102,116 matches
-
i se cuvenea doar suma de 50.000 de dolari. La sfârșitul anului 2005, un judecător a respins toate acuzațiile, motivând că nu există suficiente dovezi pentru a impune o sumă potrivită pentru despăgubiri. Cazul a mers mai departe la tribunal, pe 17 septembrie, însă a fost abandonat voluntar de ambele părți.
Ashanti (cântăreață) () [Corola-website/Science/313063_a_314392]
-
presă și de simpatia publicului. Procesul ei devine un spectacol mass-media (""Razzle Dazzle""), alimentat cu rapoartele senzaționaliste ale reporteriței de ziar și de radio, Mary Sunshine (Christine Baranski). Între timp, Mama îi dă Velmei jurnalul lui Roxie. În ședințele de tribunal din zilele următoare, Velma este chemată la bară de procurorul Harrison (Colm Feore), ca un martor surpriză. În timpul audierii, ea citește pagini din jurnalul lui Roxie în care aceasta precizează că a tras în mod deliberat în Fred Casely și
Chicago (film din 2002) () [Corola-website/Science/313129_a_314458]
-
un avion în Japonia. Sovieticii l-au dus într-un oraș din Siberia, Chita. A trăit într-un sanatoriu, apoi mai târziu a fost dus la Khabarovsk în apropiere de granița chineză. În 1946, a depus mărturie la Tokyo, la Tribunalul militar internațional pentru Extremul Orient, detaliind resentimentele sale despre cum a fost tratat de japonezi. Când Partidul Comunist Chinez sub Mao Zedong a venit la putere în 1949, Puyi a fost repatriat în China după negocieri între Uniunea Sovietică și
Pu Yi () [Corola-website/Science/313169_a_314498]
-
o temperatură medie de -15 până la -30 gr. C (aproximativ 5 luni pe an). Clădirea penitenciarului Miercurea Ciuc datează din perioada anilor 1896 - 1898 (aspect ce reiese din documentele existente la arhiva unității). Din documentele păstrate, reiese că activitatea Închisorii Parchetului Tribunalului Miercurea Ciuc a început la data de 15 mai 1923. Prin noua lege de organizare, din 27 iulie 1929, pusă în aplicare din 01.01.1930, Administrația Penitenciara este intitulată „Direcțiunea Generală a Penitenciarelor și Institutelor de Prevenție”. De asemenea, în locul
Penitenciarul Miercurea Ciuc () [Corola-website/Science/313183_a_314512]
-
este constrâns să părăsească orașul. În 620 i.e.n., Dracon, fost arhonte tesmotet primește puteri excepționale, fiind însărcinat să fixeze în scris legile cutumiare în circulație. Realizatorul primei codificări a dreptului atenian, Dracon stipulează pedeapsa cu moartea, aceasta fiind dată de către tribunale. Până acum Areopagul deținea întreaga putere judecătorească, membrii acestuia fiind considerați singurii cunoscători ai dreptului cetății (Matei Horia C., „O istorie a lumii antice”, Albatros, București,1984, 201). În 594/593, Solon este ales arhonte cu puteri excepționale și diallektes
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
cu atribuții concrete în apărarea cetății. Solon creează a doua „cameră” ca o contrapondere a Areopagului - Sfatul celor 400, în care fiecare din cele 4 triburi ale Atticii trimitea câte 100 de reprezentanți. Se instituie astfel principiul reprezentativității. Sunt înființate tribunale populare - heliaiai - ca organe de apel la hotărârilor Areopagului și arhonților și sunt sporite atribuțiile Ekklesiei (Adunarea poporului). În următoarele decenii se cristalizează în Attica trei grupări social-politice (origini ale partidelor politice din epoca modernă): pediakoi (proprietari funciari din regiunile
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
procedură a fost practicată de 10 ori în 90 de ani - până în 417 când ostracismul a fost abrogat. Administrarea justiției era încredințată (cu excepția cazurilor de omicid date spre judecare Areopag-ului) Adunării Poporului. Heliaia era instanța judiciară supremă fiind un tribunal cu jurați, emanație a Ekklesiei. Aceasta se compunea din 6000 de jurați (heliaști) trași la sorți din listele propuse de cele 10 triburi - câte 600 de fiecare trib. Jurații erau distribuite în diferite tribunale în competența cărora (fiecare cu competența
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
era instanța judiciară supremă fiind un tribunal cu jurați, emanație a Ekklesiei. Aceasta se compunea din 6000 de jurați (heliaști) trași la sorți din listele propuse de cele 10 triburi - câte 600 de fiecare trib. Jurații erau distribuite în diferite tribunale în competența cărora (fiecare cu competența specifică) intrau cele mai variate cauze, cu excepția celor rezervate Areopag-ului și a crimelor contra siguranței statului - judecate direct de Ekklesia. Constituția lui Clistene înlătura rămășițele orânduirii gentilice și încheie, în linii mari, procesul
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
se opun. În 6 aprilie 1992 ONU recunoaște Bosnia drept stat independent, iar Karadžić devine primul președinte al administrației sârbe de la Pale. El își asumă puterea "de jure", inclusiv comanda armatei. Din 1996 era căutat pentru crime de război de către Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (TPI). În această calitate era căutat de forțele ONU din Bosnia-Herzegovina, pe baza mandatului Interpolului, care menționa crime împotriva umanității, nerespectarea Convenției de la Geneva (1949) și genocid (în special pentru masacrul de la Srebrenica). După 12
Radovan Karadžić () [Corola-website/Science/313214_a_314543]
-
recurs la amenințări la adresa președintelui Boris Tadić. Karadžić este considerat de unii sârbi drept un erou de război. Ei spun că el nu este mai vinovat decât orice alt lider politic din timp de război. În plus, majoritatea sârbilor consideră tribunalul de la Haga ca fiind pornit împotriva națiunii lor și având o agendă în a le atribui acestora întreaga vină pentru conflictul din Bosnia. Ca urmare, se opun transferării lui Karadžić la Haga. Pentru a evita presa și protestele plănuite de
Radovan Karadžić () [Corola-website/Science/313214_a_314543]
-
masacru. Se bănuiește că au participat și alți voluntari din străinătate, printre care Garda Voluntară Greacă. Transferul forțat al unui număr între 25.000 și 30.000 de femei, copii și bătrâni bosniaci, care a însoțit masacrul, este considerat de Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie a fi o dovadă a intenției de genocid a membrilor staffului armatei Republicii Srpska, care l-au orchestrat. În aprilie 1993, Națiunile Unite declaraseră enclava Srebrenica aflată sub asediu în valea Drinei din nord-estul Bosniei
Masacrul de la Srebrenica () [Corola-website/Science/313215_a_314544]
-
armata Republicii Srpska și nici masacrul ce a urmat. a fost cea mai mare crimă în masă din Europa după al Doilea Război Mondial. În 2004, într-o decizie în unanimitate în cazul „Acuzarea v. Krstić”, Curtea de Apel a Tribunalului Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie, cu sediul la Haga, a decis că masacrarea locuitorilor de sex masculin ai orașului constituie o infracțiune de genocid. Theodor Meron, președintele completului de judecată, a afirmat: În februarie 2007, Curtea Internațională de Justiție a
Masacrul de la Srebrenica () [Corola-website/Science/313215_a_314544]
-
sistem de comunicații, iar unii soldați erau neînarmați sau înarmați cel mult cu puști vechi de vânătoare. Foarte puțini aveau uniforme. De la bun început, ambele părți din conflict au încălcat acordul „zonei de securitate”. Locotenent-colonelul (comandantul ) a depus mărturie în fața Tribunalului Internațional că personalul său a fost împiedicat de către forțele sârbești să revină în enclavă și că nu s-a permis nici pătrunderea echipamentului și muniției. Bosniacii din Srebrenica s-au plâns de atacurile soldaților sârbi, în timp ce pentru sârbi părea că
Masacrul de la Srebrenica () [Corola-website/Science/313215_a_314544]
-
Securitate. Din cei 4 ani de detenție politică a executat 2 ani cu lanțuri grele la picioare. După ce l-au urmărit sistematic, pe data de 14 iunie 1958, Părintele Daniil Tudor este arestat. Interogatoriul a fost lung și obositor, iar Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militare îl va condamna pe 8 noiembrie 1958 "la 25 (douazecișicinci) ani temniță grea și 10 (zece) ani degradare civică pentru infracțiunea p.p. de ort.209, pct.l cp. cu art.31 cp. și
Sandu Tudor () [Corola-website/Science/313239_a_314568]
-
(), (n. 12 martie 1943, Bozinovici, Bosnia și Herțegovina), a fost comandantul șef al armatei Republicii Srpska în timpul războiului din Bosnia între 1992 - 1995. Este acuzat de către Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie de genocid, complicitate la genocid, crime contra umanității și violarea legilor războiului. s-a născut în 1942 la Bozinovici, localitate situată în acea perioadă în Statul Independent Croat, stat satelit al celui de Al Treilea
Ratko Mladić () [Corola-website/Science/313247_a_314576]
-
27 septembrie 1940. Listele erau prezentate de către Constantin Orășanu, secretarul general al Prefecturii de poliție, subsecretarului de stat din ministerul de interne, Alexandru Rioșianu, omul de încredere al lui Ion Antonescu, care hotăra cine să fie arestat.( Ordonanța definitivă a Tribunalului Militar al C.M.C. Judecător de instrucție, Cabinetul Nr.10, Cpt. rez. Ion Răsnovanu.) Poliția legionară avea să fie înființată abia după o lună, la sfârșitul lunii octombrie, printr-o decizie ministerială, confirmată de un comunicat al lui Horia Sima din
Masacrul de la Jilava () [Corola-website/Science/313223_a_314552]
-
că în ziua următoare garda legionară urma să fie înlocuită cu una formată exclusiv din militari. Dimitrie Grozea avea deja o listă cu împărțirea pe celule a legionarilor ce urmau să execute prizonierii.(text preluat integral din Ordonanța definitivă a Tribunalului Militar al C.M.C. Judecător de instrucție, Cabinetul Nr.10, Cpt. rez. Ion Răsnovanu.) Odată împărțiți, legionarii s-au întors la post, așteptând schimbarea gărzii militare și trecerea rondului. În prealabil, înlăturaseră lacătele de la ușile celulelor. În jurul orelor 1 - 1.30
Masacrul de la Jilava () [Corola-website/Science/313223_a_314552]
-
pe prizonieri. Lista cu legionarii din echipa lui Gheorghe Crețu nu a mai fost afișată în corpul de gardă, așa cum se proceda zilnic la schimbarea gărzii, pentru a nu se afla identitatea asasinilor. Gheorghe Crețu, în declarația sa, făcută în fața tribunalului afirmă : După executarea asasinatelor, grupul de legionari care trebuia să asigure paza deținuților, au părăsit posturile și s-au întors în București. Descoperirea asasinatelor a fost făcută imediat de către unul din soldații de santinelă, un anume Dumitru Gălbinaș, care în jurul
Masacrul de la Jilava () [Corola-website/Science/313223_a_314552]
-
prefectura poliției, un anume Tofan, a anunțat Parchetul de crimele comise la Jilava. Primele bănuieli au fost îndreptate contra legionarilor care lucrau la deshumarea osemintelor lui Corneliu Zelea Codreanu, a Nicadorilor și Decemvirilor.(text preluat integral din Ordonanța definitivă a Tribunalului Militar al C.M.C. Judecător de instrucție, Cabinetul Nr.10, Cpt. rez. Ion Răsnovanu.) Miercuri, 27 noiembrie 1940, la orele 1,45 - Ministerul de Interne comunică conducătorului statului, generalul Ion Antonescu, că grupul de legionari ce făceau paza deținuților politici de la
Masacrul de la Jilava () [Corola-website/Science/313223_a_314552]
-
860 din 26 martie 1941, comandantul militar al Capitalei a ordonat punerea sub urmărire penală a 16 persoane, legionari, suspectați de implicare în asasinatele din noaptea de 26/27 noiembrie 1940, de la Jilava, cazul fiind repartizat Cabinetului 10 Instrucție al Tribunalului Militar C.M.C. În urma anchetei, încă alte 22 de persoane au fost inculpate în asasinatele de la Jilava, în alte asasinate petrecute în arestul Prefecturii de Poliție, și în asasinarea profesorilor Nicolae Iorga și Virgil Madgearu. Procesul a început în data de
Masacrul de la Jilava () [Corola-website/Science/313223_a_314552]
-
Certificat nr. 2500/1948). Pe 1 feb. 1923 este numit "ajutor de judecător" la Judecătoria Ocol Slobozia. Cu data de 24 iunie 1924 este înaintat ca "judecător provizoriu" la aceeași judecătorie. Incepând cu 12 mai 1925 activează ca "procuror" la Tribunalul Râmnicu Sărat fiind transferat pe 29 nov. 1926 prin Decretul 3868 de asemeni ca "procuror" la Tribunalul Odorhei. Pe 1 Martie 1927 este trecut cu Decretul nr. 588 ca "judecător de ședință" la Tribunalul Putna. Cu data de 15 iulie
Aurel Sava () [Corola-website/Science/314508_a_315837]
-
Cu data de 24 iunie 1924 este înaintat ca "judecător provizoriu" la aceeași judecătorie. Incepând cu 12 mai 1925 activează ca "procuror" la Tribunalul Râmnicu Sărat fiind transferat pe 29 nov. 1926 prin Decretul 3868 de asemeni ca "procuror" la Tribunalul Odorhei. Pe 1 Martie 1927 este trecut cu Decretul nr. 588 ca "judecător de ședință" la Tribunalul Putna. Cu data de 15 iulie 1930 este înaintat Președinte la Secțiunea III la Tribunalul Lăpușna. Pe 7 feb. 1930 este delegat să
Aurel Sava () [Corola-website/Science/314508_a_315837]
-
mai 1925 activează ca "procuror" la Tribunalul Râmnicu Sărat fiind transferat pe 29 nov. 1926 prin Decretul 3868 de asemeni ca "procuror" la Tribunalul Odorhei. Pe 1 Martie 1927 este trecut cu Decretul nr. 588 ca "judecător de ședință" la Tribunalul Putna. Cu data de 15 iulie 1930 este înaintat Președinte la Secțiunea III la Tribunalul Lăpușna. Pe 7 feb. 1930 este delegat să exercite în mod temporar funcția de "magistrat asistent" la secțiunea I a Înaltei Curți de Casație și
Aurel Sava () [Corola-website/Science/314508_a_315837]
-
prin Decretul 3868 de asemeni ca "procuror" la Tribunalul Odorhei. Pe 1 Martie 1927 este trecut cu Decretul nr. 588 ca "judecător de ședință" la Tribunalul Putna. Cu data de 15 iulie 1930 este înaintat Președinte la Secțiunea III la Tribunalul Lăpușna. Pe 7 feb. 1930 este delegat să exercite în mod temporar funcția de "magistrat asistent" la secțiunea I a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Din 20 aug. 1935 este numit supleant pe termen de 2 ani în Comisiunea
Aurel Sava () [Corola-website/Science/314508_a_315837]
-
că și-a dorit să urmeze Conservatorul de Arte Frumoase, dar voința implacabilă a mamei i-a impus cariera de jurist. A absolvit Facultatea de drept în anul 1927. A activat ca ajutor de judecător la Bălțești (1929-1930), supleant la Tribunalul jud. Prahova (1930-1933), judecător la Zărnești (1933-1938), judecător-șef la Sinaia (1938-1945), notar la Mizil (1955-1957). Și-a sfârșit cariera ca notar-șef la Ploiești (1957-1964). A trăit retras, în ultimii ani de viață servea masa de prânz la singurul
Aurel D. Broșteanu () [Corola-website/Science/314498_a_315827]