19,447 matches
-
deplină concordanță cu conținutul, semnată de Traian și Iulian Boboc, întregesc lucrarea cu adausuri tonifiante. Așa cum o face și Vasile Larcu, alt cavaler al condeiului cu spadă în loc de peniță, inserând pe coperta IV o epigramă dedicată octogenarului Ștefan Boboc: Bunul simț îmi interzice / De-a vă contrazice, dar / Moșneguț eu nu v-ași zice / Nici măcar la centenar! Ca o replică a „Destăinuirii” autorului: Anii trec, nu stau pe loc,/ Și i-am prins pe un șirag:/ La un capăt sunt boboc
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
Petrescu în romanul său ,,patul lui Procust”; de asemenea puterea de analiză și sinteză, spiritul critic, profunzimea argumentațiilor, simplitatea căci: ,,A fi simplu nu e simplu deloc” (afirmă scriitorul francez Blaise Pascal), modestia, însemnul celor aleși, generozitatea, spiritul ordonat, meticulos, simțul muzical, pasiunea pentru frumos, exemplara dăruire. Acest om de o rară profunzime și luciditate ne-a demonstrat că nu există granițe între viață și creație, că își trăiește viața de două ori: viața propriu - zisă (realitatea obiectivă) și viața creativă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Șerban răspuns pe data de 7 noiembrie 2009: 7 noiembrie 2009, Bârlad Stimată doamnă Șerban, Cu deosebită bucurie am primit scrisoarea Dv. din 1.XI.2009, prilej de meditație asupra oamenilor și a vieții în general. Cu un accentuat bun simț vă scuzați că răspunsul vine cu o întârziere oarecare. E normal să fie așa, pentru că viața fiecărui om se desfășoară într-un anumit ritm și fiecare acțiune ce întreprinde omul în viață are un timp al său, inclusiv scrisoarea trimisă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
costume și o singură problemă (dacă voi avea timp să le port) De când apare pe lume și până pleacă de aici, orice ființă umană are nevoie să-și acopere corpul cu o îmbrăcăminte oarecare. E o nevoie firească, de bun simț, ce e satisfăcută în funcție de locul geografic, de timp, de cel în cauză și de alte motive obiective ori subiective. Dacă mă refer la mine, după anii primei copilării, când am trecut la școala normală, îmbrăcămintea obișnuită mi-a fost uniforma
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
văzut imediat, stârnind uriașe valuri de indignare și mânie în toată țara, reeditând momentul crucial din 17 dec. 1989 care s-a propagat peste tot așa cum știm... De ce a procedat în acest fel și n-a avut ceva mai mult simț politic ca să se ferească de această enormă și de neiertat eroare politică? Cum se spune românește și-a tăiat craca de sub picioare și a dat câștig de cauză adversarului pe care l-au subestimat permanent, nedându-i nici cea mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
peste măsură și acumulând avuții pentru mai multe generații de urmași. Ne-am trezit dintr-un neam unit în suferință într-un alt neam divizat în foarte bogați și săraci, inegali în fața legilor. Ne trebuie o nouă clasă politică, cu simț patriotic, ne trebuie o justiție fermă pentru toți. Deocamdată sperăm că acei oameni politici vor răsări ici-colo slujind interesul general. Așteptăm revigorarea morală a României care din multe cumpene ale istoriei a știut să iasă și să dăinuiască. Prefacerea conștiinței
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
care să înveșnicească numele satului nostru drag? Îndrăznește, dragul meu, încearcă și este imposibil să nu ajungi în final un învingător în acest domeniu, după cum ai fost un învingător și în viața reală, pe care ai trăit-o cu deosebit simț de responsabilitate socio-profesională. Promițându-ți un răspuns la scrisoarea trimisă mie în ultimul timp, abia astăzi am satisfacția de a-mi fi ținut promisiunea făcută, strecurând insistent îndemnul de a porni la drum... Cu dragostea unui consătean care te-a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
bunicuțe. Căci, de mulți ani,începuse a fi numită, bunicuța tuturor din cartier. Ea, și Blândețea ei, erau, zilnic, pe buzele tuturor. Și modul lor de a fi, de a se comporta, cu toată lumea, era o mostră permanentă de bun simț, de bunătate, generatoare de respect, stimă și dragoste,în întreg, acel, crâmpei de comunitate. Și Blândețea a ajuns la căminul de copii ai locuitorilor zonei. La început, componentă a micului colectiv de educatoare, de aici, iar, mai apoi,în calitate de căpetenie
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
una, măcar, își aduce aminte de zeama de butuc, din raniță. Gustă. Mai așteaptă ce mai așteptă și gustă iar. După un oarecare timp,îi vine să facă pipi. Om cu multă rușine față de lume, și cu foarte mult bun simț, se ridică în picioare, se întoarce cu spatele, la cărarea pe care urmau a veni șiretele și face ce avea a face. Numai, ce, iaca, mare hărcăteală, chiar la doi pași de el. Două vulpi, sosite, una dintr-o parte
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
să creadă, acel cineva este rugat să consulte arhiva din prima parte a lui ianuarie 2o1o, a canalului de televiziune ’’REALITATEA’’, din România, și, sper, se va convinge. Căci, pretutindeni, și oricând, oamenii român,în cele din urmă, oameni: cu simțuri, cu sentimente, cu îndeletniciri, cu de toate, din celelalte, care-i diferențiază de restul speciilor planetei pământ. Ca, de pildă, cazul șefului statului Ioio.în țara aia, se împământenise regula, ca, șeful ei, să vină, periodic,în pușcării, și, prin
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Le bolboroseam numele și le priveam îndelung fotografiile de porțelan, încastrate în cruci, de parcă făceau parte dintr-o poveste. Iarba înaltă, dintre morminte, plină de flori sălbatice care atrăgeau albinele și viespile, răspândea un miros greu, pătrunzător, care acționa asupra simțurilor mele ca un narcotic, de vreme ce îmi dădea o stare specială, de irealitate. Din când în când, câte o pasăre despica aerul, ca o săgeată neagră. Brazii, plantați cu mulți ani în urmă de-a lungul gardului, semănau cu niște străjeri
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
motivul pentru care te afli acolo. Te golești de tine însuți. Noaptea, văzând că nu reușesc să ațipesc, am aprins lumina. Luasem cu mine cărțulia cu sfaturi pe care și le da Marc Aureliu. Becul chior, vederea slăbită și confuzia simțurilor provocată de nesomn, făceau lectura un chin, de aceea am renunțat și am ascultat concertele haitelor de câini din curtea spitalului. În paralel, îmi reproșam că am ajuns un fel de marionetă a angoaselor mele, că sunt obosit sufletește peste
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
la zestrea meleagurilor mele natale. 30. Dacă sunt un conservator ― și, probabil, sunt ―, ar mai fi ceva de lămurit. În destule privințe, am "progresat" (depinde ce sens dau "progresului") între Calea Secii și Calea Victoriei. Am devenit un orășean oarecare, cu simțurile tocite și comod. Nu mi-a displăcut când eram tânăr să merg cu mașina ori să mă servesc, chiar ca ignorant, de ultimele noutăți ale tehnicii. Unele deprinderi le-am pierdut. M-am obișnuit cu "natura" din parcuri. Vara, n-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
văd prin frunzișul unui copac, simți în nări mirosuri amețitoare, ești fericit și nu știi pentru ce. Nu-ți mai trebuie nimic în afară de ce ești. Totul e extraordinar de simplu, într-un fel, vara m-a ajutat să obțin prin simțuri ce nu mi-a fost dat să am prin credință. N-a fost nevoie să aflu de la alții că sacrul există în natură, că divinul poate fi atins, uneori, cu degetele. Vara, până și tristețile mi se păreau luminoase. Și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
se dezvăluiau în toată splendoarea lor provocatoare și nouă pentru un adolescent. După ce doamna blondă dispărea, mă întorceam la lumea din cărți. 20. Câți ani au trecut de-atunci? Eram (avea dreptate "unchiul George") un "mucos" în care se trezeau simțurile, încă tulburi, pe un fond romantic desuet. Pe atunci, poate și din pricina războiului, lumea se schimba într-un ritm mai lent. Nu exista ― sau nu se vedea din cauza istoriei -nebunia febrilă a progresului care, azi, demodează, rapid, totul. Și e
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fost poveste? Greșită-n timp, în așteptarea comisionului corectura-i gata. E ora patru rătăcită-n noapte, lumini și umbre alterate, presimțiri sumbre din alte milenii. La marginea lumii cântă strident cocoșii lansează unde premature în aer sunete, emoții, culori, simțuri vuiesc doar prin percepții. Dacă nu ești, tu ele nu există!
R?t?ci?i by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83708_a_85033]
-
lege o prietenie cu Burt Lancaster, de exemplu - numai Ieronim supraviețuise și rămăsese Încremenit În fundul dormitorului Îngândurat și mândru. Vilma Îl adora pe Julius. Urechile lui mari și benghiul de pe obraz treziseră În sufletul ei o duioșie infinită și un simț al umorului aproape la fel de fin ca al doamnei Susan, mama lui Julius, pe care servitorii o cam criticau În ultima vreme, fiindcă pleca mereu nopțile și nu se Întorcea decît tîrziu, În zori. Îl deștepta de fiecare dată. Pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mă duc să mănînc cu Cinthia. Cinthia avea și ea guvernanta ei, așa cum Julius o avea pe Vilma, dar nu era frumoasă, ci grasă și bună la suflet; grasă, bună la suflet, slujea de mult În casă, era bătrînă, avea simțul răspunderii și multe fire de păr alb. Julius Îi punea mereu aceeași Întrebare și ea nu știa niciodată cum să-i răspundă: — La oamenii săraci, indiciul de mortabilitate e mai mare decît la oamenii bogați și fără griji. Julius nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să i-o sărute. Lui Susan, nu Susana, Juan Lastarria simțea diferența; lui Susan cea frumoasă, mama lui Julius, care sosea chiar În clipa aceea; era de bon ton să vii să iei copiii acasă de la o onomastică, dragoste maternă, simțul răspunderii etc.; și ea profita de ocazie, prindea doi iepuri dintr-odată: Își lua copiii acasă și, În treacăt, se umfla În pene față de vară-sa Susana, atît de urîtă și de anostă; și tot În treacăt Îl fermeca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca să poată Înțelege și copiii. Dar pe urmă, cînd a ieșit soarele și au Început să se Înșiruie minunatele ore de azur și cînd langusta cu gustul sărat Îi făcu să se poată bucura de mare prin toate cele cinci simțuri, Juan Lucas sorbi o Înghițitură din vinul alb sec, Își rotunji buzele lui hispanice pentru a lăuda vinul și Începu conversația Într-o franceză impecabilă. Domnișoara care-i făcea injecții lui Julius era bolnavă, de aceea venise Palomino. Sosi Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
știa dacă era parfumul pe care-l folosea călugărița sau un detergent cu care se ștergeau clapele, dar mirosul acela din salonul cu piane a fost primul parfum de care a avut nevoie În viața lui, Îi stimula foarte mult simțul muzical... Măicuța purta un fel de babețică lată, albă și scrobită, care-i ascundea sînii și o făcea să pară și mai bună; de o parte și de alta se iveau mătăniile interminabile care o Înfășurau cu reminiscențe de lanțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care aducea la Lima. Amîndoi se Întorceau acum În patio. „PÎnă la ce oră o să țină și petrecerea asta?“, se Întreba Finita văzînd că musafirii ei continuau să stea de vorbă Într-o atmosferă de veselie. Doar premierul avusese bunul simț să plece devreme, ăștia nici măcar nu se uită cîte ceasul, aruncă mucurile de țigări pe jos, dalele mele, Dumnezeule! calcă pe mucurile de țigări, o să treacă luni de zile, Doamne Dumnezeule!, pînă o să văd din nou casa curată și majordomii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
țipînd ca din gură de șarpe și plină vîrf de dreptate. Susan simți că poporul francez venea În căutarea Mariei Antoaneta, dar pe loc se Întoarse la realitatea peruviană, la istoria țării așa cum o vedea Juan Lucas și-și recapătă simțul umorului. „Cam prea făloasă mulatra asta“, Își spuse văzînd-o cu pulpele rotunde, șezutul foarte mare și mult mai rotund ca pulpele și În sfîrșit țîțele unite Într-una singură, enormă, rotunda și provocatoare. Un chip foarte copilăros și rotund Încununa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
le mai avea de călcat În seara aceea. „Coana-mare“, comentă Carlos, ducîndu-și mîna la tîmplă și făcînd semn că nu e În toate mințile cînd văzu că se Îndepărtează. Nu mai era nimic de făcut cu biata Coană mare, pierduse simțul timpului, Îi lăsa pe toți cu gura căscată cu trăsnăile ei. Abraham stinse țigara și se Întoarse la bucătărie, pe cînd Celso și Daniel se pregăteau să pună masa pentru Julius. În schimb, pentru Carlos ziua se terminase, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
îl uimi. Și, incredibil, prizonierul profită de avantaj. - Imposibil să mă ucideți - printr-o propoziție îndrăznise să-i pună la încercare. Sprâncenele se încruntau pe fruntea lui Czinczar. Fusese atent la manevra lui Clane, ca la o chestiune de bun simț, anticipase de fapt dezastrul. Dar acum, foarte sincer, recunoscu în sinea lui că omul nu reacționa normal. Cuvintele pe care le spusese îi dădeau de gândit - o convingere pe care nu o mai poți ignora. Scopul invaziei sale asupra imperiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]