10,579 matches
-
Să trec pe acasă mai întâi? — N-ai timp de asta acum! zic panicată. De ce anume ai nevoie? — Costumaș întreg pentru bebe... scutece... chestii de-astea... Păi și de unde... Mă uit în jur pierdută, apoi, cu un val de ușurare, zăresc firma de la Peter Jones. — OK, zic și o apuc de braț. Hai. În clipa în care intrăm vijelios la Peter Jones, caut din priviri o vânzătoare. Și, slavă Cerului, uite că apare una, o femeie drăguță între două vârste, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu tine în permanență, Suze. Îi iau mâinile și i le țin strâns. O să facem asta împreună. — Știi ceva despre naștere? — Ăă... da, mint. Tone! — Ca, de pildă? — Ca, de pildă... ăă... că ai nevoie de prosoape fierbinți... și... Brusc, zăresc un colț dintr-o cutie cu lapte pentru bebeluși ieșind din sacoșă... și că mulți copii au nevoie de injecție cu vitamina K, imediat după naștere. Suze mă privește, impresionată. — Uau. De unde știi asta? — Mai știm și noi câteva ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nimic rău. Străbat tot parterul, făcându-mi loc printre turiști și aruncând ochiade la coliere cu diamante. O fată cam de vârsta mea tocmai probează un inel de logodnă cu o piatră absolut uriașă, și, în clipa în care îi zăresc expresia de fericire absolută, simt un junghi în inimă. Parcă au trecut o mie de ani de la logodna mea cu Luke. Mă simt cu totul altă persoană acum. Ce bine ar fi să pot da timpul înapoi! Doamne, ce bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
croiesc loc printre ei, cu respirația întretăiată, încercând să mă conving în gând că Alicia nu-i va spune nimic lui Robyn; că nu va fi chiar atât de răzbunătoare. Și, în același timp, știind precis că e. N-o zăresc nicăieri. În cele din urmă, mă strecor dincolo de un grup de turiști făcuți ciorchine în jurul unei vitrine cu ceasuri și ajung la ușa turnantă. Ies și rămân în mijlocul străzii, privind de la stânga la dreapta. Nu văd aproape nimic. E o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nedumerită. N-are nici un rost. Apartamentul lui Elinor e luminat de razele soarelui de dimineață și tăcerea este absolută. La început cred că probabil se înșală și Luke nu e aici - dar, în clipa în care intrăm în sufragerie, îl zăresc. Stă în picioare lângă fereastra panoramică și privește afară, extrem de încruntat. — Luke, ce-i cu tine? zic prudentă, iar el se întoarce spre mine șocat. — Becky. Ce cauți aici? M-am... întâlnit cu mama ta la Tiffany. Unde ai fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
la nuntă, spun înghițind în sec. Știi că avem o clauză de penalizare în contract? Nu mă interesează. Nu... te interesează? Nu-l interesează. Nu știu dacă să râd sau să plâng. N-am vrut să spun asta! spune Luke, zărindu-mi expresia. Îmi pasă! Evident că îmi pasă de noi. Dar să mă duc în fața a sute de persoane și să joc rolul fiului iubitor al... O privește pe Elinor. Ar fi o farsă de prost gust. Care ar înjosi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
iasă bine, ca Luke să nu se supere pe mine... Ieșim din lift... și deja o văd. Stă la o masă de la fereastră, într-o jachetă închisă la culoare, cu chipul reflectat în geamul panoramic. În clipa în care o zărește, Luke tresare. — Becky. Ce naiba... Se întoarce spre mine și eu îl strâng de braț. — Luke, te rog. Vrea să vorbească cu tine. Te rog... dă-i o șansă. Atât, o șansă. — Tu ai pus totul la cale? E livid la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe coridoarele tăcute și pustii ale Hotelului Plaza, mă simt ca președintele SUA într-un film de la Hollywood. — Frumoasa a pornit spre voi, murmură în cască în timp ce pășim pe covorul roșu de pluș. Frumoasa se apropie. Dăm colțul și îmi zăresc reflexia într-o oglindă veche uriașă, și îmi stă inima de șoc. Evident, știu foarte bine cum arăt. Pentru numele lui Dumnezeu, m-am holbat o jumate de oră la mine în apartamentul de la etaj. Și cu toate astea, acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
tare de tot, ce-i al ei e-al ei. Oamenii se înghesuie să ne vadă și să ne aplaude - și o fi imaginația mea, sau par mai prietenoși, acum, după incidentul cu Alicia? Undeva pe rândul din spate o zăresc pe Erin aplecată mai să cadă și arunc buchetul direct în brațele ei larg deschise. Și pe urmă ieșim. Ușile duble masive se închid în urma noastră și ne aflăm pe coridorul tăcut mochetat cu pluș, în care nu se află
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Apucăturile lor mai bune vin de la curățenia naturii și de la viața Îndelungată În mijlocul sătenilor noștri”. Limbajul de mai sus nu se deosebește esențial de cel al lui Vasile Alecsandri când descrie Iașii În 1844 : „o casă mică și ticăloasă, unde zărești printre geamurile sparte vro duzină de jidovi grămădiți unii peste alții și lucrând Într-o atmosferă puturoasă”, „crâșme proaste ținute de jidovi stremțeroși”, „o crâșmă scârnăvă” cu „rachiu strâcat”, „un locaș mârșav, ce-ți insuflă dezgust și În care un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cele mai mari contra evreilor se petreceau atunci când avea loc vro procesiune religioasă pentru a Îndupleca cerul ca să dea ploae, adică când preoții, după obiceiul legei lor, eșeau cu icoanele pe uliță. Atunci nu numai că nu trebuea să se zărească nici un picior de evreu pe uliță, dar chear erau siliți a- și ține prăvăliile Închise, deasemenea ușile și ferestrele caselor. Cum de zărea vro prăvălie Întredeschisă, norodul năvălea și maltrata pe acei evrei ce-i găsea. Iar de se hazarda
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
după obiceiul legei lor, eșeau cu icoanele pe uliță. Atunci nu numai că nu trebuea să se zărească nici un picior de evreu pe uliță, dar chear erau siliți a- și ține prăvăliile Închise, deasemenea ușile și ferestrele caselor. Cum de zărea vro prăvălie Întredeschisă, norodul năvălea și maltrata pe acei evrei ce-i găsea. Iar de se hazarda vreunul a se uita prin vreo fereastră a casei, acela era bombardat cu pietre. Aceste barbarii le comitea poporul de jos din Moldova
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care erau receptați și tratați creștinii și străinii necreștini, vezi această strofă dintr-un cântec haiducesc din Moldova, publicat În 1888 : Pe creștin când Îl prindeam, Din zece lei cinci luam ; Iar pe turc și pe jidan, De departe când zăream, Ardea inima În mine, Să le pun mâna pe căpățâne ; Mâna pe ele puneam, Corbilor le dăruiam <endnote id="(47)"/>. Nu este totuși o regulă ; În unele cântece haiducești - precum cel despre Codău, lotru din Bucovina prin 1880 -, „boierii și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vedem cît de estetic cade o șuviță de păr peste ochii rătăciți ai unei soții fugite de-acasă (Rachel Weisz), observăm asortarea dintre coafura blondă arborată de Natalie Portman, cămașa galbenă purtată de Norah Jones și stîlpul galben care se zărește în spatele lor în secvența în care personajul lui Portman află de la personajul lui Jones că tatăl său a murit. Motivul pentru care observăm toate aceste decorațiuni este că n-avem altceva de făcut : nu credem o boabă din ce spun
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de teren. La poalele muntelui Moreh, am văzut străvechea localitate Sunem, astăzi un cartier al orașului Afula. Mi-am amintit de istoria lui Elisei și a femeii din Sunem (Sunamita). Am intrat deja în Galileea și am tresărit când am zărit un alt indicator: Nain. Mi-am amintit de fiul văduvei care s-a întors acasă de la poarta cimitirului, pentru că Domnul Isus îl înviase. Satul este locuit de arabi și cu greu am găsit casa unde se presupune că a locuit
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
ci că ea nu cunoaște nici vârste, nici alte limite. Am învățat aceasta când am privit mireasa. Avea patruzeci și patru de ani. Iar mirele, cu nimic mai prejos, patruzeci și șapte. Lângă ei, cu inimi pline de emoție, am zărit copiii: Gabriela împreună cu soțul ei, Liviu; și Adrian, mezinul familiei împreuna cu prietena lui, Cristina. Perspectiva s-a lărgit când, în prezența prietenilor, a rudelor, a celor zece familii de pastori și a lui Dumnezeu Însuși, pastorul George Uba i-
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
cale afară de mulțumiți și bucuroși că au putut juca în mijlocul horei. Elena a intrat în cercul horei lângă tânărul de lângă care plecase, iar Costache a trebuit săși caute altă pereche. Privește printre dansatorii din față la cei de pe margine și zărește o fată sfioasă, dar de o frumusețe rară. Era îmbrăcată cu o cămașă albă de bumbac, bine lucrată, brodată cu floricele pe mâneci și pe piept, care se potrivea de minune pe corpul ei frumos; pe cap purta o năframă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și porniră la de al pe lângă gardurile înalte și văruite. Ajunși la poarta casei bătrânești, Mihăiță o deschise și intrară în ogradă. El aruncă o privire spre cireș să vadă dacă nu au mai rămas ceva fructe neculese dar nu zări decât frunze și ramuri rupte, simținduse și el oarecum vinovat de acest lucru. Mergând spre ușa bunicilor privi spre zarzăr ale cărui fructe dăduseră în pârgă, dar Mihăiță cunoștea din proprie experiență că sunt încă destul de acre. Urcă treptele spre
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pagubele făcute de cârdul de miei. I-a dat voie fetei să se uite după miei în grădina dumisale și, de asemeneasă le caute urmele, dacă aceștia au trecut cumva spre biserică, printr-o gaură din gard. Nu a mai zărit urme în curtea bisericii, s-a oprit lângă troiță închinându-se la icoana Maicii Domnului, făcându-și cruce și rugându-se în gând s-o ajute să-și găsescă mieii. Văzând că se apropie de ea moș Cârciu, cel care
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și s-a gândit să intre printre harbuji, să vadă cu ochii ei dacă sunt chiar atât de frumoși , pe cât i-a lăudat bădia Costică, fiindu-i teamă să nu fie cumva furați de „binevoitori”. Ochii ageri ai fetei au zărit două harbuzoaice dolofane; știa de la frate-su Gheorghiță că pepenele este copt dacă cârcelul de care este prins de vrej s-a uscat. Mai văzuse cum bădia Gheorghiță îi încerca și ciocănindu-i cu degetul, dar nu era ea sigură
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
știm noi, mamă, că nu se vede nimic de fum, spuse Emilia; Maricica, care era deprinsă să se descurce mai ușor în întuneric, se repezi la ușă, o deschise și ieși afară pe prispa casei. Auzi niște gemete dar nu zări nimic din cauza fumului. Se îndreptă spre gemetele ce se auzeau spre poartă și-l găsi pe Săndel cu o rană la piciorul stâng, care sângera. Strigă spre maică-sa să vină cu o bucată de pânză ca să bandajeze rana și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
vecini la casa fratelui meu, găsesc copiii jucându-se, intru în casă, mă las pe pat și frânt de oboseală adorm imediat, un somn ca de plumb. După aproximativ o oră mă simt zguduit din somnul meu greu, deschid ochii, zăresc pe sora mea mai mare lângă mine și momentan nu-mi dau seama de situația reală. Copiii îi spuseseră că „A venit nenea Alixandru”. Deși mă vedea, nu-i venea să creadă că sunt eu și de aceea a dat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
vin, respectivul spune adevărul despre starea gravă în care mă aflam. După două zile către prânz, stăteam la etaj și priveam la circulația intensă de pe str. Traian, din fața spitalului. Pe poarta spitalului era un du-te-vino intens în ambele sensuri. Deodată zăresc un cap, de la nas în sus și o căciulă ce semăna cu a tatălui meu. Cobor încet și merg spre poartă, în timp ce sunt anunțat că cineva mi-a venit de acasă, ca pe vremea când eram elev normalist la Bârlad
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
doi inși mă strângeau tare în brațe, în timp ce un altul întinde un pistol spre mine. Ca în vis, o ușă se deschide și cineva strigă: „Stați! Nu trageți, că omul acesta e de-al nostru!” În scurtul răstimp i-am zărit fața negricioasă și o mustață a la Hitler. Acum așteptam apariția celui venit de la București. Deodată zăresc pe cel visat, mă îndrept spre el întrebându-l dacă nu cumva a venit pentru cazul meu și-mi spune că da”. Se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
vis, o ușă se deschide și cineva strigă: „Stați! Nu trageți, că omul acesta e de-al nostru!” În scurtul răstimp i-am zărit fața negricioasă și o mustață a la Hitler. Acum așteptam apariția celui venit de la București. Deodată zăresc pe cel visat, mă îndrept spre el întrebându-l dacă nu cumva a venit pentru cazul meu și-mi spune că da”. Se recomandă, mă invită la etaj într-o încăpere izolată pentru discuții. Fapt incredibil pentru alții, acest vis
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]