KorAP: Find »[drukola/base=prizonier & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...400 401 402 ...464 >

11,584 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

forțe aici, În Transilvania. Să-l alung pe Basarab Laiotă de pe tron. Să organizez lupta Împotriva Imperiului Otoman. - Dă-mi un semn și sunt alături de tine. - E datoria lui Matei. Trebuie să-și spele rușinea de a mă fi ținut prizonier. Ștefan ridică privirea spre vărul său, gînditor. - Nu te-ai schimbat, Vlad. Ești la fel de aspru. Nu pot să cred că În curând vom fi bătrâni. Și că sabia va fi prea grea. - Sabia nu va fi niciodată prea grea. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
adunare. Nu galbenă. - Nu Înțeleg, spuse voievodul, privindu-i pe amândoi. Ce săgeată roșie? Ce săgeată galbenă? - Săgeata roșie, spuse repede Pietro, Înseamnă prinderea sau moartea comandantului flancului de est al Apărătorilor din Europa! - Adică?... - Oană, măria ta! Oană e prizonier sau mort! Dar, dacă era prizonier, se dădeau semnale de luptă, nu se trimitea săgeata roșie! Săgeata roșie Înseamnă că unul din Apărători l-a văzut murind! Voievodul Încremeni. Privi În jur, ca și cum cineva ar fi trebuit să-i spună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
voievodul, privindu-i pe amândoi. Ce săgeată roșie? Ce săgeată galbenă? - Săgeata roșie, spuse repede Pietro, Înseamnă prinderea sau moartea comandantului flancului de est al Apărătorilor din Europa! - Adică?... - Oană, măria ta! Oană e prizonier sau mort! Dar, dacă era prizonier, se dădeau semnale de luptă, nu se trimitea săgeata roșie! Săgeata roșie Înseamnă că unul din Apărători l-a văzut murind! Voievodul Încremeni. Privi În jur, ca și cum cineva ar fi trebuit să-i spună că nimic din ce auzise nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
dispozitivului spahiilor, apoi dispăreau iarăși. Se vădea faptul că moldovenii cunoșteau fiecare palmă de teren, pe când spahii erau nevoiți să păstreze formația de apărare, fără a putea lansa șarje În pădurile Înșelătoare, acoperite de cețuri, din apropierea fluviului. Esențialul era ca prizonierul să fie transportat pe malul celălalt și de acolo, contrar tuturor previziunilor, să fie dus nu pe țărmul Dobrogei, spre Marea Neagră, ci spre ținuturile locuite de bulgari, la cetatea Vidinului, și de acolo, fără nici o oprire, schimbând doar caii, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Dar În nici un caz la fosta frontieră dintre regatul bulgarilor și ținuturile sârbești și de acolo spre sud, În hățișul de nepătruns al pădurilor Bosniei. Era un drum lung, de mai bine de o săptămână, iar Ali nu știa dacă prizonierul putea fi ținut În viață un răgaz atât de lung. În plus, era nevoit să accepta prezența lui Ogodai, omul care lucrase șase luni la prinderea lui Oană, cu rețeaua lui de tătari care știau ce se Întâmplă În Moldova

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Oană, cu rețeaua lui de tătari care știau ce se Întâmplă În Moldova și la malurile Dunării. Sultanul poruncise colaborarea cu reprezentantul Hanului Crimeii, iar Ali se supusese. Dar era conștient că Ogodai nu aștepta decât primul prilej să ucidă prizonierul. Ceea ce ar fi anulat Întreaga operațiune, care urmărea obținerea tuturor informațiilor necesare pentru anihilarea rețelei Apărătorilor și, În cele din urmă, uciderea lui Ștefan. Ali se afla deja la mijlocul fluviului, iar gheața părea a rezista. Rezistase la trecerea primului rând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
acela dădu peste cap aproape o mie de războinici ai imperiului, strivi cai și călăreți, umplu de sânge Întreaga luncă a Dunării, apoi continuă năvala și se prăbuși asupra liniei de ieniceri care Încercau să blocheze accesul spre fluviu. - Fără prizonieri!! se auzi strigătul lui Ion Moț, care simțea că dincolo de moartea lui Oană și a lui Lacrămă nu mai poate fi decât o răzbunare fără sfârșit. Ucide! - Ucide! se auziră alte strigăte clocotind de mânie. Nu mai erau folosite arcurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Dar am fost reperat de un arcaș la fel de bun ca mine. N-a căzut nici unul dintre noi. A trebuit, din nou, să fug. La Lipnic a fost măcel. Hoarda de Aur a fost zdrobită de armata lui Ștefan. Conducătorii luați prizonieri. Doar eu și războinicii mei am scăpat. Apoi nu l-am mai văzut... Nu știu nimic nici despre căpitanul Oană și nici despre Alexandru... Acum știi tot. Ai pumnalul meu. Ai voia lui Tengri. Sfârșește totul. Ochii mei vor păstra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
să facă orice. - Află care sunt misiunile Cuceritorilor În acest moment. Află unde se desfășoară și trimite pretutindeni mesageri. Să Înceteze. Nimeni nu va fi ucis sau torturat de Cuceritori Începând cu prima zi a acestui an. Toți cei luați prizonieri din ordinul Celor Patru vor fi eliberați. Toate grupurile aflate În misiune În acest moment vor fi rechemate la Istanbul. În cât timp crezi că vor ajunge aici? - După Înștiințare, Între o zi și două săptămâni, În funcție de distanță. - E mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
fusese trimis Într-o misiune secretă În afara granițelor Moldovei. - Un moment, spuse Ștefănel. Au fost anulate toate misiunile Cuceritorilor? - Curierii au pornit În aceeași noapte În care ai dat ordinul. O parte din cei aflați În misiuni s-au Întors. Prizonierii au fost eliberați. - Unde e Ali beg? - Nu știm. Misiunea lui a fost ordonată direct de Cei Patru. Nimeni În afară de ei nu știa În ce constă. - Trimite mai multe patrule la Dunăre, de la Cetatea Albă la Brăila, Nicopole, Vidin. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Oană, comandantul gărzii voievodului Ștefan al Moldovei. A călătorit vreme de un an pe Drumul Mătăsii. A Învins tâlharii chinezi de lângă Luoyang și a ucis, singur, o sută de Cuceritori la marginea deșertului Gobi. Poruncile Marelui Maestru sunt clare. Toți prizonierii noștri sunt eliberați. Nu mai are loc nici un asasinat și nici o tortură. Spahii care ne-au Însoțit până aici au plecat deja spre Istanbul. Marele luptător mongol Amir Baian a poruncit tuturor Cuceritorilor să-l găsească pe tatăl lui Ștefan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Balcani durează cel puțin trei săptămâni. Cineva urcă scările În grabă. Pe ușă intră unul din războinicii lui Ogodai. - Nici unul nu mai e În viață, spuse gâfâind războinicul. - E bine, răspunse Ogodai. Nimeni nu va ști nici unde suntem. - Luați prizonierul. Duceți-l În sala de tortură. Pregătiți focul. Oană fu luat de mâini și târât pe coridor. Simți durerea din umăr, dar și o senzație nouă, de răceală În talpa piciorului stâng. Deci partea stângă a corpului funcționa. Totul era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Al treilea se postă În spatele lui. Ogodai rămase În față, privind calm. De jos se auzeau zgomotele războinicilor tătari care scoteau cadavrele spahiilor din mica escortă a lui Ali beg ca să le Îngroape În pădure. Fierul se apropie de umărul prizonierului, așteptă o clipă, apoi se lipi de rană, cu un sfârâit. Fără să vrea, Oană Încercă să se smucească. Durerea Îl cutremură. În sală se răspândi mirosul de carne arsă. Fierul se Îndepărtă, apoi se lipi iarăși de umăr. Partea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pădurii apropiindu-se. Încă puțin. Încă puțin. Tropotele din spate se apropiau. Acum. Pădurea. Salvarea. Intră Între arborii Înalți, Încărcați de zăpadă, auzind doar cum haiducii trec la aplicarea planului. - Smârt! Moarte! se auzi vocea lui Mihajlo, din umbră. Nici un prizonier! La semnal, haiducii se lansară la galop, dând peste cap călăreții tătari care porniseră În urmărirea Erinei. În gerul nopții ciocnirea săbiilor scotea scântei. Departe, În casa părăsită, se aprinseră toate făcliile. Alți călăreți Încălecară. Haiducii răzbiră primul val de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
casa! Săgețile se Înfipseră În acoperiș, În uși, sparseră geamurile și ajunseră În camere. În scurt timp, casa deveni un rug aprins. În jurul ei, haiducii luptau sălbatic. Peste jumătate din trupele lui Ogodai căzuseră deja. Ceilalți Își dădură seama că prizonierul nu mai putea fi recuperat și Încercară o retragere apărată de o mică ariergardă. Era tot ce putu să vadă Erina. Apoi pătrunse și mai adânc În codru. - Hajdemo, spuse Jovanka, alăturându-i-se. Ai avut dreptate. L-ai găsit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Angelo ridică brațul Încet și Îl ținu sus până când Întreaga coloană a Apărătorilor se opri. Apoi Îl Îndreptă spre nord-est. Avangarda Înțelese. Se Îndreptau spre Dunărea Banatului, aflată sub stăpânirea lui Matei Corvinul și apărată de Vlad Dracula, fostul său prizonier. Și se mai Îndreptau spre valul miilor de ieniceri În retragere, de care nu vor putea trece decât prin ciocnire directă și cu pierderi mari. Întreaga coloană intră pe văile acoperite de cețuri ale Balcanilor sârbești, lăsând În stânga ținuturile croate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
forța lor nu era copleșitoare, misiunea lor misterioasă Îl punea pe gînduri pe Angelo. O asemenea goană nu putea fi justificată decât de ordine mai mult decât urgente. Iar acele ordine i se păreau a fi legate de fostul lor prizonier, căpitanul Oană. Amir Baian era un luptător de temut și un arcaș cum rar se putea vedea pe câmpurile de luptă ale Asiei și Europei. Iar războinicii care Îl Însoțeau erau din tribul Bordjighin, călăreți excepționali, antrenați În stepele mongole

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
șarjă rapidă de pe creastă. Nu cedați avantajul Înălțimii. Provocați haosul și retrageți-vă. Pe cei care rămân În viață aduceți-i În raza de bătaie a arbaletelor. Misiunea nu durează mai mult de zece minute. Vreau o victorie totală, fără prizonieri, pe Întreaga linie. Executarea! Cei trei căpitani dădură pinteni, Își luară luptătorii și dispărură În direcțiile indicate. - Restul Apărătorilor, continuă Angelo, regruparea pe aliniamentul nord-est, la o mie cinci sute de pași, imediat sub linia de foc a artileriei. Pregătiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
torturii. Sânge Închegat, arsuri, degete strivite, oase rupte. Așeză cu grijă blana la loc și, câteva clipe, rămase nemișcat. Apoi, Încet, fără a se Întoarce cu fața spre tătarul legat de șaua calului, spuse În limba mongolă: - Ogodai... Acesta este prizonierul tău? La aceste cuvinte, trei oameni reacționară simultan. Alexandru Înțelese cuvintele și, străbătut de un fior, scoase spada și porni În goană spre tătarul legat. Angelo ridică brațul pentru a avertiza Apărătorii că ceea ce avea să urmeze nu implica participarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
să urmeze nu implica participarea lor. Iar Yves opri goana lui Alexandru, aruncându-se asupra lui și prăvălindu-l În zăpadă. - Ogodai... reluă Amir, netulburat. Ai Încălcat Yassa, legea strămoșilor mei și ai tăi, legea războinicilor Asiei... Ai torturat un prizonier de război. Ai capturat un om fără apărare. Ți-ai asmuțit arcașii Împotriva unui mare luptător al neamului său... Sub privirile uimite ale Apărătorilor, războinicii Bordjighin făcură un cerc În jurul celui pe care căpetenia lor Îl acuzase de cele mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
generalului Mihaloglu? - Aproximativ jumătate din ele se află la dreapta lui Alah. - Și cealaltă jumătate? - Cealaltă jumătate fuge spre sud, sperând să nu fie ajunsă din urmă de coșmarul numit Dracula... - Cine sunt acești oameni? Întrebă Vlad, arătând spre Cuceritori. Prizonieri? - Nu. Prieteni, ca și tine. Vlad se Încruntă și dădu un ordin unuia din cavalerii care Îl Însoțeau. Cavalerul Întoarse calul și porni spre armata care aștepta pe creste. - Astfel de prieteni nu sunt pe placul meu, mârâi Vlad. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
că vei elibera Belgradul, ca și unchiul nostru Iancu de Hunedoara, așa cum știu că vei zdrobi armata lui Mihaloglu la Sabac. Continuă marșul spre sud. Dacă vei spulbera toate cuiburile turcești din Balcani, Îl vei găsi pe Cosmin Oană, poate prizonier, poate grav rănit. Salvează-l și adu-mi-l. Te voi ajuta când va fi nevoie. Ștefan” - Așadar... murmură Erina, măria sa Ștefan a pus În mișcare o Întreagă armată pentru salvarea lui Cosmin? - Da... spuse Alexandru. A spus că va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
se deslușească. Sultanul ignora Întoarcerea Învinșilor. Pentru el, acei oameni nu existau. A-i pedepsi era o onoare prea mare. Era un mod de a-i introduce În istorie. Oștenii lui Soliman nu făceau parte din istorie. Rataseră istoria. Rămăseseră prizonierii unui prezent care nu-i lua În seamă. Pur și simplu nu existau. Pentru Mahomed al II-lea, cel mai mare conducător al Imperiului otoman, cuceritorul Constantinopolului, Înfrângerea de la Vaslui nu putea exista ca realitate. Putea fi un coșmar, putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
sunt nici pe departe posibile. Cuvintele solului care desfășurase pergamentul imperial cădeau reci și grele În sala În care, vreme de nouăsprezece ani, voievodul hotarâse strategii de apărare, construcții și Întăriri de cetăți, ridicări de mânăstiri, dăduse Învoiri comerciale, iertase prizonieri de război sau ucisese cu mâna lui boieri trădători. Sala tronului din Cetatea Sucevei nu auzise, până atunci, cereri precum acelea ale sultanului Mahomed. - Și mai poftește luminăția sa, stăpânul lumii de la deșerturile Asiei până În inima Europei, ca voievodul Ștefan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Asiei până În inima Europei, ca voievodul Ștefan să plătească haraciul cuvenit Împărăției pe trei ani Înainte și să Închine cetățile sale de la Dunăre, așa cum cu Înțelepciune a făcut voievodul Țării Românești, Laiotă Basarab. De asemenea, sultanul nostru voiește ca toți prizonierii luați anul trecut la Vaslui și pe teritoriul dintre Vaslui și Dunăre să fie imediat eliberați și trimiși la Istanbul, și mai ales fiul beglerbegului Rumeliei, Soliman, pe numele său Isaac. Stăpânul lumii mai poruncește ca toți genovezii scăpați din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]