15,241 matches
-
Îmbătau Împreună și făceau chestii trăsnite și aveau grijă una de cealaltă, nu? Sau toate astea trebuiau să se petreacă doar la petrecerile din timpul facultății, ca un fel de ritualuri de maturizare cu loc și timp strict stabilite? Alex insistase că acum ceea ce se Întâmplă este altfel, că ea este altfel, dar eu nu vedeam lucrurile În acest fel. Știam că ar fi trebuit să rămân la ea peste noapte, dar era aproape ora două dimineața și eu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
e Împotriva regulamentului și va trebui să vă rog să deconectați telefonul până atingem altitudinea de croazieră. E doar o măsură de siguranță, s‑a rugat femeia. — Ahn‑dre‑ah, mă auzi? Ascultă... — Doamnă, Îmi pare rău, dar trebuie să insist. Vă rog să Închideți telefonul. Gura Începuse să mă doară, atât de larg zâmbeam - știam prea bine cât urăște Miranda să i se spună „doamnă“, termen care, fapt bine cunoscut, indică În mod clar o femeie bătrână. — Ahn‑dre‑ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vederi cu critici creștea Întruna și În curând nu avea să mai existe loc pe frigider pentru ele. Lily considera că e de rău augur să aduci acasă gândurile negative și ostilitatea altora și a clătinat din cap când am insistat că orice rău augur care a fost inițial un gând Îndreptat Împotriva Mirandei nu putea decât să mă facă fericită. Ultima scrisoare din mormanul masiv pe care aveam de gând să o analizez Înainte de a mă apuca să trec prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Fire, iar Miranda vorbea agitată la telefon când i‑am pus cafeaua pe colțul din stânga biroului ei. Mi‑am petrecut tot restul după‑amiezii certându‑mă cu toți asistenții și redactorii pe care i‑am putut găsi la New York Post, insistând că eu le cunosc ziarul mai bine decât ei Înșiși și că aș putea, vă rog frumos, să obțin articolul despre restaurantul asiatic pe care Îl publicaseră În ziua precedentă? — Domnișoară, ți‑am spus de zece ori și Îți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cineva de la Post? a zis ea și s‑a uitat În direcția mea. Adevărata Emily a părut ușurată și s‑a așezat la loc. — Da, Miranda, tocmai am Închis telefonul. De fapt, am vorbit cu trei persoane de acolo și insistă cu toții că nu au publicat nici un articol despre vreun restaurant asiatic din Manhattan În ultima săptămână. Poate a fost săptămâna trecută? Am Înaintat acum până aproape de biroul ei, cu capul plecat suficient ca să mă pot zgâi la pantofii negri Jimmy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vorbea la telefon cu manichiurista care venea la birou În situații de urgență. — O să ți se facă manichiura În sala de ședințe la ora 4:45, mi‑a comunicat Allison când am răspuns la telefon. Porți o rochie neagră, nu? Insistă să‑ți dea cu ojă Chanel nuanța Ruby Red. Spune‑i să factureze pe departamentul nostru. Întreg biroul lucrase Într‑un ritm aproape frenetic spre a mă face să arăt acceptabil pentru festivitatea de mare gală din seara aceea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu cumva arătam ridicol Într‑o rochie Oscar de la Renta până la pământ și dată cu ruj roz‑bombon Bonne Belle. De bună seamă, dar refuzasem toate ofertele privind trimiterea unei experte În machiaj la mine acasă. Întreg personalul Încercase să insiste - nici unul prea subtil - dar eu refuzasem cu obstinație. Până și eu aveam niște limite. M‑am bălăbănit În dormitor pe pantofii mei Manolo cu tocuri de zece centimetri și l‑am sărutat pe frunte pe Alex. El abia dacă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Își merita faima, asta era clar. El era organizatorul sindrofiilor din New York, unicul capabil să nimerească specificul adecvat fiecăreia, cu atenție extremă la detalii: În ton cu moda, dar nu extravagant, luxos, dar nu ostentativ, unic, dar nu exagerat. Miranda insistase ca Robert să facă totul, dar singura dată când mai văzusem rezultatul muncii lui fusese cu ocazia petrecerii organizate de ziua lui Caroline și Cassidy. Știam că e capabil să transforme livingul În stil colonial al Mirandei Într‑o Încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
grozavă? m‑a Întrebat Ilana și s‑a aplecat peste umărul meu. Linda a venit În biroul meu Într‑o după‑amiază. Își petrecuse toată ziua la telefon cu Miranda, ca să aranjeze În ce galerie va da un dineu. Linda insistase pentru o galerie anume, care era de departe cea mai spațioasă și mai frumoasă, dar Miranda Îi ordonase să se organizeze În cea de lângă magazinul cu suveniruri. Au discutat și iar discutat până când, În cele din urmă, după zile Întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sparte ale aleii care ducea spre intrare, În timp ce maică-sa vorbea cu domnul Leonard În hol. O dată, nu demult, s-a uitat În sus și a văzut-o pe Kay urmărindu-l, apoi l-a auzit făcînd gălăgie pe scări, insistînd să meargă singur la toaletă. — Ce-s ăia pe ușă, Îngeri? o auzise pe maică-sa Întrebîndu-l. Doamne Sfinte, Îs doar tablouri! Se poate, un băiat mare ca tine! Kay bănuia că nu-l speriau Îngerii edwardieni, bolnăvicioși ai domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
gulerul. Nu făcea nici o Încercare să le oprească; stătea cu mîinile atîrnîndu-i În poală, cu degetele curate și butucănoase contractîndu-i-se din cînd În cînd, Își reținea mereu răsuflarea și expira cu un oftat care-i zguduia tot trupul. — Dragă Horace, insista domnul Leonard, asupra ta nu are putere nici o altă minte. Resping orice putere a gîndurilor provocatoare de dezordine. Dezordinea nu există. Afirm puterea armoniei asupra ta și a fiecărui organ din tine: brațele, picioarele, urechile, ficatul, plămînii, inima, creierul, stomacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nepăsătoare, nu-i mare scofală. Ai fi uimită! Nu se uita la Kay, ci Înainte, pe stradă. Urma să se Întîlnească În cîteva clipe cu o prietenă, spunea ea. Am auzit că-i un exercițiu la fel de bun ca și călăritul, insistă Kay. Că face bine formei picioarelor. — N-aș prea zice. — Ei, poate prietenul tău are o părere. — L-aș putea Întreba. — Mă Întreb de ce nu ți-a spus-o deja. Fata rîse. — Îți place să te-ntrebi, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
braț. — Cel puțin n-o să mai dureze mult. Rosti cuvintele clar, ca el s-o poată auzi. Îți amintești ce spuneam la Început? Spuneam: „N-o să dureze la infinit“. El Își șterse nasul. — Așa e. Perfect adevărat. O porniră. El insistă să-i ia sacul, dar ea putea să-l ducă, foarte bine, singură; părea că se sprijină de ea cu toată greutatea, și la intervale dese expira cu un scurt pufăit. Putea fi bunicul ei, se gîndea ea. Toată treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
barmanul; dar turnă o măsură mai mare, i se păru ei. Se așeză la masă, ținîndu-și capul plecat. Era aproape ora mesei și oamenii Începeau să vină. Dacă vreun bărbat i-ar surprinde privirea, ar veni pînă acolo și ar insista să stea lîngă ea, asta ar strica totul. Își adusese un stilou și o bucată de hîrtie, și acum desfăcu hîrtia. Începu să scrie o scrisoare unei fete din Swansea, pe care o cunoștea. Dragă Margery, Salut, ce mai faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
potoli. Presupun c-ai prefera să fiu ca el. Presupun c-ai prefera să ies și eu să mă duc la război și să-mi zboare capul. Cred c-ai prefera ca armata să facă un criminal din mine... — Duncan, insistă Viv, arătînd uimită dar și obosită. Nu fi prost. Totuși, taică-său Își ieșise din fire. Nu mai vorbi prostii, zise el. Să te duci la armată să-ți zboare capul? Ce știi tu despre asta? Dacă te-ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Întrebă el. Domnul Mundy dădu din cap aprobator. — Am văzut tot felul de indivizi trecînd pe-aici. Toți simțeau la fel ca tine din cînd În cînd. Și s-au descurcat foarte bine. Dar indivizii pe care i-ați văzut, insistă Duncan, nu aveau oare soții și copii la care să se-ntoarcă? Credeți că unii dintre ei erau Înspăimîntați? — Înspăimîntați? — Da, de ce li se va Întîmpla, de ce-o să se aleagă de ei...? — Ei, zise domnul Mundy din nou, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că n-am observat? Îți dă țigări, nu-i așa? Îți dă zahăr pentru cacao, chestii dintr-astea. Domnul Mundy e drăguț, zise Duncan. Este singurul zburlit cumsecade, poți să-ntrebi pe cine vrei. — Dar eu te Întreb pe tine, insistă Fraser. Mie nu-mi dă țigări și zahăr, de exemplu. — Presupun că nu-i pare rău de tine. Înseamnă că de tine-i pare? Asta era? Duncan Își săltă capul. Începuse să tragă de un fir de lînă care atîrna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Tu ai făcut ceva, nu-i așa? — Ce vrei să zici? — Tu ai făcut lucrul acela - despre care vorbeai, ăla care te-a adus aici. Duncan se cutremură, depărtîndu-se. — Ți-a trebuit un anumit gen de curaj, nu-i așa? insistă Fraser. Numai Dumnezeu știe că ți-a trebuit mai mult curaj decît mie. Duncan se mișcă din nou. Își săltă capul de parcă, În Întuneric chiar, dorea să respingă privirea lui Fraser. — Nu știi nimic despre asta, zise el cu asprime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pare că eu nu sunt suficient de matură pentru acest titlu sau suficient de calificată. Îmi simt trupul adoptând gesturi materne exagerate, ca ale unui mim. Dovada că sunt mamă, cu toate acestea, mă ține strâns de mâna stângă și insistă să-mi pun aura ei În păr. E clar că Emily e ușurată și recunoscătoare pentru faptul că mămica ei a ajuns la serbare: anul trecut am fost nevoită să o las baltă În ultimul moment, când negocierile pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pericol. Păi, dacă aș avea Încă un copil, chiar aș fi moartă. Dumnezeule, nu-mi vine să cred că am spus asta. Ce-ai vrut să spui cu asta, Kate? Nu trebuie să vă enervați, doamnă Shattock. — Nu sunt nervoasă, insist eu pe un ton cam prea ridicat. Sunt doar o femeie foarte ocupată care nu are nevoie de un copil În plus În acest moment. Așa că dacă ați putea să-mi dați rețeta... Doctorul notează ceva Încet și meticulos, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
care-ți poate face sau desface cariera. Șansa de a impresiona prin atitudinea calmă de expert, cunoașterea de neegalat a lumii piețelor etc. Șterg luciul violet de pe pantofi, las bilet pentru Paula rugând-o să cumpere șervețele de bucătărie și insistând să returneze caseta cu Albă ca Zăpada la bibliotecă. Amenda pe care o avem de plătit depășește de-acum costurile de producție ale filmului Walt Disney original. Îmi Înhaț geanta și-i trimit un pupic lui Ben, care se aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să-l protejez. Dezamăgirea Îl stoarce pe bărbat de toată bărbăția. Femeile din jurul lui sunt nevoite să continue prefăcându-se că nu simt mirosul, iar el stă acolo, cu o mână tremurându-i și cu cealaltă Încercând să țină paharul, insistând că jocul nu e Încă pierdut. Ciudat e că toate femeile cu slujbe În centrul financiar al Londrei pe care le cunosc sunt Într-un fel sau altul fetițele tatei. (Tatăl lui Candy a părăsit-o când ea avea cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mirosul trădării pe trupul persoanei iubite? Sunt convinsă că Richard poate. De când m-am Întors din New Jersey, a stat călare pe mine, ba cocoțat pe marginea căzii În timp ce eu Încercam să Înmoi amintirea călătoriei pentru a scăpa de ea, insistând să mă spele pe spate, făcându-mi complimente pentru coafura pe care nu mi-am mai schimbat-o de trei ani de zile. Și privindu-mă fix, fix, de parcă ar Încerca să identifice ceva care-i scapă și uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sau tresărind În stațiile de autobuz ca niște jucării cu cheie care au fost Întoarse prea mult. Nu demult, prietena mea Philippa mi-a zis că ea și soțul ei au făcut un testament: Phil mi-a spus că a insistat să fie și o clauză care să stipuleze că În cazul În care ea moare, Mark promite să le taie unghiile copiilor. El a crezut că glumește. Dar ea nu glumea. Într-o sâmbătă târziu anul trecut, m-am Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-i pui Oilatum (sticla turcoaz cu scris alb) În apă pentru eczemă. Te rog, prefă-te că e spumă de baie, urăște să i se reamintească de piele. Alex o să-ți spună că detestă pastele. Îi plac, de fapt. Așa că insistă. Insistă cu blândețe. Da, poate să mănânce un „rotocol cu brânză“ - oribil, de culoare fosforescentă, nici urmă de brânză -, dar numai dacă mănâncă și o bucată de brânză adevărată. Nu, nu poate trăi doar cu porumb dulce. Sugestie: toată familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]