10,120 matches
-
imediat Cartierul general al Grupului de Observatori Regali de la Horsham stațiile aviației de vânătoare din sector, inclusiv aeroportul RAF Kenley. Comandnatul stației de la Kenley, Thomas Prickman, a făcut o analiză a rutei urmate de bombardierele Dornier, care se deplasau la joasă înălțime. Cum direcția de zbor părea să fie spre vest, dar nu se putea face o previziune sigură, el și controlorii de zbor au hotărât ca escadrilele No. 64 și 615 să decoleze pentru contracararea unui atac inamic probabil la
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Roth, zburând în bombardierul Do 17 conducător al raidului, s-a orientat după liniile de cale ferată și a ajuns la Kenley dispre sud. Bombardierele conduse de Roth ajunseseră la doar 6 mile (9,6 km) de obiectiv. Zborul la joasă înălțime a formației lui Joachim Roth a fost extrem de precis. Roth a reușit să își conducă formația până la o distanță de doar două minute de ținte fără să fie interceptat, zburând peste un teren inamic necunoscut, strict pe ruta planificată
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
vânătoare au fost doborâte de focul încrucișat al mitralierelor bombardierelor. În schimb, "9 Staffel" a pierdut patru Do 17, trei au fost avariate ușor și două puternic avariate. După luptele din "The Hardest Day", germanii au abandonat practica bombardamentelor la joasă altitudine. Escadrilele No. 610, 615 și 32 asigurau protecția spațiului aerian la Biggin Hill. Piloții britanici zburau la 25.000 de picioare (7,6 km) în așteptarea bombardierelor germane de mare altitudine. În schimb, avioanele germane de escortă Bf 109
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Kenley și au găsit aeroportul acoperit cu o perdea de fum. Era imposibil pentru piloții germani să execute bombardamentul în picaj în acele condiții. Cum piloții de pe Ju 88 fuseseră informați că aeroportul Kenley fusese deja distrus de bombardamentul la joasă altitudine, ei au renunțat la atac și au încercat să găsească o altă țintă. În aceste momente germanii au fost atacați. Grupul de avioane Bf 109 comandat de Hannes Trautloft avea sarcina dificilă să apere bombardierele Ju88. După ce au depășit
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
aluviale cu "Alnus glutinosa" și "Fraxinus excelsior"; Zavoaie cu "Salix alba" si "Populus alba"; Tufărișuri subcontinentale peri-panonice; Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Pajiști xerice pe substrat calcaros; Pajiști de altitudine joasă; Pajiști cu "Molinia" pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase; Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de "Chenopodion rubri" și "Bidention"; Lacuri eutrofe naturale cu vegetație de tip "Magnopotamion" sau "Hydrocharition" și Lacuri distrofe și iazuri. La baza desemnării sitului se
Râul Tur (sit SCI) () [Corola-website/Science/333814_a_335143]
-
lor în sezonul ploios. Au fost observați de asemenea pe terenurile agricole și în grădinile situate în apropierea și în interiorul orașelor. Ei pot fi găsiți la altitudini medii si mici, dar sunt de obicei considerați ca o specie de câmpie joasă. Puțin se știe despre hrana naturala, dar acești lilieci au fost prinși în apropierea arborilor de mango, guava, banan iar exemplare captive consumă fructe moi, miere și unt. Ziua se adăpostesc în tufișuri și copaci mici, de multe ori în
Liliac frugivor gulerat mic () [Corola-website/Science/333844_a_335173]
-
până la cel montan și alpin"; "Păduri ripariene mixte cu" Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior "sau" Fraxinus angustifolia, "din lungul marilor râuri"; "Zavoaie cu" Salix alba "și" Populus alba; "Tufărișuri subcontinentale peri-panonice"; "Pajiști aluviale din" Cnidion dubii; "Pajiști de altitudine joasă"; "Lacuri eutrofe naturale cu vegetație tip" Magnopotamion "sau" Hydrocharition; "Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de" Chenopodion rubri "și" Bidention și "Lacuri distrofe și iazuri". La baza desemnării sitului se află mai multe specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, pești, insecte
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
sau Orbita terestră joasă (iar în ', prescurtat LEO"') este o zonă a orbitei terestre mergând până la 2.000 de kilometri altitudine, situată între atmosferă și centura lui Van Allen. Aici se află sateliți de teledetecție, sateliți de telecomunicații, cât și câteva stații spațiale, între
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
altitudine, situată între atmosferă și centura lui Van Allen. Aici se află sateliți de teledetecție, sateliți de telecomunicații, cât și câteva stații spațiale, între care Stația spațială internațională. Ea conține orbitele terestre ecuatoriale, sau ELEO (din ), a căror înclinație foarte joasă în raport cu Ecuatorul terestru, au cele mai mici cerințe delta-v și permit să fie revizitate rapid. Orbitele terestre situate deasupra orbitei de jos sunt orbita mijlocie a Pământului și, mai sus, orbita geostaționară. LEO, împreună cu orbita geostaționară, fac obiectul unei
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
-v și permit să fie revizitate rapid. Orbitele terestre situate deasupra orbitei de jos sunt orbita mijlocie a Pământului și, mai sus, orbita geostaționară. LEO, împreună cu orbita geostaționară, fac obiectul unei atenții deosebite, mai ales în privința proliferării gunoaielor spațiale. Orbitele joase permit sateliților artificiali să beneficieze de un bilanț de legătură avantajos în domeniul telecomunicațiilor și instrumente de observare de înaltă rezoluție. Ele permit și punerea pe orbită de încărcături mari de către lansatoare deoarece acestea cer mai puțină energie pentru a
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
o altitudine mai puțin înaltă permit o mai bună folosire a teledetecției. Sateliții de teledetecție pot și să profite de orbita heliosincronă la o altitudine de circa 800 de kilometri și aproape de o înclinație polară. Obiectele aflate pe orbită terestră joasă întâlnesc o dâră atmosferică sub formă de gaz în termosferă (de la 80 la 500 km altitudine) sau în exosferă (peste 500 km altitudine), a cărei natură depinde de înălțime. Altitudinea folosită pentru punerea pe orbită a obiectelor este de obicei
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
km altitudine) sau în exosferă (peste 500 km altitudine), a cărei natură depinde de înălțime. Altitudinea folosită pentru punerea pe orbită a obiectelor este de obicei situată dincolo de 300 km, pentru limitarea efectelor dârei atmosferice. Orbitele situate dincolo de orbita terestră joasă, fiind supuse acumulărilor de sarcini și radiații, pot conduce la eventuale probleme electronice ale componentelor. Primele idei despre sateliți au apărut în secolul al XVIII-lea, pornind de la teoriile lui Isaac Newton privitoare la gravitație. În secolul următor mulți autori
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
Pământului, Sputnik 1, care, în vremea Războiului Rece, a marcat începutul cursei spațiale. De atunci, au fost lansați mii de sateliți, de mai multe tipuri: printre alții sateliți de comunicații, de cercetări astronomice, militari, meteorologici. Sateliții de teledetecție pe orbită joasă includ: Sateliții de telecomunicații pe orbita joasă includ: Tot pe această orbită au fost efectuate majoritatea misiunilor spațiale locuite precum Mir, navetele spațiale americane sau Stația spațială internațională. Mediul orbitei terestre joase conține din ce în ce mai multe "resturi / gunoaie spațiale". Aceste resturi
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
Rece, a marcat începutul cursei spațiale. De atunci, au fost lansați mii de sateliți, de mai multe tipuri: printre alții sateliți de comunicații, de cercetări astronomice, militari, meteorologici. Sateliții de teledetecție pe orbită joasă includ: Sateliții de telecomunicații pe orbita joasă includ: Tot pe această orbită au fost efectuate majoritatea misiunilor spațiale locuite precum Mir, navetele spațiale americane sau Stația spațială internațională. Mediul orbitei terestre joase conține din ce în ce mai multe "resturi / gunoaie spațiale". Aceste resturi reprezintă un oarecare pericol pentru sateliții aflați
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
astronomice, militari, meteorologici. Sateliții de teledetecție pe orbită joasă includ: Sateliții de telecomunicații pe orbita joasă includ: Tot pe această orbită au fost efectuate majoritatea misiunilor spațiale locuite precum Mir, navetele spațiale americane sau Stația spațială internațională. Mediul orbitei terestre joase conține din ce în ce mai multe "resturi / gunoaie spațiale". Aceste resturi reprezintă un oarecare pericol pentru sateliții aflați pe orbită cât și riscul de a cădea pe Pământ. Mărimile lor pot varia de la câțiva milimetri la câțiva metri. Ele provin de obicei de la
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
navetele spațiale. Gunoaiele spațiale pot și să provoace importante pagube navetelor, sateliților și stațiilor spațiale, întrucât viteza lor este foarte mare. În iunie 2008, Joint Space Operations Center a urmărit de obiecte mai mari de 10 cm, aflate pe orbita joasă a Pământului.
Orbita joasă a Pământului () [Corola-website/Science/333102_a_334431]
-
Antares, cunoscută anterior în timpul dezvoltării timpurii că Taurus ÎI, este un sistem de lansare consumabil dezvoltat de Orbital Sciences Corporation. Având abilitatea de a lansa sarcini utile de pește 5000 kg în orbită joasă a Pământului, Antares a făcut zborul inaugural la 21 aprilie 2013. Concepută pentru a lansa navă spațială Cygnus către Stația Spațială Internațională, ca parte a programelor NAȘĂ COTS și CRS, Antares este cea mai mare rachetă operată de Orbital Sciences
Antares (rachetă) () [Corola-website/Science/333112_a_334441]
-
terminându-se printr-un pronunțat smoc de păr negru. Bivolii africani sunt larg răspândiți în Africa, la sud de Sahara, din Guineea până în sudul Sudanului și apoi spre sud până în Angola și estul Africii de Sud, până la Capul Bunei Speranțe, de la altitudini joase până la altitudini mari (până la 4000 m). În porțiunile mari a acestui areal, populațiile sunt limitate la rezervații naturale. Sunt deosebit de abundenți în unele părți din Kenya, Tanzania, Uganda și Republica Democrată Congo. Bivolii africani sunt mai abundenți în locurile deschise
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
africani s-a redus foarte mult în mare parte a arealului și au fost extirpați în unele regiuni. De atunci, populațiile au crescut, iar specia a reocupat o mare parte din fostul areal. Cu toate acestea, pierderea habitatelor de la altitudinile joase care sunt folosite pentru agricultură i-au restricționat la rezervațiile naturale în multe zone, iar vânatul lor a scăzut considerabil numărul indivizilor pe întreg arealul. Bivolii africani sunt o foarte importantă specie de vânat. Ei sunt vânați de localnici ca
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
fost arse de către localnicii coreeni iar Deoksugung a fost folosit ca palat temporar. În multe cazuri, distrugere de palate sau sedii guvernamentale a fost cauzată de conflictele interne la fel de mult ca de invazia în sine. Baekjeong (coreenii din cea mai joasă clasă socială) au salutat de multe ori armata japoneză considerând-o o forță eliberatoare și au profitat de lipsa de securitate internă incendiind changnye (birourile în care erau ținute evidențele de stare alepopulației, inclusiv actele legate de sclavi). Aceste războaie
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
regelui Ludovic al XIV-lea de către Riquet, cel care a conceput Canal du Midi, viza alimentarea fântânilor și bazinelor din parcul Castelului de la Versailles, mari consumatoare de apă. Picard a demonstrat că priză de apă intenționată, de pe Loara, era mai joasă decât domeniul Versailles și, prin urmare, de nerealizat. Dar fiind îngrijorat să găsească o soluție problemei, prospectând împrejurimile Versailles-ului, Picard a constatat că mlaștinile situate la Trappes și la Bois d'Arcy, la sud-vest de Versailles, sunt mai înalte
Jean Picard () [Corola-website/Science/333246_a_334575]
-
Pentru separarea activității conurilor și bastonașelor, cele mai multe protocoale utilizează stimulări colorate. Pentru un studiu selectiv al conurilor, se folosește un filtru roșu (dincolo de o lungime de undă de 630 nm), iar pentru bastonașe un filtru albastru de lungime de undă joasă (spre 409 nm). De obicei, 16 stimulări sunt utilizate în ambianță diurnă la o frecvență de o stimulare pe secundă. În condiție scotopică se limitează la 8 stimulări de puternică intensitate, despărțite de câte două secunde de pauză pentru a
Electroretinogramă () [Corola-website/Science/333272_a_334601]
-
un cadavru aflat la 9 km distanță. În solzi, au plăci senzoriale ce îi ajută la simțul tactil. Varanii de Komodo preferă locurile căldurose și uscate și în mod obișnuit habitează câmpurile uscate și deschise, savane și păduri tropicale de joase altitudine. Fiind reptile, sunt ectoterme, deci își reglează temperatura corporală cu ajutorul mediului exterior, fapt ce îi face să fie animale diurne deși au și activități nocturne. Sunt animale solitare, organizându-se în grupuri doar când vânează și se hrănesc. Sunt
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
constelații ale lui Ptolemeu, cu câteva modificări și adăugiri (vezi mai jos) Cea de-a 49-a pagină introduce 12 noi constelații (vezi mai jos) ale cerului austral, necunoscute de Ptolemeu întrucât sunt invizibile din bazinul mediteranean din cauza declinației prea joase. Ultimele două pagini sunt tipărite cu planisferele care reprezintă emisferele cerești nord și sud în totalitatea lor. Gravura paginii de titlu prezintă un motiv arhitectural, titlul complet fiind înscris în centrul ilustrației. Atlas și Hercule sunt reprezentați fiecare pe câte
Uranometria () [Corola-website/Science/333369_a_334698]
-
tuturor câmpurilor care pot interfera cu câmpul de măsurat, precum și utilizarea unui echipament de investigare de înaltă rezoluție. Câmpurile magnetice perturbatoare includ: câmpul geomagnetic natural și câmpurile magnetice produse de activitățile umane, în special cele din domeniul frecvențelor medii și joase. Crearea unui mediu cu activitate magnetică apropiată de zero se poate realiza prin diferite mijloace: ecranare, compensare, sau sisteme mixte formate din camere ecranate, cu pereți din straturi de permalloy, mumetal sau aluminiu, împreună cu sisteme de bobine pentru compensarea și
Magnetocardiografie () [Corola-website/Science/333381_a_334710]