10,542 matches
-
testat la sfârșitul secolului trecut calitățile de conchistador. El a dat reliefului sud-american numele pe care le respecta mai mult, nume din țara sa de origine. Și astăzi, Popper este considerat de argentinieni ca fiind de origine română, foarte rar pomenindu-se de faptul că era evreu. După ce călătorește prin Asia și străbate Americile din Alaska până în Patagonia, se apucă de prospectare și de explorări geografice, chiar sub egida guvernului argentinian. Împreună cu alți pasionați de geografie lasă adesea exploatarea de aur
Julius Popper () [Corola-website/Science/304680_a_306009]
-
tău Înger, pe altarul tău ceresc, în fața maiestății tale dumnezeieiști, pentru ca noi toți care vom primi de pe acest altar preasfîntul Trup și Sînge al Fiului tău se ridică și să ne umplem de toată binecuvîntarea cerească și de tot harul. Pomenește, Doamne, și pe slujitorii și slujitoarele tale N.N., care au mers înaintea noastră cu semnul credinței și dorm somnul păcii. Te rugăm, Doamne, să binevoiești a le da lor și tuturor celor care odihnesc în Cristos un loc de răcorire
Canonul Roman () [Corola-website/Science/303479_a_304808]
-
diferă, după cum deja menționat, de alte specialități balcanice acestui gen. De asemenea se găsesc variații în pregătirea lor în diferitele regiuni ale României. Multe gospodării casnice au propriile lor rețete. Folosirea următoarelor ingrediențe bazează în primul rând pe rețeta restaurantului pomenit mai sus din anul 1920. Pentru pregătirea cocii este nevoie de: carne (cărniță de vacă de la gât sau de oaie, de asemenea amestecată între ele, dar și cu carne de porc, însă niciodată porc pur), sare și bicarbonat de sodiu
Mititei () [Corola-website/Science/303543_a_304872]
-
intrarea armatelor aliate în Moldova. Ștefan s-a grăbit atunci să ia măsuri și a intrat cu oastea sa în Pocuția, alungând pe reprezentanții regelui. Astfel, la intrarea lor în Moldova trupele poloneze, în loc să întâlnească un popor aliat s-au pomenit dușmani. Având circa 60.000 de oameni în oaste, inclusiv între 5 și 10 mii de nobili în armură completă (nobilimea poloneză venită la cruciadă), Ioan Albert a luat sub control partea nemuntoasă a nord-vestului Moldovei, Ștefan închizându-se în
Bătălia de la Codrii Cosminului () [Corola-website/Science/303542_a_304871]
-
poloneză în bucăți mici și pentru a nu lasă loc de avânt cailor acestora. În loc să-și folosească lăncile și spadele pentru a măcelări o oaste de țărani, mulți dintre ei n-aveau niciun fel de zale, cavalerii polonezi s-au pomenit înconjurați de acești țărani între copaci doborâți, dați jos de pe cai cu gheoagele, și până să apuce a întoarce spada, loviți cu bâtele țăranilor și/sau cu spadele vitejilor. Lupta din pădure a fost extrem de dură și sângeroasă, ducându-se
Bătălia de la Codrii Cosminului () [Corola-website/Science/303542_a_304871]
-
în Țara Românească, obținând ajutoarele promise de Vlaicu vodă, care se angajase spunând: „Voi înconjura cu ziduri și cu turn de întărire mănăstirea, voi înălța biserica, trapeza, chilii, voi răscumpăra moșii și voi da animale, ca prin aceasta să fie pomeniți părinții Domniei Mele și eu...” În contextul relației speciale dintre starețul Hariton și Țara Românească, este cunoscută corespondența sa cu voievodul român, care cerea, în schimbul ajutoarelor pe care urma să le trimită, ca monahilor români de la Cutlumuș să li se
Mănăstirea Cutlumuș () [Corola-website/Science/303570_a_304899]
-
al VI-lea, ocazie cu care cei doi au retras excomunicarea reciprocă pronunțată cu ocazia Marii Schisme din anul 1054. Încercarea patriarhului Bartolomeu I de apropiere față de Biserica Catolică i-a determinat pe călugării de la Esfigmenu să nu-l mai pomenească pe patriarh la slujbe și în cele din urmă să nu-i mai recunoască autoritatea, ceea ce a dus la excomunicarea lor de către patriarh. În decembrie 2002 Patriarhia de Constantinopol a dispus evacuarea călugărilor recalcitranți, decizie contestată în fața instanțelor elene de
Mănăstirea Esfigmenu () [Corola-website/Science/303572_a_304901]
-
scris pentru agenția de presă Associated Press. Articolul lui Jones se referea la zonă sub numele "Triunghiul Diavolului" și sublinia "disparițiile misterioase" a unui număr de vase, aparate de zbor și mici ambarcațiuni din regiune. Acest nume fost din nou pomenit în 1952 într-un articol din revista Fate de George X. Sand, care descria mai multe "dispariții marine ciudate". În 1964, Vincent Geddis s-a referit la zonă ca "Mortalul triunghi al Bermudelor" ("The Deadly Bermuda Triangle") într-un articol
Triunghiul Bermudelor () [Corola-website/Science/303692_a_305021]
-
cei doi au fost influențați de falsele mărturii (calomniile) răspândite împotriva lui Liberiu în sec. al VI-lea acceptate și de autorul cronicii Liber Pontificalis. Tot în felul acesta se explică și faptul că mormântul lui Liberiu nici măcar nu este pomenit în itinerariile din sec. al VIII-lea. Grecii și copții îl comemorează pe 27 august. Asupra sfințeniei papei Liberiu un martor demn de ascultat este Sfântul Ambrozie - contemporan cu papa - care o îndeamnă pe sora sa, Marcela, (Marcelina?) ce primisese
Papa Liberiu () [Corola-website/Science/303734_a_305063]
-
Hadrian (119-120) și că, la moarte, era episcop al Romei de 10 ani (cf. Eusebiu, Hist. eccles., IV,4). L. Duchesne, deși cu rezerve, înclină să plaseze pontificatul lui Papa Alexandru I între anii 106-115. Nici Irineu, nici Eusebiu nu pomenesc de martiriul acestui papă. Liber Pontificalis îl confundă evident cu martirul Alexandru, înmormântat pe via Nomentana. Ca și ceilalți episcopi ai Romei din secolul al II-lea, este foarte probabil ca Papa Alexandru I să fi fost înmormântat în cimitirul
Papa Alexandru I () [Corola-website/Science/303750_a_305079]
-
preoți și 15 episcopi. Două scrisori și două fragmente de decretalii atribuite lui, cu siguranță ni îi aparțin. Chiar dacă nu se cunoaște nimic credibil, nu sunt motive - zic istoricii - de dubiu asupra poziției sale preeminente deținută în biserica romană. Este pomenit la 26 octombrie.
Papa Evarist () [Corola-website/Science/303749_a_305078]
-
cu SD-6, îl convinge pe Will să-și continue investigația și să-l ajute pe tatăl ei. Vaughn o ajută pe Sydney să îl prindă pe Cole și să recupereze o fiolă cu un lichid misterios, despre care Rambaldi a pomenit în manuscrisul său. Data originală de difuzare: 24 februarie, 2002 Sydney și Dixon sunt trimiși la Las Vegas pentru a aduna informații de la un agent K-Directorate, care are o legătură cu grupul care a atacat și aproape a distrus SD-6
Episoade Alias (Sezonul 1) () [Corola-website/Science/303762_a_305091]
-
se știe. Emily era o foarte bună la grădinărit. Ea și Arvin au avut un copil, Jacquelyn, care a murit tragic în copilărie. Durerea ai a fost așa de mare încât i-a cerut lui Sloane să nu-i mai pomenească de copilul lor. Când Irina Derevko, mama lui Sydney Bristow, și-a înscenat moartea când Sydney avea numai șase ani, tatăl lui Sydney, Jack Bristow a fost arestat. El i-a numit pe Arvin și pe Emily păzitori temporari ai
Emily Sloane () [Corola-website/Science/303777_a_305106]
-
Vlaicu (1364-1377), urmașul la tron al lui Nicolae Alexandru (1352-1364), fiul marelui Basarab, mută capitala țării la Curtea de Argeș. Așezat pe unul dintre cele mai importante drumuri de legatură din Evul Mediu între Țara Românească și Transilvania, orașul devine punct vamal, pomenit pentru prima dată din acest punct de vedere în anul 1368, într-un hrisov emis de Vladislav I, prin care se stabilește obligația negustorilor brașoveni ce trec cu carele de mărfuri prin Pasul Bran să plătească la Câmpulung, ca taxă
Câmpulung () [Corola-website/Science/303859_a_305188]
-
Ghica și nu a indicat faptul că Iscovescu ar fi stat opt ani la studii. Ionel Jianu a menționat cu claritate că pictorul ar fi obținut bursa în anul 1839 și a precizat intervalul de opt ani. Dan Grigorescu a pomenit anul acordării bursei ca fiind 1835 și a afirmat că Barbu Iscovescu ar fi stat în Austria șapte ani. Cum, niciunul dintre biografi nu au precizat sursele care să indice cu certitudine astfel de informații, este de presupus că Ionel
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
ca fiind 1835 și a afirmat că Barbu Iscovescu ar fi stat în Austria șapte ani. Cum, niciunul dintre biografi nu au precizat sursele care să indice cu certitudine astfel de informații, este de presupus că Ionel Jianu să fi pomenit anul 1839 ca plecare la Viena deoarece a făcut în expunerea vieții vieneze a artistului ipoteza ca Iscovescu a locuit permanent la Viena până în anul 1845 când s-a întors în Banat de-a lungul Dunării și a realizat în
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
artistul ar fi urmat celebra academie din Viena. Informația a fost preluată mai departe în mai toate studiile biografice ale artistului, ea fiind amintită și de Dan Grigorescu în anul 1973, fără ca el să-și asume afirmația ci doar a pomenit indicația lui Nicolau. Ionel Jianu a precizat în plus că în anul 1841, din cauza pierderii funcției de ministru de către Mihail Ghica, bursa de studii i-a fost anulată, pentru ultimii doi ani 1842 - 1843 neexistând alte precizări ale biografilor care
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
a imperiului austriac. Dan Grigorescu a precizat că Barbu Iscovescu a fost în perioada studiilor sale la Viena pentru o perioadă de doi ani, posibil 1842 - 1843 la Paris. În același timp, biograful a amintit că Marin Nicolau nu a pomenit nimic despre această vizită la Paris a artistului. Această informație este una eronată, deoarece Marin Nicolau a spus cu claritate că despre prima vizită la Paris a pictorului nu se știe absolut nimic, cu toate că a menționat că Iscovescu mai "fusese
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
conțină într-însele toate cunoștințele pe care le-ar fi dobândit la Paris. Pe de altă parte Dan Grigorescu a amintit aceleași informații ca și Jianu vis-a-vis de copiile după gravurile domnitorilor românii, susținând aceeași ipoteză. În plus, Grigorescu a pomenit ipoteza lui George Oprescu cum că aceste desene ar fi fost făcute de Iscovescu în prima sa vizită la Paris din perioada, incertă de altfel, 1842 - 1843. Din desenele care au rămas în mapa Academiei a rezultat faptul că Barbu
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
mulțimii. El era, din zisele biografului, îmbrăcat în haine de sărbătoare cu eșarfă tricoloră la gât și purtând o pălărie împodobită cu pene, așa cum au fost înfățișați revoluționarii de Costache Petrescu în lucrarea sa de la Academie. Dan Grigorescu nu a pomenit niciun fel de sursă documentară în susținerea afirmațiilor sale. Cum Grigorescu a folosit ca bibliografie și lucrarea lui Marin Nicolau din moment ce o amintește ca referință în alte comentarii și sigur a citit biografia realizată în anul 1954 de Ionel Jianu
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
Jianu a încercat să găsească o explicație, nesusținută de surse, pentru a afla cum a ajuns Iscovescu la București, nicidecum ce misiune ar fi avut acesta. Pentru conformitatea incertitudinilor expuse mai sus, referitor la acest episod Dan Grigorescu nu a pomenit nimic, a afirmat doar, că în iarna anului 1848 Iscovescu se afla la Brașov unde lucra împreună cu Ion Negulici la albumul pe care voiau să-l facă cu căpeteniile revoluției, fără să aducă vreo sursă în acest sens. Nu amintește
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
pe litografia "Apărătorii naționalității române în Transilvania 1848 - 1849": Deva, Sibiu, Turnu Roșu, Predeal, cu mențiunea că nu știe ce ar fi căutat Iscovescu prin Predeal. Referitor la alte misiuni ale lui Iscovescu în perioada revoluționară, Ionel Jianu a mai pomenit o ipoteză privitoare la prezența artistului la Semlin. El a precizat că misiunea pictorului nu a fost doar cea de a picta portretele căpeteniilor transilvănene. Datorită faptului că sârbii se răsculaseră și ei în acea perioadă, Nicolae Bălcescu reușise să
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
fost doar cea de a picta portretele căpeteniilor transilvănene. Datorită faptului că sârbii se răsculaseră și ei în acea perioadă, Nicolae Bălcescu reușise să creeze o legătură cu aceștia, argumente în acest sens fiind scrisorile lui Bălcescu în care este pomenit adesea numele lui Biscianovschi, care era pe atunci reprezentantul sârbilor din imperiul austriac pe lângă guvernul revoluționar maghiar. Nicoale Bălcescu a încercat să unească toate naționalitățile "oprimate" și ca urmare, a spus Ionel Jianu, a vrut să câștige simpatia sârbească și
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
rămas posterității un autoportret și câteva peisaje, unul dintre ele fiind cel intitulat "Peisaj din Kemárly" datat în 1853. Jianu nu a făcut alte mențiuni față de acest episod din viața artistului, excepție făcând faza finală a decesului. Dan Grigorescu a pomenit influențele pe care le-au exercitat prietenii pictorului asupra unor persoane influente din Turcia pentru ca Iscovescu să primească comenzi de tablouri. Recomandările au fost trimise la Stambul de prieteni prin Vaillant, fostul dascăl de la Colegiul Sfântul Sava. Aceștia rugau destinatarii
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
boală a avut artistul, ci doar faptul că Iscovescu ar fi avut o recidivă la Paris din cauza condițiilor mizere în care locuia (Grigorescu) sau din cauza sărăciei și lipsurilor fără a indica vreo boală (Jianu) și (Nicolau). Mai mult, Grigorescu a pomenit situația în care Theodor Aman l-ar fi găsit pe pictor la ultima vizită pe care a făcut-o la Constantinopol. Aman l-ar fi găsit pe Iscovescu "sfârșit cu ochii arși", aducând ca argument autoportretul pe care și l-
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]