12,849 matches
-
un chicotit. — Stai așa, vin imediat, îmi spuse vocea. Mă cuprinse un sentiment neplăcut: vocea îmi părea cunoscută de undeva. Semăna cumplit cu vocea lui Charlie Dunlain. Dar nu putea fi el. Nu. Am auzit un foșnet, apoi se aprinse lumina și un cap se iți pe ușă. Iâh! Am bănuit bine, el era. Mai rău de-atât nici că se putea. —Plângi? mă întrebă. Era ciufulit de somn și clipea din cauza luminii. Părea adormit, dar amuzat, și purta un halat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
că cei de la pază vor veni „în curând“. Apartamentul lui Charlie era supercool. Dormitorul spațios dădea într-o sufragerie imensă, cu ferestre uriașe, cu vedere spre Prince Street. —Pot să mă spăl pe față? l-am întrebat. —Bine’nțeles. Baia, luminată de o singură lumânare, era spațioasă, cu o cadă pătrată atât de mare încât era clar că fusese concepută cu gânduri reprobabile. Vreau să spun, pentru ce altceva au făcut-o de dimensiunea unei piscine mai mici? La ce naiba mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Dacă se Înregistrase pe bandă un program transmis În direct prin satelit În timp ce Anne ședea În baie cu acul În venă, asta ar fi indicat momentul exact În care focul Înghițise Încăperea. Banda porni să se deruleze, iar ecranul se lumină, Înfățișînd un dormitor gol dintr-un apartament decorat În stil art deco, alb pe alb, cu mobilier de un alb glacial și nișe cu spoturi luminoase. Un pat dublu cu așternut de satin albastru și tăblie capitonată ocupa centrul imaginii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de caritate În sprijinul persoanelor În vîrstă și un tur cu ghid al sitului cu morminte feniciene din extremitatea sudică a peninsulei, organizat de o societate arheologică locală. VÎrful giruetei indica Fuengirola, dar nici urmă de vreo antenă de satelit. Luminat de soarele la apus, orizontul vestic al Estrellei de Mar se Întindea de la Clubul Nautico pînă la ruinele casei Hollinger. O duzină de blocuri rezidențiale dominau peisajul de la Înălțimea falezei, chipuri de piatră enigmatice. Pe acoperișul clubului de iahting, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
multe dintre lucrările sale reprezintă interioare de locuințe privite din exterior, prin ferestre, pe timp de noapte.##). Locatarii, doi bărbați Între două vîrste și o femeie la vreo treizeci și ceva de ani, ședeau În interiorul cufundat În tăcere, cu chipurile luminate de tremurul incandescent al unui ecran de televizor. Nici o expresie nu le anima ochii, era de parcă umbrele palide proiectate pe pereții tapetați cu hessian deveniseră pentru ei de multă vreme un substitut mulțumitor pentru gînduri. — Se uită la televizor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
parcă amestecat cu un strop de admirație. îi susțin privirea, înfierbântată. Nu mai îmi pasă cum arăt, îmi pasă doar cum gândesc în acest moment. — Ești fermecătoare când pui pasiune în ceva! îmi spune el, zâmbitor, într-un târziu. Te luminezi toată! Abia acum am priceput ce-ai spus. N-am nimic împotriva ideii să mergem la mare, în principiu. Dar va trebui să mai așteptăm. E prea frig acum, cum naiba să stai la țărm pe frigul ăsta? Mergem după
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mult timp, cu ochii lui cenușii încordați, dar lipsiți de ură. Marea îi răspunse privindu-l și ea drept în ochi. Privirea ei avea aceleași reflexe cenușii și aceeași încordare lipsită de ură. Se întoarse acasă înainte să se fi luminat de ziuă și se trânti în pat, ostenit, adormind instantaneu. 6. — Cum a fost? îl întrebă Anda, imediat ce rămaseră singuri, în aceeași noapte. Toată ziua se purtase indiferent și aproape rece cu el, ca și cum ar fi venit la mare trasă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
umeri. — De ce m-aș bucura? Nu mai găsesc nici o plăcere în jocu rile astea infantile și în veșnicele tale provocări! Gata. S-a terminat, Anda! Se întoarse cu fața la mare. Era și mai agitată. Valurile păreau să se înalțe până la cerul luminat de o lună mare, roșiatică. Anda îl apucă de braț și îl trase cu o forță nebănuită înspre ea, silindu-l s-o privească în ochi. Ce dracu’ vezi tu la marea asta? O apă tulbure și rece! Ce dracu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
văzut că ne-am înmulțit în năpastă și nu mai suntem singuri sub ursită și-a sticlit dinții lui albi, iar Corneliu Braiu, cel tânăr, parcă înțelegându-i inima, a șăguit Zicând: poftim! Poftim! Pentru oaspeții lui Ali, curtea-i luminată! Iar noi, ceilalți, i-am dezbrăcat de ce aveau pe ei și le-am stors hainele și i-am urcat sus, pe geamblacul sondei, unde era mai cald, decât la fața apei Și eu, și Enea Căpută și Cornel Braiu, sătui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
șoarecii în foale și dacă nu ți-ai fi luat așa de harnic traista cu merinde, poate că în alte feluri se întocmea și triștea noastră Și eu, simțind iarăși prag cu primejdie, am scăpărat, aprinzând lampa de miner și luminându-i pe toți, ai noștri, cei de față, aflați în mare cumpănă Iar Enea Căpută și-a ridicat cu greu căpățâna, întocmai ca un bivol din cei bătrâni, arătându-ne, în țărcalanul luminii lămpii, obrazul înrămat de suferință și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
toți am adormit, ca trunchiul Și noi nu ne-am trezit, nici când s-a auzit strigându-se, chemându-se și întrebând lângă noi Zicându-ni-se: fraților, sunteți în viață? Și trei salvatori au abătut lămpile spre geamblacul sondei, luminându-l cu lumină tare Iar noi, Înviind, dintr-odată, le-am dat răspuns, dar cu lacrimi în ochi, însă nu de altceva, ci fiindcă ne dureau de acea lumină vie Zicând: da, suntem în viață, toți, toți, toți, toți, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lui Bleotu, pe care Vladimir și le aminti în zorii zilei în care cocoșei americani, cățărați în copaci fasonați anume pentru ei, spre a nu se trezi vânați de câinii comunitari, trâmbițară subțire vestea că soarele de iarnă urmează să lumineze evenimentele unei noi zile de miercuri. Cum deschise ochii, sări voios în picioare, așa cum proceda el de obicei, inventariindu-și colegii de beție din ajun, care se prăbușiseră ca morți, în noaptea precedentă, risipindu-se peste tot, dormind claie peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cum să nu mai știu. Le plăcuse ideea. Mici poeme tipărite pe autocolante și lipite pe ferestrele metroului. Și tot felul de zenisme. Câte o vorbă de duh, un mot, o glumiță. Prin grija municipalității. Cum că: ești la Paris, luminează-te și-n metrou. Călătorie plăcută! Cașiș zice c-a văzut așa ceva și-n Austria. Viena are metrou? Parcă. Nu-și aduce aminte. Oricum, acolo stă prostituata care-l Întreține pe teribilul poet din Lipova. A vizitat-o, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ce duce la etajul superior, Smaranda deja coboară, într-un jerseu de lână crem, cu fusta largă fluturând în jurul picioarelor ei lungi. Părul buclat, șaten închis, saltă pe umeri în ritmul pantofilor trotteur ce lovesc grăbiți treptele. O bucurie intensă luminează ovalul plin al feței. Râd ochii negri, gropițele din obrajii ca de heruvim, râde toată tinerețea ei fericită. Marius! Îl cuprinde cu mâinile după ceafă, sărutându-l îndelung și încolăcindu-se în jurul lui ca o liană, sub privirea vag dezaprobatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
eu, ca și dumneavoastră, am tot interesul să mă pun cât mai repede pe picioare. Viața mi se pare al naibii de frumoasă ca să o părăsesc pentru a face promenadă pe Câmpiile Elizee 68. Trăsăturile fine, de intelectual rasat, ale doctorului se luminează sub efectul unui zâmbet încântat. Acesta este spiritul de care am nevoie! Se întoarce către sora medicală care aștepta în picioare lângă ușă. Mă anunți imediat dacă intervine o schimbare în starea domnului locotenent Rădulescu. Prea bine, domnule doctor, replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
castani de pe partea cealaltă a străzii, parcă legată cu un fir invizibil de el. Peste un sfert de oră, relaxat și răcorit, iese din baie fluierând bine dispus, înfășurat într-un halat imens și pufos. Face câțiva pași prin camera luminată de mica veioză cu abajurul în culoarea mierii, oprindu-se în fața micului aparat de radio și-l deschide. Se aude vocea lui Jean Moscopol spunând cântat iubitei sale Mimi noapte bună. Schimbă postul căutând altceva. Printre șuierături și fragmente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
frumos în iubire până la sfârșitul vieților voastre. Cinstiți-vă unul pe celălalt cu trupul și sufletul iar în tot ceea ce faceți să mergeți întotdeauna pe drumul lucrărilor lui Dumnezeu. Interiorul impozantei vile, locul de desfășurare a petrecerii, întâmpină numeroșii invitați luminat a giorno. Firește, cu storurile bine înțepenite pe rama geamurilor, ca să nu se vadă afară. Chiar de la intrare, imense coșuri de răchită pline cu admirabile buchete de flori întâmpină vesel invitații. Pe micul podium amenajat in salonul cel mare al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
coridorului, o scară din lemn, în spirală, urcă spre etaj. Sub pașii lor, treptele scârțâie agasant la fiecare atingere. Sus, se opresc să scruteze cu ochi vigilenți palierul. Un bec chior, aflat undeva la mijlocul tavanului jos, încearcă fără succes să lumineze pereții crăpați. Duhoarea de urină și tescovină fermentată te poate lăsa fără aer în plămâni. Cu o dezinvoltură ce trădează obișnuința, Manfred se oprește în fața unei uși cu vopsea ce fusese odată verde, acum murdară și căzută pe alocuri. Ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
inutil, o rezistență. Artileriștii cad rând pe rând. Doi sau trei dispar în pădure, dar nimeresc exact în fața oamenilor lui Mâțu care-i anihilează rapid. Cât durase totul? Exact 12 minute. Încet, încet, ninsoarea se potolește. Ieșită dintre nori, luna luminează cu raze reci corpurile a douăzeci și trei germani și doi români așa cum fuseseră surprinse de coasa morții. Aflate departe, familiile lor habar nu au că fratele, soțul sau copilul lor murise într-o obscură luptă corp la corp în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
opțiuni simple. Moartea lui este viața ta. Cât despre procesele de conștiință, lasă-le pe seama celor care declanșează războaiele. Tăcerea se lasă din nou între ei. Amândoi continuă să fumeze. Înfrigurat, Carol bagă mâinile în buzunarele mantalei. Începe să se lumineze, dom' locotenent? Nu, e de la lună. A ieșit din nori. Mai e destul până la ziuă. Niciodată nu te-am văzut fumând. Așa e. Mi-a trecut prin cap ca înainte să ajung erou, să încerc și asta. Să văd ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Lui este în fiecare și Omul poate fi capabil să vadă singur suferința imensă, inutilitatea și mai ales, dincolo de orice manifestare propagandistică, lipsa unor învingători reali într-un război. Aceasta va fi piatra de încercare a umanității în viitor. Spiritul luminat deasupra instinctelor. Eliberată de tenebre, omenirea intră în lumină. Utopie? Poate, dar cu siguranță o aspirație care de fapt nu a dispărut niciodată. Hitler este cel mai bun exemplu că lumea trebuie să descopere valoarea creației și nu regresul distrugerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
e un eveniment foarte rar și, cu plicul în mână, fiecare norocos se manifestă în felul lui. Unii citesc cu glas tare sau cheamă un camarad confident, alții se retrag singuri într-un colț și în timp ce parcurg rândurile chipurile se luminează sau capătă amprenta îngrijorării. Încep cu vorbă domoală să-și povestească păsurile. Păi unde să spui că arendașul ne fură la împărțeală? Când alde Mihai a lu' Pestelcă se certă cu el că-l prinse cu greutăți măsluite, jindariul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Băgal-a-ș în mă-sa de bou! De ce nu a venit cu noi să vadă cum e? Ei, nu se poate...ce ne-am face dacă borâtura aia încasează un glonț care-l trimite direct la Doamne-Doamne? Cine o să ne mai lumineze atunci conștiința de clasă? Gata, pornim, ordonă Marius. Romulus! Ordonați! Mergi înainte, la 50 metri. Eu vin din urmă cu restul oamenilor. Iovuț, închei coloana. În această ordine merg timp de mai multe ore. Trec peste pante abrupte și văi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o privire indiferentă peste cadavru. Un tip din SS, Scharführer după cum arată gradele. Clădirea se cutremură din temelii, exploziile și zgomotele gloanțelor care ricoșează pe pereții din beton au o rezonanță năucitoare. La parter, Mâțu aleargă printre flăcările nestăvilite care luminează locul luptelor ca în miezul zilei. Din capătul coridorului, din spatele unei uși, este întâmpinat cu un tir concentrat de arme automate. Se adăpostește împreună cu Iovuț în spatele unui perete afumat. Scoate o grenadă, îi smulge siguranța și o aruncă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fund. Foarte bine. Vezi dacă recuperezi ceva armament care poate fi folosit. Și verifică subsolul, să nu fie montat ceva explozibil acolo. Am înțeles! Mă anunți dacă găsești ceva. Carol și Romulus aduc pe brațe o femeie leșinată. Locotenentul îi luminează fața cu lanterna. Dungi subțiri și lungi, cu margini însângerate, lăsate de o cravașă, sunt perfect vizibile pe față și umeri. Ce-i cu ea? Am găsit-o în biroul de 'colo șa! Cu un gest scurt al capului, Carol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]