11,087 matches
-
ce se execută. Rezervele de substanțe se vor păstra în camere special amenajate. Fosforul se va păstra sub apă, iar sodiul și potasiul metalic sub petrol, recipienții respectivi din sticlă vor fi ținuți în alt recipient din metal. Cantitatea de solvent va fi suficientă, adică să acopere aceste substanțe chiar în cazul spargerii recipientului din sticlă. Se va avea grijă pentru menținerea în stare bună a etichetelor de pe ambalaje. Se preferă etichetele parafinate. Principalele substanțe corozive sunt: acid acetic concentrat, acid
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
mucoasei bucale, la aspirarea cu pipeta a substanțelor corozive, în special acizi, amoniac, se va folosi o pipetă prevăzută cu bulă de siguranță sau mai bine o pară de cauciuc. Spălarea vaselor de laborator se face imediat după utilizare, cu solvenți în care reziduurile sunt solubile. Se va folosi amestec oxidant (sulfocromic) preparat astfel: 1 kg dicromat de potasiu se dizolvă în 2,5 L apă. Separat avem o sticlă cu acid sulfuric concentrat (d=1,84). În vasul de spălat
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
se aduce comutatorul (3) în poziția deschis (în jos); se citește extincția (E), respectiv transmisia procentuală (T%); se aduce comutatorul în poziția închis. 3) Mod de lucru: * se introduce într-o cuvă soluția de analizat iar în cealaltă cuvă martorul (solventul în care este dizolvată proba - în cazul de față apă distilată); * se determină extincția la lungimile de undă corespunzătoare culorii soluției (vezi tabelul din anexa 2) * datele experimentale obținute se notează în tabelul 1; * se reprezintă grafic E = f (λ
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
50; 5,00 și 10,00 mg%, (c1, c2, c3, c4), exprimate în procente de masă/volum; într-o cuvă cu grosimea de 1 cm se introduce soluția de concentrație c1; în cea de a doua cuvă se introduce martorul (solventul în care a fost dizolvată substanța de analizat - în acest caz apă distilată); pentru înregistrarea spectrului de absorbție se determină valoarea extincției din 5 în 5 nm pe domenii de lungimi de undă cuprinse între 520 și 720 nm în
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
dată concentrația acidului acetic în stratul apos și în stratul eteric, făcând raportul acestor concentrații se obține de fiecare dată aceeași valoare constantă de repartiție k. Dacă substanța dizolvată suferă o transformare chimică (de exemplu disociere sau asociere) în ambii solvenți, legea nu este valabilă direct. Astfel, dacă mărimea particulelor substanței repartizate în unul din solvenți (2) este de două ori mai mare dacât mărimea particulelor substanței dizolvate în primul sovent (1), atunci legea repartiției poate fi scrisă: I xx 3
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
se obține de fiecare dată aceeași valoare constantă de repartiție k. Dacă substanța dizolvată suferă o transformare chimică (de exemplu disociere sau asociere) în ambii solvenți, legea nu este valabilă direct. Astfel, dacă mărimea particulelor substanței repartizate în unul din solvenți (2) este de două ori mai mare dacât mărimea particulelor substanței dizolvate în primul sovent (1), atunci legea repartiției poate fi scrisă: I xx 3 (56) Pentru cazul general, legea are forma dată de relația (57): unde: n = parametru constant
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
fiecare dată concentrația iodului în stratul apos și în stratul organic, făcând raportul acestor concentrații se obține de fiecare dată aceeași valoare constantă de repartiție k. Dacă substanța dizolvată suferă o transformare chimică (de exemplu disociere sau asociere) în ambii solvenți, legea nu este valabilă direct. Astfel, dacă mărimea particulelor substanței repartizate în unul din solvenți (2) este de două ori mai mare dacât mărimea particulelor substanței dizolvate în celălalt sovent (1), atunci legea repartiției poate fi scrisă: Pentru cazul general
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
se obține de fiecare dată aceeași valoare constantă de repartiție k. Dacă substanța dizolvată suferă o transformare chimică (de exemplu disociere sau asociere) în ambii solvenți, legea nu este valabilă direct. Astfel, dacă mărimea particulelor substanței repartizate în unul din solvenți (2) este de două ori mai mare dacât mărimea particulelor substanței dizolvate în celălalt sovent (1), atunci legea repartiției poate fi scrisă: Pentru cazul general, legea are forma: unde: n = parametru constant pentru un anumit sistem, la temperatură constantă și
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
și trăsături specifice, care le deosebesc de soluțiile micromoleculare: dizolvarea este precedată de îmbibare; difuzia macromoleculelor este lentă; au vâscozitate mai mare decât soluțiile micromoleculare; macromoleculele nu trec prin membrane semipermeabile. Aceste proprietăți specifice apar din cauza diferențelor dintre dimensiunile moleculelor solventului și solvitului. Dizolvarea polimerilor este precedată de îmbibare. Îmbibarea (sau umflarea) reprezintă pătrunderea moleculelor solventului în polimer și este însoțită de creșterea masei și volumului acestuia. Fenomenul de umflare trebuie diferențiat de absorbția de lichide și vapori în corpurile solide
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
macromoleculelor este lentă; au vâscozitate mai mare decât soluțiile micromoleculare; macromoleculele nu trec prin membrane semipermeabile. Aceste proprietăți specifice apar din cauza diferențelor dintre dimensiunile moleculelor solventului și solvitului. Dizolvarea polimerilor este precedată de îmbibare. Îmbibarea (sau umflarea) reprezintă pătrunderea moleculelor solventului în polimer și este însoțită de creșterea masei și volumului acestuia. Fenomenul de umflare trebuie diferențiat de absorbția de lichide și vapori în corpurile solide poroase, care constă în umplerea golurilor sau porilor acestora fără modificare de volum: îmbibarea implică
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
hidrodinamic care înconjoară solidul, stratul de gel care conține polimer îmbibat în stare înalt elastică, stratul de solid îmbibat în care polimerul este în stare sticloasă și stratul de solid înfiltrat în care canalele și porii polimerului sunt umpluți cu solvent. Formarea acestor substraturi se datorează faptului că moleculele de solvent pătrund în polimer mai repede decât difuzează macromoleculele în soluție. Din acest motiv, moleculele de lichid pătrund în corp și se repartizează în acesta cu o viteză mult mai mare
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
îmbibat în stare înalt elastică, stratul de solid îmbibat în care polimerul este în stare sticloasă și stratul de solid înfiltrat în care canalele și porii polimerului sunt umpluți cu solvent. Formarea acestor substraturi se datorează faptului că moleculele de solvent pătrund în polimer mai repede decât difuzează macromoleculele în soluție. Din acest motiv, moleculele de lichid pătrund în corp și se repartizează în acesta cu o viteză mult mai mare decât aceea a moleculelor polimerului, când acesta trece în soluție
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
v) reprezintă o mărime numeric egală cu variația umflării în funcție de timp. Totodată, viteza de umflare este dată de relația: unde: Q - umflarea la momentul t, care reprezintă cantitatea de lichid absorbit de 1 g de substanță care se umflă (grame solvent/grame substanță uscată); Qmax - umflarea maximă; d - grosimea plăcii la umflarea maximă; k - constanta vitezei de umflare, care depinde de natura macromoleculei. Ecuația (154) arată că umflarea decurge ca o reacție de ordinul I, deoarece viteza de umflare este determinată
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
usucă bine absorbind apa cu hârtia de filtru și se cântărește; * prin diferență, se determină masa m1 a gelatinei umflate; * se efectuează această operație din 5 în 5 minute până la greutate constantă. Calcule Cu ajutorul relației (158) se calculează umflarea: grame solvent grame substanță uscată (158) Se reprezintă grafic dependența Q = f(t) și se obține o curbă analoagă celei din figura 28. Se reprezintă grafic dependența lg (Qmax - Q) = f(t) și se obține o curbă similară cu cea din figura
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
masa gelatinei umflate (m1) și masa gelatinei uscate (m) se calculează cantitatea de soluție absorbită. Se calculează apoi gradul de umflare (Q), împărțind diferența (m1 - m) la masa gelatinei uscate (grame soluție absorbită pe grame gelatină uscată) (relația 167). grame solvent grame substanță uscată (167) Se reprezintă grafic dependența gradului de umflare Q în funcție de valoarea lg(1/c). Se obține o curbă analoagă cu cea din figura 32. Datele experimentale obținute se înscriu în tabelul 26. OBȚINEREA ȘI CARACTERIZAREA FIZICO - CHIMICĂ
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
FIZICO - CHIMICĂ A UNOR COLOIZI MOLECULARI. SOLUȚIA COLOIDALĂ DE METILCELULOZĂ (MC) ȘI CARBOXIMETILCELULOZA SODICĂ (CMC-Na) Considerații teoretice Coloizii moleculari (soluții de compuși macromoleculari) sunt sisteme disperse a căror unitate cinetică este ghemul statistic macromolecular iar mediul de dispersie este un solvent polar sau nepolar. În practica farmaceutică prezintă interes coloizii moleculari în care mediul de dispersie (solventul) este apa distilată. Din acest motiv, aceste sisteme disperse se mai numesc hidrocoloizi sau dispersii hidrofile sau sisteme coloidale hidrofile. Coloizii moleculari fac parte
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
teoretice Coloizii moleculari (soluții de compuși macromoleculari) sunt sisteme disperse a căror unitate cinetică este ghemul statistic macromolecular iar mediul de dispersie este un solvent polar sau nepolar. În practica farmaceutică prezintă interes coloizii moleculari în care mediul de dispersie (solventul) este apa distilată. Din acest motiv, aceste sisteme disperse se mai numesc hidrocoloizi sau dispersii hidrofile sau sisteme coloidale hidrofile. Coloizii moleculari fac parte din categoria coloizilor liofili, pentru care particulele fazei dispersate au afinitate pentru moleculele mediului de dispersie
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
a sorbitolului (hexitol format prin reducerea glucozei). Pentru caracterizarea fizico-chimică se prepară o soluție coloidală 5% astfel: o cantitate de 5,0 g span 80 se dizolvă în 80 mL apă proaspăt fiartă și răcită și se completează cu același solvent la 100 mL, într un balon cotat. Obținerea și caracterizarea fizico-chimică a soluției coloidale de TWEEN 80 (5%) FR X prevede o monografie pentru Tween 80 sub denumirea de polysorbatum 80. Sinonime: oleat de sorbimacrogol 300, monooleat de polioxietilen - 80
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
molecule de polioxietilenglicol (n1 ≠ n2 ≠ n3) (PEG). Pentru caracterizarea fizico-chimică se prepară o soluție coloidală 5% astfel: o cantitate de 5,0 g polisorbat 80 se dizolvă în 80 mL apă proaspăt fiartă și răcită și se completează cu același solvent la 100 mL, într-un balon cotat. Parametrii fizico-chimici determinați: * densitatea (se determină cu picnometrul); unde: m0 - masa picnometrului gol; ma - masa picnometrului cu apă; mx - masa picnometrului cu soluție de analizat. * vâscozitatea (se determină cu vâscozimetrul Ostwald); unde: η
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
carbonat feric care în mediul de reacție se descompune formând aceeași produși ca în reacțiile de mai sus: 3 4 2 3 Dintre metodele fizice de obținere a solurilor prin condensare se cunosc: evaporarea sub vid a unor soluții; înlocuirea solventului, încât substanța dispersată să devină insolubilă în noul mediu de dispersie; răcirea unor soluții alcoolice. Partea experimentală În cele ce urmează se prezintă modul de preparare a unor soluri prin câteva dintre cele mai accesibile metode. 1. Metoda dispersării * Prepararea
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
6 A. Se apropie electrozii până la atingere, apoi se îndepărtează din nou creându-se între ei un arc electric. În jurul arcului electric se formează nori bruni sau verzi-cenușii de metal pulverizat. 2. Metoda condensării 2.a. Metoda condensării prin schimbarea solventului * Prepararea solului de colofoniu Se prepară o soluție de colofoniu 2% în alcool etilic (5 mL). Se adaugă această soluție cu picătura și sub agitare energică într-un volum mare de apă distilată (50 mL). Se formează un sol opalescent
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
atrași de particula încărcată electric, se formează stratul dublu electric, care joacă rol de stabilizator. Pe lângă acest fenomen, mai poate avea loc și adsorbția unor molecule hidrofile care vor lega dipolii de apă, conferind deci particulelor proprietăți hidrofile; pelicula de solvent formată la suprafața particulelor în acest caz le asigură o stabilitate sterică sau liocratică, fenomenul fiind numit acțiune protectoare. Distrugerea sistemelor disperse liofobe prin coagulare înseamnă apropierea particulelor fazei disperse până la distanțe la care se manifestă forțele de atracție care
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
pentru obținerea suspensiei 40-60% Indicații: produșii baritați sunt indicați pentru opacifierea tubului digestiv în vederea explorării funcționale a acestuia. FRX Barii sulfas - Substanță de contrast radiologic Descriere: pulbere fină, albă, grea, fără miros, fără gust. Solubilitate: insolubil în apă și în solvenți organici, foarte greu solubil în acizi și baze. FORMULE MAGISTRALE Rp Amidon 15 g Oxid de zinc 15 g Glicerină 15 g Apă disilată 55 g M. f. suspensio D. s. extern Proprietăți organoleptice ale ingredientelor Amidon Amylum Tritici, amidon
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
cercetat, în cazul în care se cunoaște vâscozitatea (ηo) a unui lichid etalon, densitatea și timpul de scurgere prin același capilar al aceluiași volum din ambele lichide. În cazul soluțiilor se utilizează și alte tipuri de vâscozitate: * vâscozitate relativă solutierel solvent * vâscozitate specifică 1 1solutie solvent solutiesp rel solvent solvent * vâscozitatea redusă unde c = concentrația soluției (exprimată în g substanță/100 mL solvent); * vâscozitatea intrinsecă Relația (201) ne sugerează faptul că se poate determina vâscozitatea intrinsecă [η] a unei soluții (sistem
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
se cunoaște vâscozitatea (ηo) a unui lichid etalon, densitatea și timpul de scurgere prin același capilar al aceluiași volum din ambele lichide. În cazul soluțiilor se utilizează și alte tipuri de vâscozitate: * vâscozitate relativă solutierel solvent * vâscozitate specifică 1 1solutie solvent solutiesp rel solvent solvent * vâscozitatea redusă unde c = concentrația soluției (exprimată în g substanță/100 mL solvent); * vâscozitatea intrinsecă Relația (201) ne sugerează faptul că se poate determina vâscozitatea intrinsecă [η] a unei soluții (sistem solvent - polimer) prin extrapolarea dreptei
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]