10,832 matches
-
victorie răsunătoare la Nájera, în nordul Castiliei. În anul 1370, Eduard a cucerit orașul Limoges. După această bătălie, în anul 1371 s-a îmbolnăvit. Bolnav si decăzut, la sfatul medicului s-a întors în Anglia, predându-i oficial tatălui său principatul pe care îl deținuse. Nu a avut succesori ca prinț de Aquitania. Deși era moștenitorul tronului, nu a devenit niciodata rege. În 1372 a fost alături de tatăl său într-o expediție nereușită în Franța. În anul 1376, pe 8 iunie
Eduard Prințul Negru () [Corola-website/Science/320160_a_321489]
-
românească de azi, în: Gândirea; Muzica românească de azi, Cartea Sindicatului Artiștilor Instrumentiști din România, scoasă de Prof. Petre Nițulescu (redactată de ); - Patrium Carmen.Contribuții la studiul muzicii românești; - Muzica tracilor, în: Pagini din istoria muzicii românești; Învățământul muzical în Principatele Românești de la primele începuturi până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, în: Anuarul Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică din București; - 150 ani de la moartea lui Mozart; "- Die ersten Mozart-Aufführungen in Rumänien"; Muzica românească, în: Serdika; - Redacții muzicale româno-ruse, în: Muzica
George Breazul () [Corola-website/Science/320175_a_321504]
-
a se distinge de Bulgaria de pe Volga, un alt stat care s-a format din poporul proto-bulgar care nu a migrat la sud de Dunăre în secolul al VII-lea. Între 864 și până în 917/927, statul a fost numit Principatul Bulgar. Apărut inițial ca o uniune între proto-bulgari și slavi pentru protecția reciprocă de capriciile Imperiului Bizantin de la sud, dar și a avarilor de la nord-vest, care au fost o putere în Europa începând cu anul 550 și până la sfârșitul secolului
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
(numele său complet fiind Josef ), (n. 1 ianuarie 1826, Kerz, Marele Principat al Transilvaniei azi Cârța, județul Sibiu, România - d. 29 august 1857, Sibiu) a fost un poet sas care a scris în dialectul săsesc. Viktor Kästner a fost fiul preotului Daniel Kästner (1790-1867) și a soției sale, Josefine Elisabeth, născută Heinrich
Viktor Kästner () [Corola-website/Science/320239_a_321568]
-
aici fie pe uscat, fie cu „bolozanele” (șlepuri cu pânze și vâsle) dunărene. Aceste nave aparțineau de regulă unor mari negustori din Țara Românească și Moldova, ca familiile Caragea sau Bellu. Majoritatea asigurau ruta Galați-Constantinopol. Începând cu anul 1859, Unirea principatelor dă naștere pavilionului românesc care este ridicat în locul celui al Țării Românești și Moldovei. Școala Flotilei funcționa la Galați din 1872, înainte de a fi transferată la Constanța ca „Universitate Maritimă”. După anul 1878 (alipirea Dobrogei la România) a fost înființat
Flota comercială maritimă a României () [Corola-website/Science/320324_a_321653]
-
cele trebuincioase însă prin ostenelile și cheltuielile titorilor ce se numesc la vale: Preot Iordache-Ereu, Simeon Iovănescu, Gheorghe Tănăsoiu, Gheorghe Jianu, ajutorând și ceilalți locuitori ai acestei mahalale cu zile de lucru, însă în zilele prea Înălțatului nostru domn al Principatelor Unite Moldo-Române, Alecsandru Ioan I și cu blagoslovenia părintelului Episcop al Râmnicului D.D.Kalinik, ale cărora pomenire să le fie în veci. Amin!” Compartimentarea este cea obișnuită: pridvor, pronaos, naos, altar. Prin pridvor, pe o scară de lemn, are loc
Biserica de lemn din Titerlești () [Corola-website/Science/320354_a_321683]
-
(în napolitană Regno d’’e Doje Sicilie, în siciliană Regnu dî Dui Sicili, în ) a fost cel mai mare și mai bogat stat italian dinainte de unificarea Italiei. El a existat până în 1860, când a fost anexat de Principatul Piemontului (denumit oficial Regatul Sardiniei), noul stat rezultat fiind denumit Regatul Italiei începând cu 1861. Regatul se întindea în sudul Peninsulei Italice și în insula Sicilia. Era format din teritorii din două foste regate care au avut o istorie comună
Regatul celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/320374_a_321703]
-
7 ianuarie 1764. În acest masacru (cunoscut sub denumirea de Masacrul de la Siculeni), mai mult de 400 secui au fost uciși. După aceste evenimente, aproximativ 1.000 de secui au emigrat în Bucovina vecină, care era atunci o parte a Principatului Moldovei, aflat sub suzeranitatea Imperiului Otoman. După ce nordul Moldovei (Bucovina) a fost ocupat de Imperiul Habsburgic în 1774, a început un nou val de migrație secuiască. În 1776, 100 de familii de secui s-au stabilit pe acest teritoriu slab
Biserica Sfinții Mihail și Gavriil din Măneuți () [Corola-website/Science/321031_a_322360]
-
controlul asupra regiunii cu ajutorul sârbilor răsculați. În secolul XIX a fost creat Vilaietul Kosovo în timpul restructurării otomane. A devenit unul dintre centrele culturii sârbești în tărâmul otoman. Congresul de la Berlin din 1878 Kosovo de Nord a trecut sub administrația noului Principat al Șerbiei, care a recăpătat teritoriul după aproape cinci secole urmat apoi de înfrângerea otomanilor de către Liga Balcanică în timpul Primului Război Balcanic în 1912. Între 1915 și 1918 a fost pentru scurt timp sub ocupația Puterilor Centrale în timpul primului război
Kosovo de Nord () [Corola-website/Science/321216_a_322545]
-
au plecat. Forțele Imperiului Otoman erau încă puternic instalate în zonă și blocau contactul între ruși și sârbi, la care se uitau după sprijin, dar la rândul lor ei înșăși nu au fost aproape de a-i îndepărta pe ruși din Principate, scopul lor declarat.
Bătălia de la Cetate () [Corola-website/Science/321236_a_322565]
-
de decodificat fără grilă. Acțiunea romanului se desfășoară pe întreaga suprafață a Mării Mediterane, prezentând Trieste și Etna (în actuala Italie), Rovinj și Zara (Dalmația, în Croația actuală), insula Malta, Ceuta și Tetouan (în actualul Maroc), Monaco și Monte-Carlo (actualul Principat Monaco), golful Syrte (din largul coastelor actualei Libii), insula Cephalonia (Grecia). În acest roman, Jules Verne folosește procedee specifice melodramei, mai rar întâlnite în operele sale: În 1979, romanul a fost ecranizat pentru televiziune în Ungaria cu titlul "Sándor Mátyás
Mathias Sandorf () [Corola-website/Science/321313_a_322642]
-
III-lea, educat în Imperiul Bizantin, a fost primul rege ungur care a folosit „crucea dublă” (crucea lotharingiană) ca simbol al regatului Ungaria. În 1188, Béla a ocupat Galiția, al cărui prinț fusese detronat de boierii săi, și a dat principatul fiului său al doilea, Andrei, dar domnia sa a devenit nepopulară și trupele ungurești au fost izgonite din Galiția în 1189. La 27 iunie 1192, regele Ladislau I a fost canonizat la Oradea, devenind al treilea rege sfânt. Regele Béla al
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
s-a certat cu fiul său mai mare, Béla care a încercat să recapete domeniile regale date de tatăl său adepților lui. Regele Andrei al II-lea, fost prinț al Galiției (1188-1189), a intervenit frecvent în luptele interne din acest principat și a depus eforturi să asigure comnia fiilor săi mai mici (Coloman sau Andrei) în țara vecină. Una dintre fiicele lui, Elisabeta, a fost canonizată în timpul vieții sale (1 iulie 1235) devenind al patrulea sfânt din dinastia arpadiană. Fiii mai
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
1227. Din Evul Mediu și până în Epoca Modernă, Estonia a fost controlată de diverse puteri nord-europene, precum Danemarca, Suedia, Polonia și în final Rusia. Majoritatea teritoriilor actuale ale Estoniei au fost reorganizate în Terra Mariana (traducere: Pământul Maicii Domnului), un principat sub controlul Bisericii catolice. În 1219, nordul Estoniei a fost ocupat de cruciații danezi, conduși de regele Waldemar II, dar în 1346 aceste teritorii au fost vândute de danezi Ordinului Livonian pentru 10.000 de mărci. Între 1418 și 1562
Istoria Estoniei () [Corola-website/Science/320584_a_321913]
-
al Curții de Conturi efectuat în luna octombrie 2009 la a relevat faptul că cele 215 timbre „Cap de bour 1858”, prima emisiune, au fost înlocuite cu falsuri. Alte 660 timbre „Cap de Bour 1858” din a doua emisiune și „Principatele Unite 1862 și 1864” par a fi tot falsuri.
Muzeul Național Filatelic () [Corola-website/Science/320695_a_322024]
-
Moldovei de nord. Regiunea aceasta este bogată în fagi, de aici provenind și denumirea de Bucovina (Țara Fagilor) pe care i-au dat-o austriecii. Autoritățile austriece care administrau Bucovina au sprijinit stabilirea de coloniști alogeni pe teritoriul anexat de la Principatul Moldovei. Familii de coloniști polonezi s-au stabilit în satele Cacica (în 1791), Tereblecea, Crăsnișoara Veche și Caliceanca (în jurul anului 1803), Adâncata și Tereszna (în 1814-1819), Solonețu Nou (în 1834), Pleșa (în 1835) și Poiana Micului (în 1842). Ultimul val
Biserica Sfântul Maximilian Maria Kolbe din Moara () [Corola-website/Science/320726_a_322055]
-
a îndeplinit profeția făcută cu multe secole înainte de către ultimul rege din Terramare: "Cel care va traversa viu tărâmul morții și va reveni la țărmul îndepărtat al zilei, îmi va moșteni tronul." În timpul scurs, regatul s-a fărâmițat în mici principate și domenii, care trăiesc într-o pace relativă. Acum, ele pot fi reunite. Le Guin prezintă două finaluri. În unul dintre ele, după încoronarea lui Arren, Ged pornește pe ocean și nu se mai aude de el niciodată. În celălalt
Cel mai îndepărtat țărm () [Corola-website/Science/321608_a_322937]
-
mutat din Enlad în cea mai mare insulă, Havnor, care era situată și mai central. Această dinastie de Regi Mari a condus întreaga sau aproape toată Terramare, dar a luat sfârșit după moartea lui Erreth-Akbe, regatul fragmentându-se în multe principate și domenii separate. În vremea lui Ged și la începutul seriei, acest sistem era deja vechi de milenii, deși necesitatea unui nou rege fusese profețită. Magia este un element central al vieții în cea mai mare parte a Terramării, cu excepția
Terramare () [Corola-website/Science/321633_a_322962]
-
Bolta altarului este semicilindrică înspre vest și are formă de semicalotă pentagonală (cu legături spre cele cinci laturi ale absidei) înspre est. Iconografia bisericii din Dolheștii Mari este printre cele mai vechi ansambluri de pictură murală păstrate pe teritoriul fostului Principat Moldova. Prof.dr. Vasile Drăguț a înscris pictura murală a bisericii dolheștene, alături de cea a Bisericii "Înălțarea Domnului" din Lujeni (executată după 1453) și cea a Bisericii "Sf. Nicolae" din Rădăuți (executată probabil în anii 1479-1481), în primul grup de opere
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]
-
unirea țărilor române ar fi fost în dauna Moldovei. Se alătură caimacamului Nicolae Vogoride (1857-1858), care a falsificat alegerile pentru Divanul ad-hoc. Este ales în Adunarea electiva a Moldovei (1858), ajungând să-și depună candidatura la tronul Moldovei. După Unirea Principatelor Române (1859), Nicolae Istrati a devenit un personaj impopular și chiar indezirabil, fiind obligat să se retragă din viața publică la moșia să de la Rotopănești. A murit prematur la Fălticeni, după câteva luni de suferință, la 1 noiembrie 1861. Unii
Biserica Sfânta Treime din Rotopănești () [Corola-website/Science/321662_a_322991]
-
arhitect vienez. În conac el a amenajat o vastă bibliotecă în care se aflau manuscrise valoroase în limbile română și slavona. În 1855 a înființat la Rotopănești prima școală de fete din mediul rural. Retras la conacul sau după Unirea Principatelor, el a organizat în anul 1860 un mic conservator de muzică și declamație, cu profesori din Iași (P. Mezzetti, Mihail Galino) și cu reprezentații teatrale susținute printre alții și de Matei Millo. În anul 1856, postelnicul Nicolae Istrati a construit
Biserica Sfânta Treime din Rotopănești () [Corola-website/Science/321662_a_322991]
-
februarie 1861 - 1 septembrie 1922) a fost fiica lui George Victor, Prinț de Waldeck și Pyrmont și a soției lui Prințesa Helena de Nassau, care prin căsătorie a devenit membră a familiei regale britanice. S-a născut la Arolsen, capitala principatului Waldeck din Germania. A fost sora: Friedrich, ultimul Prinț de Waldeck și Pyrmont; Marie, prima soție a lui Wilhelm al II-lea de Württemberg; și Emma, soția regelui Willem al III-lea al Țărilor de Jos (și mama reginei Wilhelmina
Prințesa Helena de Waldeck și Pyrmont () [Corola-website/Science/321688_a_323017]
-
-lea, pe când aducea marfă de la Lipsca către Iași, negustorul Dămian Cristișor oprește carele la Drăgușeni, unde este nevoit să-i dea "privighetorului" un baider roșu de lână de India pentru ca acesta să-l lase să meargă mai departe. După Unirea Principatelor Române, moșia Callimachi și hanul au trecut pe la mai mulți proprietari. În anul 1873 moșia Drăgușeni de circa 4000 de fălci a fost cumpărată de negustorul Nicolae Drossu, trecând după moartea acestuia în proprietatea fiicelor sale: Ortansia, căsătorită cu gen
Hanul Drăgușeni () [Corola-website/Science/321692_a_323021]
-
14, 2005, pag. 64-66, ISSN 1582-8859; 20. Păunescu, Coriolan, Aspecte privind agricultura actuală a jud. Galați, EuroEconomica, Nr. 15, 2005, pag. 64-67, ISSN 1582-8859; 21. Vasilescu, Nicolae; Drăghia, Lucia; Păunescu, Coriolan, Teorii privind asocierea și cooperarea în agricultură dupa Unirea Principatelor Romane, Danubius Universitas, anul I, Nr. 1, 2003; pag. 21-22; ISSN 1583-4832; 22. Păunescu, Coriolan, Conceptul de comunicare, Danubius Universitas, anul I, Nr. 2, 2003; pag. 24-25 , ISSN 1583-4832; 23. Păunescu, Coriolan, „Victor-Romeo, Ionescu: Tratat de macroeconomie”, Danubius Universitas, anul
Coriolan Păunescu () [Corola-website/Science/321714_a_323043]
-
cu mâna Tot Sfântului Kir Agaton episcopul Romanului."" În secolul al XVIII-lea, satul Dulcești devine proprietatea boierilor din familia Sturdza. Ei au construit în apropierea bisericii un conac, unde se adunau revoluționarii de la 1848, ce militau pentru realizarea Unirii Principatelor, iar domnitorul Alexandru Ioan Cuza a poposit de multe ori aici, în drumul său spre Iași. Conacul a fost distrus după 1958. Boierii Sturdza au reparat lăcașul de cult în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, aducându-i
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Dulcești () [Corola-website/Science/321733_a_323062]