11,656 matches
-
spre est. Nevastă, nu pleci de acasă, nu deschizi ușa, nu dormi decît iepurește. Pun bicicleta în casă și ai grijă...ca de butelie, am spune noi, românii. Cu inima strînsă pleacă Héctor cu presimțirea că ceva moare în el. Nevasta, tot nevastă. Diavolul de băiat cere bicicleta doar pentru o tură, prin curte, nu iese în stradă... Dar a ieșit și a fost pocnit zdravăn, iar bicicleta... Mi-au luat-o, au profitat de o nevastă proastă... Héctor plînge ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Nevastă, nu pleci de acasă, nu deschizi ușa, nu dormi decît iepurește. Pun bicicleta în casă și ai grijă...ca de butelie, am spune noi, românii. Cu inima strînsă pleacă Héctor cu presimțirea că ceva moare în el. Nevasta, tot nevastă. Diavolul de băiat cere bicicleta doar pentru o tură, prin curte, nu iese în stradă... Dar a ieșit și a fost pocnit zdravăn, iar bicicleta... Mi-au luat-o, au profitat de o nevastă proastă... Héctor plînge ca un copil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ceva moare în el. Nevasta, tot nevastă. Diavolul de băiat cere bicicleta doar pentru o tură, prin curte, nu iese în stradă... Dar a ieșit și a fost pocnit zdravăn, iar bicicleta... Mi-au luat-o, au profitat de o nevastă proastă... Héctor plînge ca un copil. N-am văzut atîta amărăciune în sufletul unui om. Cît ar costa o bicicletă? Nu știu, prin piață poate ajunge și la 50-60 de dolari, mai..., nu chiar ca a mea. Îmi fac socoteala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
te superi, șefu'. Primește tubul și pleacă fericit în atelier. Domnul Espinosa Osvaldo Ramón lucra și acasă, la vecini, la prieteni și pe la toți de prin cartier, că i se dusese vestea. Într-o seară, foarte grav, o abordează pe nevastă-sa, señora Mayda. My, mi cielo*, putem vorbi ceva? My era diminutivul cu care o alinta el pe señora Mayda. Sigur, mi amo**, răspunde interesată señora. Ramón se mai foiește puțin, privește în gol spre depărtări infinite, își drege vocea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
scurt: Scoate cutia! Ramón intră în rol și scoate cutia. My atunci scoate trei bancnote de cîte zece pesoși. Am economisit de la cheltuielile lunare... Rîd cu hohote. Ramón o ia în brațe și o învîrtește prin casă. Este mîndru de nevasta asta minunată, care îl surprinde mereu prin felul ei de a fi. După ce pun bancnotele, My apucă de cutie și mimează: Oh, n-o mai pot ridica. Vai ce grea este! O armonie ciudată s-a instalat între cei doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să lunece peste umeri și să facă decolteul exagerat de mare. Pedro o compătimea. Știa că unele turiste, mai coapte, vin pentru... unele prostii. Se spunea chiar că plătesc foarte bine, dar el nu era interesat. Avea casă, familie și nevastă tare aprigă și dispusă la nebunii mai tot timpul. Totuși, Wilma nu era așa de coaptă și arăta trăsnet. Cînd termini treaba? întreabă Wilma. Mai spre seară, spune incolor Pedro. Nu știa că răspunsul său a fost înțeles ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
avea încotro. Mai erau turiste care să-i facă avansuri, dar Pedro nu ar fi făcut un pas nici să-l omori. Le compara cu Wilma... Acasă făcea dragoste cu soția, însă nu mai era ca înainte. O iubea pe nevastă, dar în realitate o iubea pe Wilma. Nu mai trăia viața în familie ca înainte. Ceva îi lipsea și, din acest motiv, devenise nervos. Chiar a bătut și un copil, așa din senin. Soția a remarcat că Pedro este alt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
stai aici de vreo cinci ore... Chiar, hai la o scurtă plimbare în grădină! Mergem agale, mîinile se ating, ne prindem de mînă. Abia atunci realizez că Eleggúa m-a luat în serios. Dar dacă, Doamne ferește, s-ar duce și nevasta-mea la babalawo?! Mai bine nu-i spun adresa. Dureri din exil Dacă uneori ați plînge și nu aveți lacrimi, dacă uneori ați răcni durerea care vă sugrumă, dacă speranța nu vă mai mîngîie, atunci gîndiți-vă la destinul Georgetei Bibescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pentru șiraguri de mărgele destinate femeilor cochete. Melcii mari, enormi, de culori diferite, ne sînt prezentați ca fiind viețuitoare ce depășesc frecvent suta de ani. Se remarcă printre aceștia unii de o culoare rozaliu-sidefie, adevărate rarități protejate de lege. Uite, nevastă, cu două ghiocuri din astea ne putem hrăni tot restul vieții... Gluma nu este gustată și, cu toate insistențele bătrînului, nu-i traduc ce-am spus. Obiecte din carapace de broască țestoasă cizelate cu migală îmbogățesc oferta bătrînului spre vînzare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cea maternă, mai adaugă. Din stradă, femei frumoase te privesc în ochi, aproape provocator. Îmi amintesc ce mi-a spus profesoara de limbă spaniolă: Aici, în Cuba, femeile gîndesc altfel. Ele au convingerea că orice bărbat este divorțabil. Chiar cu nevasta de mînă te poți bucura de avansuri făcute fără ascunzișuri. Cubanezii care au rezervoare mai mari, de fapt niște butoaie din plastic, îi lasă pe vecini să-și pună și ei rezerva de apă. Este o solidaritate revoluționară între oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și lenea nu se lăsa cu una, cu două. Dar Raul era un om căruia îi mergea vestea că-i descurcăreț. Din analiza situației în care se afla a rezultat că trebuie musai să bea apă. Marilu, strigă Raul la nevastă-sa. Marilu era o condensare a numelor Maria și Luiza. Nevasta se odihnea într-un pat improvizat la circa un metru și jumătate de locul în care capul familiei dormea pe un pat adevărat, găsit în anul 1960, abandonat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
era un om căruia îi mergea vestea că-i descurcăreț. Din analiza situației în care se afla a rezultat că trebuie musai să bea apă. Marilu, strigă Raul la nevastă-sa. Marilu era o condensare a numelor Maria și Luiza. Nevasta se odihnea într-un pat improvizat la circa un metru și jumătate de locul în care capul familiei dormea pe un pat adevărat, găsit în anul 1960, abandonat de un hoț pus pe fugă de Raul. Nici un răspuns din partea celei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
afișa în fața sărăntocilor care nici n-au auzit de frigider de apartament. Marilu avea respirația regulată, semn că a adormit din nou. Raul era însă insistent cînd avea nevoie de ceva! Marilu, puiule, un pahar cu apă, te rog frumos... Nevasta se foșnește din nou, se întoarce, cască și iar oftează. Apucă ceasul de pe noptieră și se uită la ceas. Nu vede bine și-l întoarce spre geam, mai spre lumină. Este abia două și jumătate... mormăie pentru ea. Se întinde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
asta dacă trece și calcă pe iarbă, din urmă aceasta se usucă. Credeți că señor Arencibio Pedrozo Fernandez de la Luna este așa de prost? Credeți că el nu vede, nu aude? Credeți că nu face suficient efort să-și țină nevasta în sînul familiei? Ioana muncește și la serviciu este bine apreciată din toate punctele de vedere. Șeful este și el un moșneag libidinos, dar moșneag n-are și acasă? Altfel s-ar pune problema dacă Hernandez, colegul musculos de la serviciu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să te înțelegi cu ea. Aveau doi copii, un băiat și o fată, elevi străluciți la școală și, în general, se descurcau bine. Aquiles mai trecea pe la vecinul său la o cafea, la o parolă. Numai că vecinul avea o nevastă mai tînără și mai amabilă decît toate nevestele la un loc. Aurora punea placa și amenința că-i dă foc soțului destrăbălat, care se ține de fusta stricatei sale vecine. Și copilul ei seamănă cu tine, țipa geloasă soția. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Obatalá (Ochalá) este puțin șeful divinităților. Are multe calități și este respectat de toate celelalte spirite Orishas. Dar Ochún? Am auzit că este sfînta patroană, protectoarea Cubei. Este mulatră și foarte frumoasă, simbolul senzualității, al feminității și al dragostei. Este nevasta lui Orula și amanta lui Chongo... și a multor altora, adaugă zîmbind. Cine este Orula? Încornoratul ăsta fericit prezice viitorul. Este disimulat în Sfîntul François d'Assise. De altfel, cum v-am mai spus, toate divinitățile culturii africane sînt disimulate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
toate, cu privirea ce nu vede amănunte și simt chiar că sînt legat mai mult decît am crezut că este posibil și de aceste locuri, pe unde au bîntuit pirații, pe unde și-au plîns negrii durerea despărțirii de copii, neveste și de părinți. Doar că aceștia n-au avut ca mine și speranța întoarcerii. Sufletul îmi este greu, încărcat de contradicții, încărcat de oscilațiile mele, repet, în timp și spațiu. Nemaipomenit de ușor se adaptează omul. Să lăsăm deoparte adaptarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
știu, dar dumneta ne-ai legat cu toți Michiuleștii, așa că m-ai făcut și pe mine om vechi cât pământul Moldovei, de și răzășia de la Prut n-o mai știu, ci o știu pe acea din Deleni, de pe Olga Blăniță, nevasta mea, vară primară cu Rosalia, soția dumitale. Școala primară am făcut-o la Pungești, clasa I și II-a, la învățătorul Iorgu Popescu; acesta apoi s-a popit în Iași la biserica Sf.Voievozi rufeni și apoi la Sf. Ștefan
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
e preferabil să nu-ți bați joc de salate și să nu faci bancuri despre păscut. Nu că nu se poate, nu că e interzis, dar nu se cade, nu e frumos. Nu se cade să-ți pocnești părinții sau nevasta, nu se cade să arunci de colo colo geanta profesoarei tale, în timp ce ea încearcă, plângând, s-o recupereze, nu se cade să asculți muzică dată la maximum în hotel, la două noaptea. Pentru fiecare din noi există zone, mai largi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și să certifice cele necesare pentru a primi biletele vamale. Neglijarea celei mai mici prescripții sau formalități vamale face din necesitățile și activitatea sa un act de contrabandă; el se întoarce acasă numai cu viața sa pentru a-și vedea nevasta și copiii suferind fără speranță de salvare. Mizeria, țipetele și plânsetele sunt de nedescris și sunt peste tot. Acest document separat, proaspăt datat, poate aduce tristă mărturie despre situația nemiloasă și soarta dură a nefericiților supuși rămași în acel loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
născută dintr-o relație anterioară ; aceste femei își creșteau copiii împreună, fără să se sinchisească prea mult, după cîte se părea, dacă cutare sau cutare copil de care se ocupa una dintre ele era chiar al ei sau al altei neveste a soțului ei. Conflictul dintre înrudirea biologică și înrudirea socială, care îi pune în încurcătură la noi pe juriști și pe moraliști, nu există deci în societățile cunoscute de etnologi. Ele acordă primatul socialului fără ca în ideologia grupului sau în
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
pomișor de tuia care creștea dedesubt. Îl lăsară să crească și de aceea arborii de tuia din Insulele Regina Charlotte sînt așa de frumoși. Cînd oamenii se duc să caute un copac frumos și îl găsesc, spun : „E ca pruncul nevestei șefului”. Cît despre statuie, abia dacă se mișca și nimeni n-o auzi vreodată vorbind, dar soțul ei știa din visele lui atît că ea i se adresa, cît și ce îi spunea. Indienii tsimshian (cărora indienii tlingit, admiratori ai
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
raporturilor sociale : coerența lor globală depinde de alți factori. Emoția intensă provocată în întreaga lume de moartea prințesei Diana se explică în mare parte de vreme ce această dramă instala personajul la intersecția unor mari teme folclorice - fiul regelui care ia de nevastă o păstoriță, soacra cea rea - și a unor teme religioase - păcătoasa dată morții și care își asumă prin sacrificiul ei păcatele noilor convertiți. Înțelegem mai bine astfel faptul că drama a permis altor structuri arhaice să reapară. Un unchi dinspre
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
temă, în special prin faptul că amintește din nou de soția și de fiica sa, este și poezia „Identitate”. Sigur că în universul concentraționar timpul capătă alte dimensiuni, astfel că „Acum o sută de ani / am avut un copil, o nevastă...”, motiv pentru care „Le-am uitat râsul, părul, obrazul...” Cu atât mai dramatice ni se par momentele respective, în egală măsură însă descoperim oameni cu caractere extrem de puternice, care, pentru a respecta principiile și credința, erau capabili să se jertfească
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Martirii noștri din temnițele comuniste erau doar niște numere, care în momentul decesului erau aruncați la groapa comună, în „morminte fără poveste”: Cimitir fără iarbă - doar humă ocolit ca o molimă negră de ciumă, Morminte fără poveste unde nu-ngenunchează neveste. Dar „În cer vi s-au gătit cunune” și dovada o avem de câțiva ani de când, de exemplu, moaștele descoperite la Aiud fie izvorăsc mir, fie fac minuni, sunt galbene și plăcut mirositoare, astfel încât Radu Gyr spune foarte îndreptățit că
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]