât anatomia picioarelor nu le permite condorilor să apuce și să transporte prada, ei sunt nevoiți să o consume pe loc. Datorită faptului că se hrănește cu hoituri, condorul, ca și alte animale de acest tip, joacă un rol primordial în menținerea echilibrului ecologic, scăzând riscul răspândirii infecțiilor. În zonele în care populația de condori s-a micșorat, epizootia cadavrelor a devenit mai evidentă și au
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
observat că puii de condor își recunosc mama în orice obiect pe care-l văd îndată după naștere, de aceea îngrijitorii de la ferme și grădini zoologice au grijă să instaleze un manechin de condor matur lângă cuib. Ambii părinți își hrănesc puiul, prelucrând bine hrana înainte s-o pună în ciocul acestuia. Puii de condori cresc foarte încet. Învață să zboare abia la vârsta de șase luni, și rămân cu părinții până la doi ani, când aceștia zămislesc alt pui. Condorii tineri
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
crescuți în captivitate a dat primele roade în anul 1989. La creșterea condorilor, îngrijitorii au grijă ca aceștia să simtă cât mai puțin prezența umană, întrucât condorii se „împrietenesc” repede cu oamenii și nu simt frică față de ei. Astfel, ei hrănesc puii cu mănuși care amintesc de fizionomia unui condor adult. Dacă puii devin prea apropiați cu oamenii, le este prejudiciată libertatea, ei nefiind circumspecți la adresa acestora. Înainte de a fi eliberați, condorii sunt ținuți trei luni într-o arie închisă și
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
brodată cu fir de aur, la fel cu litera de pe pieptul lui Hester. Pot fi făcute paralele între Pearl și personajul Beatrice din "Fiica lui Rappaccini". Ambele sunt îndreptate în aceeași direcție, deși din puncte de vedere diferite. Beatrice este hrănită cu plante otrăvite până când devine și ea otrăvitoare. Pearl, în misterioasa lume prenatală, asimilează otrava rezultată din sentimentul de vinovăție al părinților ei. Dezacordul dintre prezent și viitor este evidențiat în moduri variate. De exemplu, personajul bătrânului general, ale cărui
Litera stacojie () [Corola-website/Science/315084_a_316413]
-
kilometri pătrați. În continuare, între 2000 și 2005 s-au defrișat circa 22.400 de kilometri pătrați pe an. În Jungla Amazoniana trăiesc un număr mare de grupuri etnice distincte. Acum 500 de ani triburile de aici erau semi-nomadice, se hrăneau din vânat, pescuit și agricultură. Peste 2000 de triburi care au existat în secolul 16 au dispărut că o consecință a stabilirii europenilor, o parte din ei fiind asimilați în populația braziliană. În 1997 s-a estimat că ar exista
Pădurea Amazoniană () [Corola-website/Science/315118_a_316447]
-
fi schimbat cu unul nou, strălucitor. După aceasta păsările sunt pregătite pentru reproducere. Femela depune un singur ou la fiecare doi ani, , în luna noiembrie sau chiar primăvara. După aceasta intră în mare pentru o lungă perioadă, pentru a se hrăni. Masculul ține oul pe labele picioarelor și îl menține cald acoperindu-l cu un pliu cutanat. Timp de două săptămâni masculii nici nu se mișcă. După revenirea femelei oul este încălzit de ambii părinți. Puiul apare după aproximativ opt săptămâni
Pinguin regal () [Corola-website/Science/315183_a_316512]
-
Sphyraena guachancho. Peștele trăiește în regiunile tropicale și subtropicale din Atlantic, Pacific, Oceanul Indian și marile învecinate sau în Marea Mediterana și Marea Neagră. Exemplarele adulte trăiesc în mediul marin pe când cele tinere apar și regiunea de vărsare a unor fluvii. Baracudă se hrănește cu pești mai mici, exemplarele mari se hrănesc cu scrumbii, toni tineri. Din cauza cărnii de baracudă care conține toxinele neurotoxice cigua (CTX) () este un pește care prin consumare a cauzat cazuri de intoxicație la om. Baracudele tinere nu stau ascunse
Baracudă mare () [Corola-website/Science/315219_a_316548]
-
subtropicale din Atlantic, Pacific, Oceanul Indian și marile învecinate sau în Marea Mediterana și Marea Neagră. Exemplarele adulte trăiesc în mediul marin pe când cele tinere apar și regiunea de vărsare a unor fluvii. Baracudă se hrănește cu pești mai mici, exemplarele mari se hrănesc cu scrumbii, toni tineri. Din cauza cărnii de baracudă care conține toxinele neurotoxice cigua (CTX) () este un pește care prin consumare a cauzat cazuri de intoxicație la om. Baracudele tinere nu stau ascunse între algele marine ci trăiesc frecvent în bancuri
Baracudă mare () [Corola-website/Science/315219_a_316548]
-
acuma ai vorbit că un miel. Acuma n-ai nevoie să mai vorbești că un miel. Acuma ai crescut mare și ai uitat că douăzeci de ani te-am ajutat și te-am dus pe umerii mei și te-am hrănit cu pâinea mea... -Și pe dumneata te-a ajutat altul. Așa că n-ai făcut decât ceea ce erai dator! Iar acum ești gelos și plin de răutate împotriva mea. -Numai că eu m-am purtat altfel față de cel care m-
Nicolae Moldoveanu () [Corola-website/Science/315207_a_316536]
-
5 grupuri în apele Antarctidei, care din iunie până în decembrie viețuiesc în apropierea: Grupurile mari de balene cu cocoașă se împart în grupuri mai mici. Astfel, în grupul din Atlanticul de Nord-Vest se evidențiază 4%ndash;5 subgrupuri, care se hrănesc în golfurile Maine și Sf. Laurențiu, lângă Newfoundland și Labrador, în apele Groenlandei și ale Islandei, care se amestecă deseoriîn timpul iernii. În Marea Arabiei își duce viața un grup de balene cu cocoașă sedentare. Balenele cu cocoașă pot fi
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
efectuate în Atlanticul de Nord în perioada anilor 1973-98, a fost întocmit un album fotografic cuprinzător al populației nord-atlantice de balene cu cocoașă. Un proiect similar a luat start în 2004 pentru indivizii Pacificului de Nord. Balenele cu cocoașă se hrănesc în zonele bancurilor de nisip, iar în timpul migrațiilor îndură foamea supraviețuind grație rezervelor de grăsime de sub piele. În timpul iernii pierd 25-30% din greutate. Balenele se hrănesc cu crustacee pelagice, bancuri de pești și, mai rar, cu moluște cefalopode. Anume datorită
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
a luat start în 2004 pentru indivizii Pacificului de Nord. Balenele cu cocoașă se hrănesc în zonele bancurilor de nisip, iar în timpul migrațiilor îndură foamea supraviețuind grație rezervelor de grăsime de sub piele. În timpul iernii pierd 25-30% din greutate. Balenele se hrănesc cu crustacee pelagice, bancuri de pești și, mai rar, cu moluște cefalopode. Anume datorită acestei rații alimentare balenele cu cocoașă preferă apele de adâncimi mici, de lângă litoral. Hrana principală a indivizilor din populațiile sudice o constituie crustaceele genului "Euphasia", cu
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
turbulențelor provocate de înotătoare. Balenele cu cocoașă nu formează grupuri de lungă durată. În afară de afecțiunea mamei față de pui, relațiile între indivizi sunt, de obicei, instabile, iar grupurile se împrăștie repede. Vara, în zonele bancurilor de nisip, balenele cu cocoașă se hrănesc separat sau în grupuri mici, improvizate, mărimea cărora depinde de accesibilitatea hranei și de necesitatea vânătorii în grup. De regulă, asemenea grupuri se dizolvă la câteva ore după formare, adică atunci când necesitățile legate de hrană au fost satisfăcute. Grupuri relativ
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
durează numai câteva minute. Spre sfârșitul împerecherii femela devine mobilă și agresivă față de mascul. De aceea, după finisare masculul fuge de la femelă, altfel riscă să fie mâncat. Femela fecundată este îndeosebi de mâncăcioasă, deoarece după depunerea pontei nu se va hrăni. După o perioadă de alimentare bogată, ea sapă o vizuină subterană puțin dilatată la capăt. Ouăle, în număr de 50 - 200, sunt depuse în vizuină. Dezvoltarea embrionară începe în interiorul femelei, de aceea juvenilii eclozează la scurt timp după depunere. Tinerii
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
Tinerii sunt imobili, cu o cuticulă albicioasă, lipsită de segmentare și perișori. După 2 - 3 săptămâni micile solifuge năpârlesc, cuticula devine dură și segmentată, și se acoperă cu perișori. Mama lor rămâne cu puii până când ei vor putea să se hrănească singuri. Durata de viață a solifugelor nu este cunoscută. Solifugele sunt considerate indicatori endemici ai biomurilor de deșert. Cele mai multe solifuge locuiesc în habitatelor calde și aride. Arealul lor cuprinde practic toate deșerturi în ambele emisfere, de est și de vest
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
în ambele emisfere, de est și de vest, cu excepția Australiei. Unele specii au fost întâlnite în ecosisteme forestiere sau de stepă. Iarna solifugele hibernează, uneori și în perioada aridă de vară. Solifugele sunt animale carnivore sau omnivore, majoritatea speciilor se hrănesc cu termite, gândaci nocturni și alte artropode. Cele mai curajoase au fost observate mâncând șerpi și rozătoare. Unele solifuge au fost filmate consumând chiar și șopârle. Prada este detectată cu ajutorul pedipalpilor, apoi ucisă și fărămițată în bucăți de către chelicere. După
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
lungimea picioarelor). Membrii acestui ordin de arahnide nu au venin, cu o posibilă excepție (vezi mai jos) și nu produc mătase. În Orientul Mijlociu, este larg răspândit mitul printre soldații americani și a coaliției forțelor militare staționate acolo, că solifugele se hrănesc cu corpul uman de viu. Legenda spune că animalul va injecta venin, cu efect anestezic, în pielea victimei și acesta va adormi. Apoi, solifuga se alimentează cu unele părți a corpului. Și când se trezește omul descoperă răni mari deschise
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]