10,127 matches
-
Asupra lui Ion Vitner au pronunțat o serie de sentințe: Mihai Gafița, Sergiu Fărcășan, Petru Dumitriu, Ion Mihăileanu. Despre Nina Cassian au vorbit la același diapazon Petru Dumitriu și Veronica Porumbacu. Alți vorbitori scot la iveală alte neajunsuri. Neîndurătoare critica lupilor tineri! Dar să dăm glas dezbaterilor 11: „În cuvântul de deschidere, acad. Mihail Sadoveanu a spus: «Iubiți prieteni și tovarăși (...). Nu este nevoie să mai afirm încă o dată cât de prețioasă socotesc eu că este grija pe care o poartă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a fi reliefat cu ascuțime figuri de dușmani strecurați pe șantierele sau în fabricile noastre. Într-o serie de portrete bine realizate artistic este demascat adevăratul chip al chiaburului, de la dușmanul fățiș, înarmat (But și întreaga bandă din Vânătoarea de lupi de P. Dumitriu), până la chiaburul așa-zis «cumsecade» care uneltește din umbră (Keszeg din Brazdă peste haturi de Horvath Istvan) și la cel camuflat ca mijlocaș și având și carnet de partid în buzunar (Ghioceoaia din Desfășurarea de Marin Preda
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
mai pot întâlni neajunsuri, care sunt semnificative pentru însăși etapa de dezvoltare literară în care ne găsim (...). Adesea poetul crede că este suficient să spună «strung», «colectivă», «normală», «zori roșii» ca să redea noul, sau să folosească cuvintele «jivină», «fiară», «haită», «lupi» ca să desemneze dușmanul, sau să exclame «alelei», «mări», «foaie verde maghiran» ca să fie în spirit popular. Dacă cenușiul în poezie dovedește că uneori poetul nu este destul de conștient de rolul ce-l are în «creșterea limbii românești» - cum ar zice
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
1953: Scriu versuri Scriu versuri - mai bune, mai rele - Dar din adâncul inimii mele. Inima-n luptă s-a-npurpurat, Versul din inimă s-a-nvăpăiat. Dar nu e furtună nici viscol nebun Să-mi smulgă vreun vers dușmanilor bun! Altminteri, netrebnică inima mea Lupilor pradă o voi arunca. Cadou din Moscova Pachetul în grabă-l desfac și privesc - Din Moscova vine darul frățesc - Legate cu grijă, cu panglică roză, Cinci cărți de poeme și două de proză.. (...) Iubirea nu-i de azi de ieri
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cu Dinu Patriciu. Mi s-a părut ridicolă acea ipostază cu trăsura în care tronau, surâzători, cei doi. Mi-a venit, atunci, mai ușor să votez cu Emil, deși mă "bătusem" în 1992 cu marii lideri ai PNȚ-ului, Ioan Lup, Valentin Gabrielescu, Gabriel Țepelea și Ion Diaconescu, pentru susținerea lui Manolescu în vederea alegerilor prezidențiale. Vasile Lupu, dintre toți, părea să știe cel mai bine cine-i Manolescu și, fiindu-mi bun prieten, dorea să-i susțină candidatura. Într-o seară
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
mai bine cine-i Manolescu și, fiindu-mi bun prieten, dorea să-i susțină candidatura. Într-o seară, în primăvara lui '92, într-o cameră a hotelului Unirea din Iași, i-am ținut treji vreo jumătate de noapte pe Ioan Lup și Valentin Gabrielescu, oameni în vârstă, explicându-le cine-i cu exactitate Nicolae Manolescu și încercând să le obțin sprijinul. Acum, mi se pare de-a dreptul ridicolă scena cu cei doi așezați în paturi, gata să adoarmă, și cu
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
despre nemaipomenita sa viitoare candidatură la președinție. Atunci însă, în seara aceea de la Unirea, am înțeles foarte bine că nu exista nici o șansă. Deși, în general, liderii PNȚ-ului, inclusiv Corneliu Coposu, nu erau favorabili lui Ion Rațiu, Gabrielescu și Lup acceptau "chiar și" candidatura acestuia în fața lui Manolescu care dăduse niște declarații iritante pentru ei. Manolescu a mizat atunci numai pe Corneliu Coposu, în fața tuturor. S-a spus, în acei ani, că Ana Blandiana l-a scos pe Emil doar
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
mai ieși din casă doar pentru a-ți plimba câinele. Cum îl cheamă? Liviu Antonesei: Îl cheamă Tico și, de fapt, nu e câine, ci caniche, că eu am o ierarhie a ființelor, care începe cu canichii, continuă cu câinii, lupii, delfinii, apoi vin oamenii la egalitate cu caii! Neobosit cred că sunt și acum, doar că îmi dirijez altfel energiile! Din 24 de ore, dorm între 4-6, restul timpului, când nu am obligațiile universitare și jurnalistice, citesc, ba chiar și
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de sănătate, dar, mai ales, stimulează relația cu psihicul, setul de flexibilitate al mișcării palmelor și al degetelor semnificând diferite variante ale echilibrului intern și extern. Mesagerii morții pot să fie nu numai o pasăre (bufniță, cucuvea, ciuhurez), ci și lupul și semnele din palmă, cu personificările mitice, care poartă leacul, conform unei tradiții despre naștere și moarte, semnificând inițierea, peste poduri simbolice, pentru suflet. Se plimbă nestingherit printre cei vii, de aceea se pune un pahar cu apă sau pâine
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
reprezentărilor ce vin din gândire), prin meditația pregătirii pentru moarte (a trăi fiecare zi din viață, ca și când ar fi ultima). ANIMALELE SPERIE, NU AU MÂINI, MÂINILE STAU LA BAZA UMANITĂȚII Albinele arată prin dans unde se află flori și polen, lupii simt unde se găsește prada, totul aparține instinctului; doar oamenii știu că pot fugi cu picioarele, că acestea sunt membre, pe care animalele le au în număr diferit, că cele două picioare umane se deosebesc și se aseamănă cu mâinile
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
aceste sugestionări aveau latura lor calmantă, contribuind la eficientizarea tratamentelor pe bază de plante, minerale, produse animale. ALTE MĂRTURII Simbolul șarpelui din medicina egipteano - eleno - romană se întâlnește și la daci, fiind prezent, chiar pe drapelul dacic, cu cap de lup și gura deschisă — semnul puterii în acțiune și trup sigmoidic, adică în mișcare. Dar el era întâlnit și în ritualurile de la altarele dacice unde, spune Herodot, unii dintre traci îl numeau pe Zalmoxe, daimon = izvor de lumină, Gebeleizis. În „De la
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
tuturor) exprimată în De cive (1642) și în Leviathan (1651), chiar dacă se gândește la omul arhaic, cum pare a se fi gândit și Plautus (sec. III - II î.Chr.) în comedia Asinaria, unde afirma că „Homo Homini lupus“ (Omul este lup omului), căreia, Seneca (sec. I d.Chr.) îi va opune „Homo res sacra homini“ (Omul e ceva sfânt pentru om), pe care o practică medicii. Aceste concepții senzualiste, raționaliste, au stârnit reacții din partea tradiționaliștilor, spiritualiștilor etc. Medicina în înțelepciunea ei, a
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
prind călătorii și se joacă cu ei precum pisica cu șoarecele. Îi ispitesc pe bărbați cu aur, le cântă din fluier și-i face să danseze până la epuizare, până la moarte. Și ele, la rândul lor, sunt vânate și devorate de lupi. Zuleika, în tradiția islamică turco-persană, era fiica lui Taymus, regele Maghrebului, regiune din Africa de Nord. Odată, i-a apărut în vis frumoasei Zuleika un tânăr frumos care i-a prevestit că se vor iubi în Egipt. Ea a fost trimisă în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
prezintă, pe genuri, transpunerile din literatura română tipărite în volume și în presa literară slovacă. V. își aduce contribuția la cunoașterea literaturii române în spațiul lingvistic slovac și prin traducerile din opera lui Mihail Sadoveanu (Hanu Ancuței, Zodia Cancerului, Ostrovul lupilor), Marin Sorescu (Matca, Setea muntelui de sare), Marin Preda (Intrusul), Fănuș Neagu (Îngerul a strigat), Leonida Teodorescu (Cine a fost Adam?), ca și prin antologia de nuvele Strateni v Balkanií (1989, în colaborare). A mai publicat în traducere proprie grupaje
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290410_a_291739]
-
a făcut de a rămas Catinca fată bătrână], Bratislava, 1982; Strateni v Balkanií. Antológia rumunskej poviedky [Pierduți în Balkania. Antologia nuvelei românești], pref. trad., Bratislava, 1989 (în colaborare); Mihail Sadoveanu, Vlci ostrov [Hanu Ancuței. Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă. Ostrovul lupilor], pref. trad., Bratislava, 1993 (în colaborare cu Jindra Husková și Peter Kopecký). I. D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290410_a_291739]
-
prieteni, „Înainte de nașterea timpului”: posibilă moștenire a unei noțiuni care a fost universală (dacă nu nostalgia după un paradis pierdut). În leptolitic se manifestă tocmai manipularea difuză a corpului animal și a celui uman, demonstrată de trofeele bovinelor și ale lupilor Înfipte sau agățate În locuințe, de desenele cu animale compozite sau fantastice; și, la sfârșitul acestei epoci, de mandibule și cranii umane modelate, măști-trofeu, și de extracția caninilor În timpul vieții. La periferia acestei lumi, În Maroc apare un caz de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de coastă și fac să se desprindă insule, munții misterioși devin accesibili. Odată cu schimbarea mediului se degradează și resursele vegetale și animale. De asemenea, se degradează sau se complică raportul religios Între om și animale, după cum subliniază clar alianța cu lupul, adică apariția câinelui domestic. Renii au fost, probabil, obiectul unor rituri sezoniere În Germania de Nord, unde au fost găsite cadavre presate de blocuri de piatră În fundul unor lacuri, iar drugii de lemn au fost interpretați ca Însemne cultuale sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
recente au scos la iveală faptul că pe altare se desfășurau sacrificii sângeroase și că uneori se vărsa chiar sânge omenesc. Mai la est, Asia Centrală este puțin cunoscută, dar În Kashmir, În neolitic, se Întâlnesc Înhumări rituale ale unor câini, lupi și berbeci Împreună cu stele sculptate, Încrustate pe suprafețe de detritus și nisip, fiind probabil pietre comemorative (cca 3 000 Î.Hr.). În China s-au descoperit Înhumări ale cerbilor. Însă imensa Chină prezintă mai ales urme ale unei cunoașteri temeinice
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
culte străvechi. Dar este greu de afirmat că, de exemplu, la Patras, În Ahaia, se relua un cult din epoca minoică atunci când, În timpul sărbătorii Laphria celebrată În cinstea Artemisei, erau aruncate animale vii de orice fel, păsări, porci mistreți, cerbi, lupi și chiar și urși, Într-un foc mare aprins În jurul altarului 1 (Pausanias, X, 18, 11-13). Reprezentarea cea mai completă a unui rit sacrifical ne este furnizată, de sarcofagul de la Hagia Triada. Pe o latură sunt reprezentate niște femei În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ar fi fost nimicită pe Cremera (477 Î.Hr.) atunci când gens Fabia ar fi părăsit tabăra ca să ofere la Roma un sacrificiu gentilic 1. Gens Fabia Își celebra sacra gentilicia pe Quirinal și avea un grup propriu de „ocrotitori Împotriva lupilor”, luperci Fabiani. Ei considerau că Își au originea În Herakles, Întemeietor al acestei gens (nu se știe de când). Polemica lui Cicero la adresa lui Clodius, care trecuse de la patriciana gens Claudia la plebe, arată cât de Înrădăcinată era poziția ginților patriciene În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
confrerii susținute de etica aristocratico-războinică, tipică pentru pătura socială căreia, În Împărțirea tripartită a lui G. Dumézil (1969), i-ar corespunde cea de-a doua funcție. Despre acestea și despre membrii lor, denumiți În Avesta mairya, „oameni tineri”, și depreciativ „lupi cu două labe” (Yasna, 9, 18 Wid¶wd³d, 5, 35), s-a vorbit mult (Wikander, 1938; Widengren, 1938, pp. 366 sqq. și 1955, pp. 65 sqq. etc.), atât În lumina comparației indo-iraniene (cf. vedicului marya și, probabil, titlului nobiliar maryannu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
degradarea fizică sau fracturile, fac albinele să dea miere, vindecă sterilitatea vacii și o fac să dea lapte din belșug. Este deosebit de semnificativ faptul că În mai multe imnuri vedice sunt descriși arând ogorul cu un plug tras de un lup, imagine care exprimă probabil capacitatea lor de a transforma pozitiv ceea ce, prin propria natură, ar putea fi o amenințare la bunăstarea materială a omului. Călătoresc Într-un car multicolor de aur, tras uneori de cai, iar alteori de păsări colorate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vor lupta și se vor ucide, 45 rudele vor rupe legăturile de sânge, se vor săvârși fapte rele și adultere Îngrozitoare; va fi o epoca a spadelor și a scuturilor, se vor sfărâma scuturile, o epocă a vânturilor și a lupilor, Înainte de sfârșitul lumii: nimeni nu va dori să-și cruțe adversarul. Arborele universului se cutremură, de peste tot apar cete de uriași, Odin este sfâșiat de lupul Fenrirxe "Fenrir", toți zeii sunt uciși, Însăși natura participă la această distrugere: soarele devine
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
spadelor și a scuturilor, se vor sfărâma scuturile, o epocă a vânturilor și a lupilor, Înainte de sfârșitul lumii: nimeni nu va dori să-și cruțe adversarul. Arborele universului se cutremură, de peste tot apar cete de uriași, Odin este sfâșiat de lupul Fenrirxe "Fenrir", toți zeii sunt uciși, Însăși natura participă la această distrugere: soarele devine negru, pământul se prăbușește În mare, stelele dispar, focul se Înalță până la cer. Dar nu este sfârșitul a toate. După catastrofa universală va urma o etapă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Aesir (prima și a doua funcție), de cealaltă parte, Vanir (moștenitori ai celei de-a treia funcții, cea economică). Tyrxe "Tyr" este reprezentat fără o mână. Tradiția povestește că, atunci când zeii au vrut să-l Înlănțuie printr-un șiretlic pe lupul Fenrirxe "Fenrir" - cel destinat să deschidă calea Catastrofei Finale -, acesta a cerut ca Tyr să-și pună mâna drept garanție Între colții săi; zeul i-a oferit de bunăvoie această garanție și, pentru interesul suprem al tuturor, l-a Înlănțuit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]