11,582 matches
-
a fost ocupat de britanici. Aceștia au fost însă alungați, în luna august, de cetățenii orașului. În 1807, englezii au atacat, din nou, Buenos Aires-ul, dar au fost respinși de locuitori. Acest lucru a avut o importanță deosebită, deoarece coloniștii spanioli au căpătat încredere în forțele lor și s-au implicat în luptele pentru cucerirea independenței. Mișcarea revoluționară în La Plata a căpătat amploare în perioada detronării regelui Ferdinand al VII-lea al Spaniei de către Napoleon. Locuitorii din Buenos Aires au refuzat
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
început campania de cucerire a independenței. Partea eliberată de sub armatele regale a fost împărțită, în 1813, în 14 provincii. În 1814, conducătorul militar Jose de San Martin a preluat comanda armatei nordului și, mai târziu, a dat lovituri decisive trupelor spaniole în Chile și Peru. În martie 1816, reprezentanții diferitelor provincii s-au reunit la Tucuman și, la 9 iulie aceștia au proclamat independența față de Spania și au declarat formarea "Provinciilor Unite din America de Sud". Unii dintre delegați susțineau ideea creării unei
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
dintre care o treime trăiesc în sau lângă Buenos Aires. Aproximativ 90% din populație este de origine europeană. O mică parte a populației este metisă. Datorită imigrării masive, între anii 1850-1940, au sosit în Argentina aproximativ 6.608.000 de imigranți spanioli, italieni, dar și francezi, englezi, ucraineni, polonezi, germani, ruși, irlandezi, scandinavi, evrei. Argentina găzduiește și numeroși rezidenți din țările vecine, cum ar fi Bolivia sau Paraguay, dar și un număr tot mai mare de imigranți asiatici, majoritatea din Hong Kong, Taiwan
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
populația țării având descendență europeană. Aproximativ 8% din populație este metisă, iar peste 4% din argentinieni au origine arabă sau estasiatică. La ultimul recensământ național, 600.000 dintre argentinieni (1,6%) s-au declarat a fi amerindieni. După sosirea coloniștilor spanioli, peste 6,2 milioane de europeni au emigrat în Argentina de la mijlocul secolului al XIX-lea până la mijlocului secolului al XX-lea. Argentina a fost întrecută doar de Statele Unite ale Americii în ceea ce privește numărul imigranților, timp în care populația țării s-
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
au sosit, inițial, în cea mai mare parte din regiunile Piemont, Veneto și Lombardia, iar, mai apoi, din Campania și Calabria; aproape 25 de milioane de argentinieni au în diferite grade descendență italiană, reprezentând aproximativ 60% din populația țării. Imigranții spanioli au predominant galicieni și basci. Mai puțini ca număr, dar, totuși, semnificativi, imigrații au provenit și din Franța (mai ales din Bearn și nordul Țării Bascilor), Germania și Elveția, Danemarca, Suedia, Irlanda, Grecia, Portugalia și Regatul Unit al Marii Britanii. Est-europenii
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
gauchoului", călărețul legendar al pampasului, și de calitățile sale ideale în ceea ce privește politețea, generozitatea și independența. În festivalurile populare, apariția "gauchoului" este obligatorie. Limba oficială este spaniola. De asemenea, se vorbesc italiana și engleza. Datorită intonației italiene, accentele standard ale limbii spaniole diferă de cele ale altor țări. Spaniola-argentiniană este cunoscută pentru tendința sa de "yeísmo": grupul „ll” și sunetul „y" - echivalente cu „i”, sună mai mult ca și „j”. O altă diferență față de spaniola clasică este utilizarea pronumelui la persoana a
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
asortate cu chimion, boia și ardei iuți. Aceasta tocană picantă poartă numele de "locro". În meniurile argentiniene găsim feluri de mâncare cu carne de vânat, cum ar fi de căprioară sau cerb ("venado"), mistreț ("jabalí"), struț ("ñandú") și guanaco. Tradițiile spaniole și basce se disting clar în feluri precum creveți cu usturoi ("gambas al ajillo") sau inele de calmar ("rabas"). Merluciul ("merluza") este unul dintre cei mai buni pești oceanici gătit în Argentina. În Buenos Aires și alte câteva orașe există restaurante
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
celei de-a patra să expediție. El a ajuns la Cariay, în fața insulei Quiribrí (astăzi Isla Uvita). Cuceririle și colonizările următoare ale zonei a fost complicate prin distanță și rezistența feroce a indigenilor, care totuși nu se compară cu cucerirea spaniolă a Mexicului. În secolul 16, în zona era o scădere pronunțată a forței de muncă. Populația indigena, sclavi la momentul respectiv, începuse să cadă pradă mulțimilor de boli aduse de coloniști, sau să moară în luptele de rezistență. De asemenea
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]
-
să bată din nord. Statele Unite ale Americii și Mexicul își câștigaseră de curand independența și în capitala Căpităniei Generale a Guatemalei, Guatemala City, au început protestele care cereau independența. La 15 septembrie 1821 ei și-au declarat independența față de Imperiul Spaniol. La acea vreme, mai multe dintre statele mexicane ale prezentului aparțineau Căpităniei, așa că pentru a răspândi vestea în toate statele un mesager călare a fost trimis prin America Centrală. Pentru că Costă Rîca era cea mai sudică provincie, a făcut că vestea
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]
-
1949, José Figueres Ferrer a abolit armata; facand din Costă Rîca prima țară din lume care să opereze într-un sistem democrat fără asistență unei armate (un exemplu urmat mai tarziu și de către alte țări, precum Panama). Costă Rîca (termenul spaniol pentru "Coasta Bogată"), a fost o națiune preponderent agricolă. Totuși, în ultimele decade, Costă Rîca a ajuns să aibă un standard ridicat de viață. Industria electronicelor se dezvoltă rapid fiind cea mai importantă ramură industrială, alături de turism, ajutat de stabilitatea
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]
-
de Biodiversidad), și are dreptul să perceapă taxe pe orice descoperire biologică, dacă aceasta se dovedește a avea importantă medicală. În 2005, Costă Rîca avea o populație de 4 016 173 persoane. Majoritatea populației din Costă Rîca descinde din imigranți spanioli. Spre deosebire de populațiile vecine, nu au fost prea multe amestecări ale populațiilor colonizatoare și cele indigene. Din această cauză, marea majoritate a costaricanilor au fie origini spaniole fie origini indigene. În plus, mai există și un numar destul de mare de costaricani
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]
-
populație de 4 016 173 persoane. Majoritatea populației din Costă Rîca descinde din imigranți spanioli. Spre deosebire de populațiile vecine, nu au fost prea multe amestecări ale populațiilor colonizatoare și cele indigene. Din această cauză, marea majoritate a costaricanilor au fie origini spaniole fie origini indigene. În plus, mai există și un numar destul de mare de costaricani de origine italiană, germană, evreiască, sau poloneză. Împreună, descendenții europeni și metiși alcătuiesc 94% din populație. 3% din populație este de origine africană, cunoscuți drept afro-latino
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]
-
maje sau "mae" (formă scurtă de la "omule", de fapt "maje" înseamnă "prost") pentru a se adresa altei persoane, cu toate că acest apelativ poate suna un pic a insultă pentru anumiți indivizi. Tradițiile și cultură Costă Ricane au încă o puternică influență spaniolă. Accentul vorbirii se aseamănă mai degrabă anumitor zone din Columbia decat vecinilor central americani. Costă Rîca a fost martora unei istorii variate. Costă Rîca este locul unde culturile native mesoamericane și sud americane s-au intalnit. Partea de nord-vest a
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]
-
Costă Rîca a fost martora unei istorii variate. Costă Rîca este locul unde culturile native mesoamericane și sud americane s-au intalnit. Partea de nord-vest a țării, Nicoya, a fost cel mai sudic punct de influență culturală Nahuatl cand cuceritorii spanioli (conquistadores) au venit în secolul 16. Partea centrală și sudică au avut parte de influențe Chibcha. Totuși, indigenii au influențat într-o măsură foarte mica cultură modernă cost ricana, pentru că majoritatea indienilor au murit din cauza bolilor și tratamentului aspru al
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]
-
noiembrie până în aprilie și unul ploios din mai până în octombrie. Havana este cel mai mare oraș al țării și capitala. Alte orașe importante sunt: Santiago de Cuba și Camagüey. Printre cele mai cunoscute orașe mici se numără Baracoa (prima așezare spaniolă din Cuba), Trinidad și Bayamo. "Articol principal: Economia Cubei" Economia Cubei este una a proprietății de stat, cu câteva mici întreprinderi private. Turismul a devenit principala sursă de venituri, iar între 1993 și 2004, dolarul SUA devenise monedă oficială (economia
Cuba () [Corola-website/Science/298093_a_299422]
-
a fost locuit de diverse populații nativ-americane, inclusiv Pipil, o populație de origine Nahuatl, care a ocupat regiunile centrale și vestice a teritoriului; Lenca s-a stabilit în partea de est a țarii. Dar domeniul cel mai mare până la cucerirea spaniolă a regatului a fost Cuzcatlán. În 1520 populația indigena a teritoriului a fost redusă cu 80% ca urmare a epidemiei de variolă, care a afectat zona mesoamericană. Amiralul spaniol Andrés Niño a condus o expediție în America Centrală și a debarcat
El Salvador () [Corola-website/Science/298096_a_299425]
-
de est a țarii. Dar domeniul cel mai mare până la cucerirea spaniolă a regatului a fost Cuzcatlán. În 1520 populația indigena a teritoriului a fost redusă cu 80% ca urmare a epidemiei de variolă, care a afectat zona mesoamericană. Amiralul spaniol Andrés Niño a condus o expediție în America Centrală și a debarcat pe insula Meanguera, pe care a numit-o Petronila, în Golful Fonseca, la 31 mai 1522. Ulterior, el a descoperit Golful Jiquilisco la gură de vărsare a râului Lempa
El Salvador () [Corola-website/Science/298096_a_299425]
-
pe treimea de vest a insulei Hispaniola (din grupul de insule Antilele Mari). Are graniță cu Republica Dominicană la est. Capitala se află în orașul Port-au-Prince. 1492: Cristofor Columb descoperă insula Hispaniola, care era locuită de triburi amerindiene. El întemeiază prima așezare spaniolă din America. 1503: Deoarece cei mai mulți băștinași fuseseră decimați de molime, proprietarii de plantații încep să aducă negri din Africa pentru a-i transforma în sclavi. 1697: Spania cedează treimea vestică a insulei (teritoriul haitian de azi) francezilor. 1749: Întemeierea capitalei
Haiti () [Corola-website/Science/298106_a_299435]
-
Revoluția Franceză în Haiti a avut loc o revoltă încununată de succes a populației negre și mulatre împotriva elitei puțin numeroase reprezentată de albi (francezi și englezi). Haitienii au fost nevoiți să lupte pentru abolirea sclaviei împotriva trupelor britanice și spaniole, trimise să îi înfrângă. În 1804 a fost întemeiat regatul independent Haiti sub conducerea lui Jean-Jacques Dessalines, primul stat al negrilor de pe insulă. În 1806 a survenit diviziunea între statul negrilor din nordul insulei și republica mulatrilor din sud. De pe urma
Haiti () [Corola-website/Science/298106_a_299435]
-
este o țară insulară în Asia de Sud-Est, în Oceanul Pacific, cuprinzând arhipelagul cu același nume. În 1521, Fernando Magellan debarcă în Cebu și Matacan și inaugurează epoca cuceririi spaniole (în 1571 se formează orașul Manila). În 1898, statul z își proclamă independența. Tratatul de pace de la Paris din 1898, care încheie Războiul Hispano-American, cedează arhipelagul Statelor Unite, care înăbușă în anul 1901 mișcarea de eliberare națională. În 1935 este ales
Filipine () [Corola-website/Science/298100_a_299429]
-
(denumirea oficială în spaniolă, "República de ") este o țară independentă și suverană, o republică din America Centrală. Țara a fost cunoscută anterior sub numele de "Hondurasul spaniol" pentru a o diferenția de "Hondurasul britanic", al cărui nume este astăzi Belize. Republica Honduras este mărginită la vest de Guatemala, la sud-vest de El Salvador, la sud-est de Nicaragua, la sud de Oceanul Pacific, prin Golful Fonseca, iar la nord de
Honduras () [Corola-website/Science/298107_a_299436]
-
care se află Haiti și Republica Dominicană. este a cincea cea mai mare insulă din Caraibe. La început, insula a fost locuită de oamenii Arawak și Taíno, după care, odată cu ajungerea lui Cristofor Columb din 1494 în America, a venit dominația spaniolă. Denumit "", a fost colonie spaniolă până în 1655, când Anglia (mai târziu Marea Britanie) a cucerit insula și a redenumit-o Jamaica. Sub conducere britanică, Jamaica a devenit unul dintre cei mai mari exportatori de zahăr, economia plantațiilor bazându-se pe sclavii
Jamaica () [Corola-website/Science/298111_a_299440]
-
Republica Dominicană. este a cincea cea mai mare insulă din Caraibe. La început, insula a fost locuită de oamenii Arawak și Taíno, după care, odată cu ajungerea lui Cristofor Columb din 1494 în America, a venit dominația spaniolă. Denumit "", a fost colonie spaniolă până în 1655, când Anglia (mai târziu Marea Britanie) a cucerit insula și a redenumit-o Jamaica. Sub conducere britanică, Jamaica a devenit unul dintre cei mai mari exportatori de zahăr, economia plantațiilor bazându-se pe sclavii importați din Africa, și mai
Jamaica () [Corola-website/Science/298111_a_299440]
-
1778. Dominația Portugaliei părții continentale s-a prelungit până în 1901. Guineea Ecuatorială a devenit independentă în 12 octombrie 1968, primind această independență de la Spania. De atunci, țara a avut doi conducători: Francisco Macías Nguema, fostul primar al orașului Mongomo sub sistemul spaniol de guvernământ colonial și nepotul său Teodoro Obiang Nguema Mbasogo care cu ajutorul unei lovituri de stat și-a executat unchiul și conduce statul din 1979. În 1982 consituția îi oferă lui Obiang puteri extinse incluzând numirea și demiterea miniștrilor cabinetului
Guineea Ecuatorială () [Corola-website/Science/298105_a_299434]
-
pentru combaterea sclavagismului. Porțunea de continent, râul Muni, a devenit un protectorat în 1885 și apoi o colonie în 1900. Conflictele de pe continent au încetat odată cu tratatul de la Paris și periodic, teritoriile de continent au fost unite administrativ sub conducere spaniolă. Între 1926 și 1959 au fost unite în colonia Guineea Spaniolă. "Articol principal: Demografia Republicii Guineea Ecuatorială" Majoritatea populației este de origine Bantu. Cel mai mare trib, Fang, este indigen pe continent dar s-au produs migrații substanțiale către Insula Bioko
Guineea Ecuatorială () [Corola-website/Science/298105_a_299434]