11,710 matches
-
încât ea va imprima dominanta majoră a poeziei sale erotice; după Geoge Munteanu, existența de mai târziu a poetului n-a putut adăuga, în acest sens, nimic substanțial 160. Mihai a descoperit că nu era singur, că din acel moment singurătatea lui dobândea alte adâncimi. Valențele sufletești, în care zăcea latentă melancolia, i s-au sensibilizat la maximum, iar percepția universului ipoteștean a început să dea la iveală o alchimie specială; ea va institui o axiomă existențială universal-valabilă, de o gravitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
aidoma zânelor, Printre stâncele de cremeni,/ Lângă lacul de smarald,/ Ca să-și scalde sânii gemeni/ Unde zânele se scald !186 În nuditatea ei abisală, ea nu apare decât în ipostaze cu totul fantomatice, cețoase, lunare și, desigur, numai în deplină singurătate: El din trestii o privește,/ Nici se mișcă,... -ncremenește/ L-arătarea ei cea crudă./ Și când lacul părăsește/ Pe-al ei corp ea tot nu-i udă187. Poetul îi povestea iubitei câte-n lună și-n stele, însă basmele pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
numai, dar ce bucată! Un azur întunecos, limpede, transparent, și numai din când în când câte un nourel alb ca și când s-ar fi vărsat lapte pe cer183. Contopirea naturii reale, dar plină de infinite mistere, cu cea structurală a propriei singurătăți "vorbinde" din interior, răzbate intens în noua realitate artistică: Adesea în nopțile calde se culca gol pe malurile lacului, acoperit numai c-o pânză de in ș-atunci natura întreagă, murmurul izvoarelor albe, vuirea mării, măreția nopții îl adânceau într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ceri233. Sunt surprinse apoi trăsături definitorii ale structurii sale: melancolia, neopozitivismul, dar și alte elemente ale realismului unei vieți pe cât de tumultuoase și pline de creativitate, pe atât de nefericite: Un copist avizat a se cultiva pe apucate [...], iubitor de singurătate [...]. Casa lui de pustnic, un colț întunecos și painjinit din arhiva unei cancelarii, și atmosfera leneșă și flegmatică a cafenelei asta era toată viața lui. Cum s-ar fi închinat unei copile care i-ar fi dat lui inima ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
propria idilă adolescentină, pe de alta, iubirea ca izvor al meditației. Tristețea din finalul poemului Floare albastră este un exemplu grăitor. Poate una dintre cele mai frumoase imagini eminesciene, Ca un stâlp eu stam în lună98, abstrage în ea atât singurătatea celui rămas singur, cât și a sufletului chinuit de amintirea trecutei fericiri. Este retrăit ceea ce a fost simțit aievea. Pe măsură ce timpul trece, gândirea rece se instaurează în sufletul poetului, iar luciditatea stăpânește resorturile sale interioare. De aici, poate, atâtea întrebări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
niște mări, de-a-notul211. Corespondența cer-pământ (apă) exprimă o dualitate complementară obligatorie, ce-i revine Luceafărului ca un dat existențial în sine, întocmai precum soarele și luna, ele nu pot trăi separat, pentru că numai împreună dau viață universului. Luceafărul, deși călăuzește singurătăți, nu mai cade ca-n trecut/ În mări din tot înaltul,212 ci se întoarce în locul lui menit din cer213 pentru a-și revărsa lumina binefăcătoare. În unirea celor două entități complementare apar câteodată imagini de o transfigurare apocaliptică: iubita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
c-un cânt/ Singuratece izvoare,/ Blânda batere de vânt256. Fericirea celor doi îndrăgostiți își găsește împlinirea în spațiul oniric: O, priviți-i cum visează/ Visul codrului de fagi !/ Amândoi ca-ntr-o poveste/ Ei își sunt așa de dragi !257 Singurătatea petrecută în visare pare a fi idealul eminescian de căutare a liniștii râvnite. În Luceafărul se simte mai pregnant decât în restul operei starea de vis a noii realități, căci fata de împărat, în povestea ei de dragoste cu luceafărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de vis a universului: Ei dorm cum doarme-un haos, pătruns de sine însuși,/ Ca cel ce-n visu-i plânge, dar nu-și aude plânsu-și302. Plânsul elementelor primordiale ale universului se desparte însă de plânsul Demiurgului, căruia îi este hărăzită singurătatea absolută. Până la El, elementele cosmosului pot tânji după perechile lor, chiar dacă nu sunt absolvite de suferință. Demiurgos însă n-are pereche și este damnat să-și poarte destinul, întorcându-și lacrima-n sine: De plânge Demiurgos doar el aude plânsu-și303
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cât mai ales întreaga sa credință în iubirea nealterată de complicitățile îndoielnice manifestate în anii maturității. De aceea, cuplul adamic fuge din viața obișnuită și se retrage în insulă, comportându-se în toată libertatea unui spațiu izolat și ideal, al singurătății depline. În insulă, metamorfozat în Euthanasius/Eminescu, Ieronim/Eminescu devine noul și tânărul împărat al raiului 315, căci iubirea cuplului adamic este posibilă doar într-o existență dincolo de cadrele realului propriu-zis316. De aici rezultă dualitatea celor două lumi: a lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
viața unei colege cu care a convețuit, uitată de cei dragi ai ei, adică plasată într-un fel de singuratate care însemna părăsire, pe seama Statului. Tema ne-a interesat, și cum lucram la o carte cu un astfel de subiect - SINGURĂTATE - care însemna mult, împreună cu doamna profesoară Ana Dumitrescu am decis ca să cuprindem în ea și textul care venea de la doamna din București, cu care colega mea începuse o corespondența, noi orientând-o din când în când asupra subiectului. Partenera noastră
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
vârstă încerca a ne convinge că nu ar fi rău să-i urmăm exemplul, să facem cerere urgentă, să nu ne prindă iarna acasă, să solicităm internarea într-un cămin ca cel de la Darvari, să fim siguri că am înlocuit singurătatea cu viața socială. Aici sunt părinți de mari demnitari și nu se pune problema că ar fi o rușine... Copiii, precum copiii, au și ei atâtea pe cap, să se mai ocupe și de noi ? Apoi, sunt și ei, la
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
meserie în viața ei. Dacă ai pe cineva lângă tine, în general familia, dacă o mai ai să fii ajutat, atunci treci mai ușor peste bătrânețe - ne detalia - iar dacă ai rămas singur pe lume sau ai dus viața în singurătate, crezând că o să fii veșnic tare și mare, atunci privești foarte greu în urmă, trăiești și gândești numai la trecut, și chiar dacă ai o situație materială bună, bani îndeajuns, și nu mai poți pleca tu să-ți mai faci cumpărături
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
de dansuri, băuturi, petreceri interminabile, dar îmbogățiții făcuți peste noapte, violurile fără nerușinare, lipsa de respect a copiilor față de bătrâni și educatori, pur și simplu te fac să privești în altă parte, dar unde, că totul se globalizează. Cartea dumneavoastră - Singurătate, de Ion N. Oprea, editura PIM, Iași, 2013 - rămâne cu frumusețea, cu dragostea și respecul care le-a încorporat în ea autorul. Imi rămân în minte multe pasaje de dragoste și respect față de tineri, de oameni în general. De tânără
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
nu aș avea un ban ar fi vai de mine. Așa mă descurc, mă planifică și iar mă planifică. Noroc că mi-am pregătit totul din timp, și loc de veci, să nu dau de lucru nimănui. În orice caz, singurătatea este urâtă, bătrânețea este foarte grea, iar noi am fost obișnuite cu familia, cu colectivitatea. Cât puteți, țineți cu sănătate acest grup de finețe intelectuală, - se referea la Cenaclul nostru prin corespondență - să puteți prelungi timpul cu plecarea și în
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
să puteți prelungi timpul cu plecarea și în plăcere. Dorindu-ne sănătate și toate cele bune, asigurându-ne de stima și respectul ei, pentru munca noastră care i-a asigurat și domniei sale cîteva din cărțile noastre - « Alexandru Mânăstireanu. Corespondență » și « Singurătate », Editura PIM, Iași, 2013 - doamna termina prin a ne spune o glumă sau, poate un adevăr care ne distrează - vorbindu-ne că un anumit președinte de stat ar proveni dintr-un copil găsit la ușa unei case, părăsit și luat
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
își aducea aminte de sărăcia de-acasă și ne scria scuzându-se, că la vârsta ei nu mai poate să facă nimic repede și că îi mai și tremură mâinile, situație normală, considera ea. Ne informa că a citit cartea Singurătate de Ion N. Oprea, Editura Pim, Iași, 2013, o considera interesantă, educativă, cu multe lucruri de învățat, dar nu o poate cumpăra și de către alții pentru că omul dă greu astăzi banul pentru cultură, ceea ce ea tare mult urăște omul nehotărât
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
acest frumos rang de se descurcă și cu farmacia și mi- e tare dragă, de aceea nu le pot ieși din cuvânt, să nu le dau de lucru. Sunt bucuroasă când primesc scrisori, câte un telefon , și uit astfel de singurătate, trăiesc cu gândul frumos, și-mi pun întrebări la care de multe ori tot eu îmi răspund : oare ce să mai fac, cum să-mi petrec timpul, dacă o mai duc și cât cu sănătatea, că aceasta mă interesează cel
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și un biet tată, pierdut cu gândul că ce va face cu noi, ca s-o ducem cât de cât bine. Si totuși, de la tăicuțu, de la rude sau vecinii cărora nu le-am ieșit din cuvânt, ne-am dus viața singurătății în parte, că, plecând prin străini, fiecare în parte, am simțit singurătatea, neputându-ne ajuta unul cu altul, dar nu ne-a copleșit, fiecare având lipsurile lui, și-au creat familii și n-au devenit povara cuiva. Singuri a trebuit
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
noi, ca s-o ducem cât de cât bine. Si totuși, de la tăicuțu, de la rude sau vecinii cărora nu le-am ieșit din cuvânt, ne-am dus viața singurătății în parte, că, plecând prin străini, fiecare în parte, am simțit singurătatea, neputându-ne ajuta unul cu altul, dar nu ne-a copleșit, fiecare având lipsurile lui, și-au creat familii și n-au devenit povara cuiva. Singuri a trebuit să luptăm și să fim un Eu, simțind fiecare că am realizat
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cu cititorii, că dacă te place cineva e bine, dacă nu, te retragi ușor, că nu poți fi plăcut tuturor și nici tu nu poți place tot ce- ți vine în cale. Sunt momente când tu însăți ai nevoie de singurătate și trăiești cu gândurile tale. Chiar dacă te și condamni că în viață ai făcut și greșeli, regretele sunt zadarnice, nu te mai poți întoarce la trecut. Mi-au plăcut mult versurile elevei Elena Bianca Boboc din Ianca-Brăila - Singură cu Bunul
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
bătrânețe Trăiesc din munca mea. Ce este omul Sunt singură și plâng Nu mai doresc nimic Decât să fug cât pot, Să fug într-o pădure. Acolo să n-aud, doar Tril de păsărele. S-aud cum ciripesc Și-n singurătatea mea Cu ele să vorbesc. Că omul nu-i în viață Decât un trecător. Unii trec mult mai greu Iar alții mai ușor. Căci se duce și omul Cum se duce și fumul Din zece într-o casă Nu rămâne
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
să primești din depărtare o sărutare, de-mi simt de fiecare dată obrazul cald, mai ales când gestul vine și de la I.N.O. Sănătatea nu o putem cumpăra, bătrânețea este tare grea și mai ales când te lupți și cu singurătatea. Dar dumneavoastră, fiind atât de ocupați și angajați cu gândurile să vă iasă bine totul și frumos, cred că nu aveți timp de singurătate. Nu mai simțiți durerile vârstei. Eu vă dau de lucru, și-mi cer mii de scuze
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
nu o putem cumpăra, bătrânețea este tare grea și mai ales când te lupți și cu singurătatea. Dar dumneavoastră, fiind atât de ocupați și angajați cu gândurile să vă iasă bine totul și frumos, cred că nu aveți timp de singurătate. Nu mai simțiți durerile vârstei. Eu vă dau de lucru, și-mi cer mii de scuze că vă obosesc. Și eu obosesc tot timpul chiar dacă nu fac nimic important, dar barem regimul meu de aici îmi dă posibilitatea să le
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
rugând pe bunul Dumnezeu să vă dea numai sănătate, să puteți trece cu bine toate greutățile care vă apasă. Cu lacrimi curgătoare m-a impresionat gestul trimiterii pentru mine a unor medicamente destul de folositoare, cu sentiment de omenie care alungă singurătatea. Când mi-a adus poștașul plicul cu medicamentele nu vă puteți închipui emoțiile mari pe care le-am trăit încât a trebuit să iau imediat o pastilă de calmare. Sunt cazuri de oameni, 3-4 la mie, care fac asemenea fapte
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cartierului și-i antrena și pe alții să fie la fel, împreună cu ei se rezolvau toate problemele social-cultural- gospodărești, dar nu s-a preluat nimic din tot ceea ce a fost bun. Acum pensionarii, bătrânii în general sunt abandonați, lăsați în singurătate și plictiseala care nu și- o doresc. Noroc de parcuri și băncile de pe trotuare care le-au devenit buni prieteni. Calitatea de consilier sau împuternicit al primarului o au oameni bine plătiți și ne mai plângem că nu ne ajung
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]