12,062 matches
-
și cam 300 de americani) În schimb, Henry Morgenthau și Trudy Ring afirmă că mai înainte de război doar grecii numărau 130.000 de oameni și exclud din numărătoarea celor 250.000 de locuitori pe armenii creștini. Elitele conducătoare din Imperiul Otoman numeau deseori orașul „Gavur Izmir - Smirna Ghiaură (Necredincioasă)” datorită prezenței masive a creștinilor în oraș. După ce ultimele trupe elene au evacuat Smirna în seara zilei de 8 septembrie, primele elemente ale armatei lui Kemal, un escadron de cavalerie, au intrat
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
caritate americană al cărui obiectiv era protejarea armenilor în perioada războiului). El a debarcat în Smirna de la bordul distrugătorului american USS Lawrence comandat de căpitanul Wolleson. Superiorul comandantului Wolleson era contramiralul Mark Lambert Bristol, Înaltul comisar al SUA în Imperiul Otoman în perioada 1919-1927, în acel moment aflat la Constantinopol. Primele sale declarații publicate au fost acestea: Criticii lui Prentiss au subliniat că acesta din umră și-a schimbat povestea, dând două declarații diferite cu privire la același eveniment. Declarațiile lui Prentiss au
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
apere ființa națională. Statuia lui Ștefan cel Mare este un simbol al acestei lupte a poporului nostru”. Nicolae Ceaușescu.”". În secvențele de început ale filmului se specifică următoarele: "„Europa veacului al XV-lea se afla în fața primejdiei unei noi invazii otomane. Sultanul Mahomed al II-lea, în fruntea uneia dintre cele mai puternice armate ale lumii, cucerește în 1453 Constantinopolul, capitala Imperiului Roman de Răsărit. Odată instalat în tronul împăraților bizantini, Mahomed și-a pornit armatele de spahii și ieniceri în
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
dorind să ocupe Roma și Republica Veneția. În anul 1474, oștile lui Soliman-Pașa (Colea Răutu), beglerbegul Rumeliei, atacau cetatea venețiană Shkodra. Pentru ca acțiunea militară în Italia să fie facilitată, era necesar să fie liniște la granițele de miazănoapte ale Imperiului Otoman. În acest sens, sultanul îl trimite pe solul Iusuf Ceauș (Nicolae Brancomir) în Principatul Moldovei pentru a-i cere domnitorului Ștefan cel Mare (Gheorghe Cozorici) să plătească tributul pe ultimii doi ani, să-i închine cetățile Chilia și Cetatea Albă
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
cu Papa de la Roma și cu venețienii. În ultimul timp, Ștefan cel Mare scosese Țara Românească de sub ascultarea sultanului, detronându-l pe Radu Vodă, prietenul lui Mahomed, și luându-i întreaga familie ca ostatică. Prinții apuseni nu conștientizau însă pericolul otoman, trimițându-i lui Ștefan doar făgăduieli. Domnitorul moldovean le răspunde însă solilor turci că Moldova vrea să trăiască în pace cu toți vecinii săi, dar că se va apăra în cazul în care țara va fi în primejdie pentru că neamul
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
se unească cu oștile lui Hrana-Beg și cu achingiii tânărului Ali-Beg. În acest scop, sultanul încheie o înțelegere temporară cu venețienii prin intermediul sultanei Mara (Dina Cocea), fiica despotului sârb Gheorghe Brancovici și văduva fostului sultan Murad al II-lea. Oștile otomane urmau să ierneze în Cetatea Camenița din Lehia, iar în primăvara următoare trebuiau să pătrundă în Ungaria și în Polonia. Aflând că oștile turcești se îndreaptă spre Moldova, Ștefan cel Mare face un sfat cu boierii și poruncește ridicarea întregii
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
zonă mlăștinoasă din apropierea Vasluiului. Otomanii sunt atrași de sunetul trâmbițelor moldovenești într-o râpă mlăștinoasă, unde sunt atacați din toate părțile de Oastea cea Mare. În bătălie mor 8.000 de moldoveni și peste 30.000 de otomani. Restul oștii otomane se retrage înspre Dunăre, urmărită de călăreții moldoveni. Printre cei morți în luptă sunt și comisul Manole Jder (Geo Barton), postelnicul Simion și fostul ieromonah Nicoară Jder. Trupurile lor sunt aduse de comisul Ionuț la casa familiei Jder de la Timiș
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
precum „sunt voievod român”, „Țara Românească este țară soră și prietenă”, „voievodul Vlad Țepeș este prietenul nostru”, „țara Moldovei este poarta Europei” sunt catalogate ca „afirmații romantice sau comuniste”. O dovadă istorică în acest sens este considerată participarea alături de armata otomană condusă de Soliman-Pașa și a unei oști numeroase de soldați munteni în Bătălia de la Podu Înalt. Același istoric afirmă că lecția de istorie oferită de dascălul George Amiroutzes lui Mahomed al II-lea cu privire la descendența moldovenilor, muntenilor și ardelenilor din
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
de guvernul israelian în anul 1953, fiind continuatoarea „Comitetului limbii ebraice” existent din 1905. În anul 1889 Eliezer Ben-Yehuda (1858-1922) și alți promotori ai reînvierii limbii ebraice vorbite din organizația Safá brurá („Limba limpede”) au înființat la Ierusalim , în timpul dominației otomane, un comitet literar care și-a propus adunarea și publicarea de cuvinte ebraice. Comitetul s-a dizolvat în 1891, si a fost resuscitat abia în anul 1905,din inițiativa Asociației profesorilor și învățătorilor din Eretz Israel (Palestina istorică), sub numele
Academia limbii ebraice () [Corola-website/Science/326998_a_328327]
-
a termenilor ebraici ce urmau să înlocuiască pe cei străini. Prima lista de cuvinte publicată a cuprins nume de plante, articole de îmbrăcăminte, alimente, piese de mobilă, si geografie. Primul război mondial care a afectat Palestina ca parte a Imperiului Otoman beligerant a dus la întreruperea activității Comitetului, aceasta fiind reluată odată cu cucerirea Palestinei de către armata britanică în anii 1917-1918. Un timp el s-a numit Midrash Halashon (Școală limbii). În timpul regimului Mandatului britanic pentru Palestina, pe care Regatul Unit l-
Academia limbii ebraice () [Corola-website/Science/326998_a_328327]
-
britanice. Revolta s-a desfășurat în regiunea localităților Biga, Bandırma, Karacabey și Kirmastı. Forțele naționaliste turce au reușit cu dificultate să pună capăt acestor revolte a avut loc în perioada octombrie 1919 - noiembrie 1920. Rebelii își proclamaseră loialitatea față de Imperiul Otoman și se opuneau guvernului revoluționar naționalist turc. Revolta a fost înfrântă în fiecare dintre fazele sale de forțele naționaliste turce. Prima rebeliune a lui Ahmet Anzavur a izbucnit în Manayas în octombrie 1919.. Anzavur a declarat locuitorilor orașului Manayas că
Revolta lui Ahmet Anzavur () [Corola-website/Science/327015_a_328344]
-
(1919-1924) a fost o campanie de proteste politice panislamice lansată de musulmanii din India Britanică cu scopul influențării guvernului britanic în sensul protejării Imperiului Otoman după înfrângerea acestuia din urmă în Primul Război Mondial și pentru diminuarea consecințelor acestei înfrângeri. Poziția califului după semnarea armistițiului de la Mudros în octombrie 1918, ocupația militară a Constantinopolului și pacea de la Versailles din 1919 a devenit nesigură, iar existența
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
înfrângerea acestuia din urmă în Primul Război Mondial și pentru diminuarea consecințelor acestei înfrângeri. Poziția califului după semnarea armistițiului de la Mudros în octombrie 1918, ocupația militară a Constantinopolului și pacea de la Versailles din 1919 a devenit nesigură, iar existența Imperiului Otoman a fost pusă la îndoială. Mișcarea s-a întărit după semnarea Tratatului de la Sèvres (august 1920), care a impus partiționarea Imperiului Otoman și cedarea unei importante zone din Antatolia în favoarea Greciei. s-a stins în 1922, când Turcia a obținut
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
octombrie 1918, ocupația militară a Constantinopolului și pacea de la Versailles din 1919 a devenit nesigură, iar existența Imperiului Otoman a fost pusă la îndoială. Mișcarea s-a întărit după semnarea Tratatului de la Sèvres (august 1920), care a impus partiționarea Imperiului Otoman și cedarea unei importante zone din Antatolia în favoarea Greciei. s-a stins în 1922, când Turcia a obținut o poziție favorabilă pe scena politică internatională și și-a pierdut obiectivele în momentul când Ankara a abolit rolul sultanului și Califatul
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
Hamid al II-lea (1876-1909) a lansau un program panislamic încrecând să contracareze încercările puterilor occidentale de dezmembrarea a imperiului și tendințele de democratizare interne. El la trimis pe emisarul personal Jamaluddin Afghani în misiune în India Britanică. Cauza monarhului otoman a fost întâmpinată cu simpatie politică și susținere religioasă de către musulmanii indieni. Dat fiind statutul său de calif, sultanul era în mod oficial liderul religios și politic suprem al tuturor musulmanilor din lume. În ciuda acestei poziții oficiale, sultanul nu s-
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
religioși musulmani a început să activeze pentru întărirea conștiinței islamice și pentru dezvoltarea participării musulmanilor la activitatea politică favorabilă califatului. Liderul musulman Maulana Mehmud Hasan a încercat chiar să organizeze un război național de independență împotriva britanicilor cu sprijinul Imperiului Otoman. Abdul Hamid al II-lea a fost forțat să accepte reinstaurarea regimului monarhic constituțional, ceea ce a marcat începutul celei de-a doua perioade constituționale și victoria Revoluției Junilor Turci. Pe tronul otoman a urmat fratele său, Mehmed al VI-lea
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
național de independență împotriva britanicilor cu sprijinul Imperiului Otoman. Abdul Hamid al II-lea a fost forțat să accepte reinstaurarea regimului monarhic constituțional, ceea ce a marcat începutul celei de-a doua perioade constituționale și victoria Revoluției Junilor Turci. Pe tronul otoman a urmat fratele său, Mehmed al VI-lea (1844-1918), dar puterea nu avea să se mai afle de acum în acolo în mâinile monarhului ci în cele ale naționaliștilor turci. Imperiul Otoman, care s-a aliat cu Puterile Centrale în timpul
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
constituționale și victoria Revoluției Junilor Turci. Pe tronul otoman a urmat fratele său, Mehmed al VI-lea (1844-1918), dar puterea nu avea să se mai afle de acum în acolo în mâinile monarhului ci în cele ale naționaliștilor turci. Imperiul Otoman, care s-a aliat cu Puterile Centrale în timpul Primului Război Mondial, a suferit o înfrângere majoră la sfârșitul conflictului mondial. Tratatul de la Versailles (1919) a redus teritoriul imperiului și influența sa politică, dar puterile învingătoare au primis să protejeze statutul de calif
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
de la Versailles (1919) a redus teritoriul imperiului și influența sa politică, dar puterile învingătoare au primis să protejeze statutul de calif al sultanului. Prin Tratatul de la Sèvres (1920), teritorii precum Palestina, Siria, Liban, Irak și Egipt au fost răpite Imperiului Otoman. În Turcia a apărut o mișcare revoluționară și naționalistă - Mișcarea națională turcă - care avea să declanșeze Războiul de Independență al Turciei (1919-1924). Sub conducerea lui Mustafa Kemal Atatürk, revoluționarii turci au obținut o serie de victorii care le-a permis
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
A doua perioadă constituțională (ايکنجى مشروطيت دورى "İkinci Meșrûtiyyet Devri") a Imperiului Otoman a început la scurtă vreme după ce sultanul Abdülhamid al II-lea a restabilit monarhia constituțională după Revoluția Junilor Turci din 1908. În această perioadă au fost înființate o numeroase partide politice. Comitetul Unității și Progresului a reușit în această perioadă
A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/323520_a_324849]
-
al II-lea a restabilit monarhia constituțională după Revoluția Junilor Turci din 1908. În această perioadă au fost înființate o numeroase partide politice. Comitetul Unității și Progresului a reușit în această perioadă să cucerească treptat prima poziție printre partidele politice otomane. Al doilea partid politic ca importanță, Uniunea Liberală era în fapt o coaliție de partide conduse prințul Sabahaddin. A doua Eră Constituțională a luat sfârșit după Primul Război Mondial, odată cu Ocuparea Constantinopolului de către trupele aliate pe 13 noiembrie 1918. În cadrul
A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/323520_a_324849]
-
Uniunea Liberală era în fapt o coaliție de partide conduse prințul Sabahaddin. A doua Eră Constituțională a luat sfârșit după Primul Război Mondial, odată cu Ocuparea Constantinopolului de către trupele aliate pe 13 noiembrie 1918. În cadrul ultimei ședințe de pe 18 martie, deputații otomani au emis o scrisoare de protest adresată aliaților, iar masa prezidiului Parlamentului din Constantinopol a fost acoperită cu un giulgiu negru. Revoluția Junilor Turci, care a început în provinciile balcanice, s-a răspândit rapid în întreg imperiul și l-a
A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/323520_a_324849]
-
vastă de spioni ("hafiye"), dar o contribuție importantă și-a adus-o și incapacitatea guvernării de răspuns la numeroasele intervenții ale puterilor europene în politica internă a imperiului, care puneau în primejdie suveranitatea statului. Cadrul legal a existenței regimului parlamentar otoman a fost Kanûn-ı Esâsî a primei perioade constituționale care a triumfat în 1876. În condițiile în care sultanul nu a închis nicio clipă Parlamentul otoman, în momentul restaurației constituționalismului, parlamentarii aleși cu 33 de ani mai înainte (cei care mai
A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/323520_a_324849]
-
internă a imperiului, care puneau în primejdie suveranitatea statului. Cadrul legal a existenței regimului parlamentar otoman a fost Kanûn-ı Esâsî a primei perioade constituționale care a triumfat în 1876. În condițiile în care sultanul nu a închis nicio clipă Parlamentul otoman, în momentul restaurației constituționalismului, parlamentarii aleși cu 33 de ani mai înainte (cei care mai erau încă în viață) au fost reinvestiți cu responsabilitatea reprezentării alegătorilor. Parlamentul era compus din două camere: Senatul, ai cărui membri erau numiți de sultan
A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/323520_a_324849]
-
jafuri banditești). Violențele sectante și etnice provocau pierderi mari de vieți și resurse. Această interpelare s-a constituit într-un eveniment important al proaspătului ales parlament și a fost primul test cu privire la funcționarea corespunzătoare a celui mai înalt for legislativ otoman. În audiență s-au aflat numeroși observatori din rândul misiunilor diplomatice. Noua constituție garanta libertatea presei, iar în rândul publicului se aflau și numeroși ziariști, dar și oameni obișnuiți. Dacă la început părea că jocul parlamentar se desfășoară normal - discursul
A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/323520_a_324849]