102,196 matches
-
pe care nu l-a putut identifica în literatura de specialitate, ceea ce l-a făcut să presupună că ar putea fi vorba de o specie nouă. A apelat la ajutorul zoologului Margareta Dumitrescu, care a concluzionat că aspretele era o specie nouă, nesemnalată în apele României. în studierea acesteia s-a implicat și profesorul Petre Bănărescu. În anul 1957 Bănărescu, Dumitrescu și Stoica au publicat un articol științific în care era descris aspretele, locul și data descoperirii, precum și încadrarea sa într-
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
Ulterior s-a constatat că aceasta a fost o alarmă falsă, aspretele supraviețuind în râul Vâlsan, în amonte de Brădetu, prezența lui fiind semnalată pe la începutul anilor '70. În perioada 1977-1986, zoologul Gh. Stănescu, a depus eforturi susținute pentru protejarea speciei și împiedicării exploatărilor de piatră în râul Vâlsan, reușind să obțină declararea văii Vâlsanului ca zonă protejată, în urma unei decizii a prefecturii județului Argeș. Mediul de viață din bazinul superior al Vâlsanului a fost afectat de prăbușirea în apă a
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
prelungiri obtuze. Aparatul opercular cu 7 radii branhiostegale și o pseudobranhie normal dezvoltată. Coloana vertebrală are 39-41 vertebre. Papila urogenitală este prezentă. Vezica înotătoare este absentă. La asprete tubul digestiv este foarte asemănător ca formă și mărime cu cel al speciilor genului înrudit "Zingel". Limba este o masă musculoasă relativ groasă acoperită cu numeroase papilele (muguri) gustative. Speciile din genul "Zingel" au limba mai subțire. Esofagul are forma unui tub scurt, stomacul este sifonal (în formă de U), în regiunea pilorică
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
vertebre. Papila urogenitală este prezentă. Vezica înotătoare este absentă. La asprete tubul digestiv este foarte asemănător ca formă și mărime cu cel al speciilor genului înrudit "Zingel". Limba este o masă musculoasă relativ groasă acoperită cu numeroase papilele (muguri) gustative. Speciile din genul "Zingel" au limba mai subțire. Esofagul are forma unui tub scurt, stomacul este sifonal (în formă de U), în regiunea pilorică (la limita dintre stomac și intestin) se află 2 cecuri pilorice scurte. Intestinul este rectiliniu, fără curburi
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
reproducere, din cauza dezvoltării puternice a ovarelor. La majoritatea femelelor apar de asemenea tuberculi nupțiali, însă foarte reduși. Aspretele se aseamănă cu "zglăvoaca" ("Cottus gobio"), cu care este adesea confundat. În tabelul de mai jos sunt arătate deosebirile dintre aceste 2 specii. Principala diferență constă în faptul că corpul aspretelui este acoperit de solzi aspri la pipăit (de unde și numele de "asprete"), iar cel al zglăvoacei este nud, lipsit de solzi. Aspretele trăiește numai în România. Este o specie endemică bazinului hidrografic
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
dintre aceste 2 specii. Principala diferență constă în faptul că corpul aspretelui este acoperit de solzi aspri la pipăit (de unde și numele de "asprete"), iar cel al zglăvoacei este nud, lipsit de solzi. Aspretele trăiește numai în România. Este o specie endemică bazinului hidrografic al Dunării din România, răspândită în trecut în bazinul superior de munte al râului Argeș și în afluenții săi: Vâlsan și Râul Doamnei. Aspretele este specia cu cel mai mic areal din toată ihtiofauna europeană și este
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
nud, lipsit de solzi. Aspretele trăiește numai în România. Este o specie endemică bazinului hidrografic al Dunării din România, răspândită în trecut în bazinul superior de munte al râului Argeș și în afluenții săi: Vâlsan și Râul Doamnei. Aspretele este specia cu cel mai mic areal din toată ihtiofauna europeană și este cel mai rar pește din Europa și, după unele estimări, chiar din lume. Terra typica este râul Vâlsan, afluent al Argeșului, la Galeșu (Carpații Meridionali). Arealul aspretelui s-a
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
era mai abundent în Argeș decât în Vâlsan, cu o abundența maximă între localitățile Oiești și Albești în Argeș, iar în Vâlsan între Galeșu și Mușătești. În perioada 1965-1971 nu a mai fost găsit nici un asprete și se credea că specia a dispărut. În perioada 1972-1988, aspretele a fost găsit pe o porțiune de 16 km al râului Vâlsan, între Brădetu și Vâlsănești. În perioada 1989-2002, aspretele a fost găsit pe o porțiune de 7 km al râului Vâlsan, între Brădetu
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
km din cursul superior al râului Vâlsan în amonte de satul Brădetu, dar bazinele adiacente nu au fost încă cercetate într-un mod cuprinzător. În 2005 populația aspretelui din râul Vâlsan era apreciată la circa 100 exemplare. Aspretele este o specie dulcicolă bentonică reofilă, nemigratoare, tipică apelor repezi de munte cu o adâncime de 20-80 cm, cu ape reci (10 - 20șC) și curgătoare, cu fund tare format din pietre, pietriș, nisip și bolovani mari. Nu staționează în zonele râului al căror
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
al căror pat al albiei este acoperit cu lut, cunoscută fiind preferința lui pentru substratul pietros. Trăiește pe fundul apelor râurilor de munte, pe lângă/sub bolovanii sau pietrele mari sau mijlocii din mijlocul râurilor acolo unde curentul e puternic. Răspândirea speciei în Argeș corespundea perfect cu zona piscicolă a lipanului și moioagei, iar în Vâlsan cu porțiunea superioară a zonei moioagei. Aspretele a supraviețuit ca un relict preglaciar numai în Râul Vâlsan într-un areal restrâns cu o lungime de aproximativ
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
piatră și a bolovanilor din albia râului. S-au semnalat creșteri ale concentrației de materii organice și amoniac. Aspretele nu are pretenții asupra vegetației existente, în mediul natural vegetația acvatică este slab reprezentată. În Râul Vâlsan aspretele trăiește alături de alte specii de pești: beldiță ("Alburnoides bipunctatus"), boiștean ("Phoxinus phoxinus"), clean ("Leuciscus cephalus"), grindel ("Barbatula barbatula"), mreană vânătă ("Barbus petenyi"), nisipariță ("Sabanejewia romanica"), păstrăv de munte ("Salmo trutta fario"), porcușorul de vad ("Gobio uranoscopus"), zglăvoacă ("Cottus gobio"). Aspretele este extrem de greu de
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
prima parte a nopții aspretele are maximul de activitate. Aspretele are un comportament teritorial și agresiv, cu excepția perioadei de depunere a icrelor, peștii adulți trăiesc izolați pe arii limitate ale râului. Ei manifestă o intoleranță față de alți membri din aceeași specie. Cercetările făcute în Germania de Rudiger Bless și Peter Zsivanovitz (în 1992-1998) au arătat că exemplarele mascule adulte de asprete ținute în captivitate (într-un acvariu) noaptea deveneau foarte agresive, luptându-se între ei și cauzându-și chiar răni grave
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
5,4%. Oligochetele (familia "Lumbricidae") și crustaceele amfipode gamaride (familia "Gammaridae") au fost găsite într-un număr nesemnificativ ("Lumbricidae" 0,2%, "Gammaridae" 0,5 %). Larvele bentonice ale efemeropterelor sunt hrana principală a aspretelui. Din efemeroptere, predomină în hrana aspretelui larvele speciei "Rhithrogena semicolorata" (78%), urmată de larvele speciei "Baetis rhodani" (16%). Rezultă că aspretele se hrănește preponderent cu larvele de "Rhithrogena semicolorata" sau, cu alte cuvinte, are o selectivitate pentru aceste larve. Înainte construirii barajului în amonte de Brădetu în Vâlsan
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
amfipode gamaride (familia "Gammaridae") au fost găsite într-un număr nesemnificativ ("Lumbricidae" 0,2%, "Gammaridae" 0,5 %). Larvele bentonice ale efemeropterelor sunt hrana principală a aspretelui. Din efemeroptere, predomină în hrana aspretelui larvele speciei "Rhithrogena semicolorata" (78%), urmată de larvele speciei "Baetis rhodani" (16%). Rezultă că aspretele se hrănește preponderent cu larvele de "Rhithrogena semicolorata" sau, cu alte cuvinte, are o selectivitate pentru aceste larve. Înainte construirii barajului în amonte de Brădetu în Vâlsan au fost identificate mai multe larve bentonice
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
selectivitate pentru aceste larve. Înainte construirii barajului în amonte de Brădetu în Vâlsan au fost identificate mai multe larve bentonice de insecte, între care efemeroptere - "Rhithrogena semicolorata", "Ecdyonurus venosus", "Ephemerella ignita", "Baetis carpathicus", "Baetis pumilus", "Epeorus" sp.; plecoptere - "Perla burmeisteriana", specii din genurile "Chloroperla", "Protonemura ", "Leuctra"; trihoptere - "Sericostoma personatum", "Sericostoma timidum", "Brachycentrus montanus", "Rhyacophila septentrionis" ("Rhyacophila fasciata"), "Rhyacophila nubila", "Micrasema minimum", "Stenophylax stellatus " , etc.; diptere - "Blepharocera fasciata", "Odagmia monticola (Simulium monticola)", "Prosimulium hirtipes", "Eukiefferiella longicalcar", "Limnophyes transcaucasicus ". După construirea barajului lacului
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
Protonemura ", "Leuctra"; trihoptere - "Sericostoma personatum", "Sericostoma timidum", "Brachycentrus montanus", "Rhyacophila septentrionis" ("Rhyacophila fasciata"), "Rhyacophila nubila", "Micrasema minimum", "Stenophylax stellatus " , etc.; diptere - "Blepharocera fasciata", "Odagmia monticola (Simulium monticola)", "Prosimulium hirtipes", "Eukiefferiella longicalcar", "Limnophyes transcaucasicus ". După construirea barajului lacului de acumulare Vâlsan specia dominantă a devinit "Baetis rhodani", însă au dispărut "Ecdynorus venonus", aproape toate plecopterele și trichopterele. "Baetis rhodani" este un indicator biologic important pentru poluarea cu substanțe organice. "Rhithrogena semicolorata", specie care predomină în hrana aspretelui, este un indicator al apelor
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
longicalcar", "Limnophyes transcaucasicus ". După construirea barajului lacului de acumulare Vâlsan specia dominantă a devinit "Baetis rhodani", însă au dispărut "Ecdynorus venonus", aproape toate plecopterele și trichopterele. "Baetis rhodani" este un indicator biologic important pentru poluarea cu substanțe organice. "Rhithrogena semicolorata", specie care predomină în hrana aspretelui, este un indicator al apelor curate. Zglăvoaca ("Cottus gobio") poate fi consumator de icre și de pui ale aspretelui; aceeași specie, precum și alți bentofagi ca porcușorul de vad ("Gobio uranoscopus") și mreana vânătă ("Barbus petenyi
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
Baetis rhodani" este un indicator biologic important pentru poluarea cu substanțe organice. "Rhithrogena semicolorata", specie care predomină în hrana aspretelui, este un indicator al apelor curate. Zglăvoaca ("Cottus gobio") poate fi consumator de icre și de pui ale aspretelui; aceeași specie, precum și alți bentofagi ca porcușorul de vad ("Gobio uranoscopus") și mreana vânătă ("Barbus petenyi") pot fi concurenți la hrană. Aspretele poate cădea pradă păsărilor piscivore și peștilor răpitori (în special păstrăvul de munte). Aspretele poate fi afectat de bolile bacteriene
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
și mreana vânătă ("Barbus petenyi") pot fi concurenți la hrană. Aspretele poate cădea pradă păsărilor piscivore și peștilor răpitori (în special păstrăvul de munte). Aspretele poate fi afectat de bolile bacteriene și virale ale peștilor și poate fi gazda unor specii de paraziți: nematode, cestode și crustacee. Până în prezent s-a găsit un singur parazit, un monogeneu cu statut specific incert. Reproducerea are loc în luna mai și prima jumătate a lunii iunie, perioadă în care dimorfismul sexual este foarte evident
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
cu cele din râul Vâlsan, nu au ajuns la maturitate sexuală. Aspretele are carnea gustoasă și apreciată, dar nu prezintă importanță economică, deoarece este un pește foarte rar. Este consumat ocazional numai de localnici. Este monument al naturii și o specie de importanță ihtiofaunistică deosebită (un endemic românesc rar). Fiind un pește foarte rar, valoarea sa științifică și muzeologică este excepțională, depășind cu mult valoarea alimentară. Specimenele se află în diferite colecții din muzeele din România sau din alte țări (New York
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
sa științifică și muzeologică este excepțională, depășind cu mult valoarea alimentară. Specimenele se află în diferite colecții din muzeele din România sau din alte țări (New York, Washington, Chicago, New Orleans, Londra, Paris, Leiden, Moscova, Praga, Budapesta, Bratislava, Hanoi, Ulaanbaatar etc.) Specia nu are nici o importanță în pescuitul sportiv și profesional. În trecut era pescuit ocazional de localnici și de braconieri prin mijloace ilegale. Aspretele ("Romanichthys valsanicola") este un pește teleostean care aparține familiei percidelor. El este singurul reprezentant al genului "Romanichthys
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
propusă de Bruce B. Collette și Petru Bănărescu în 1977 corespunde mai bine filogeniei. Ei împart familia percide în 2 subfamilii: Percinae (tribul Percini și Etheostomatini) și Luciopercinae (tribul Luciopercini și Romanichthyini). Tribul Romanichthyini include 2 genuri: "Zingel" cu 3 specii ("Zingel zingel", "Zingel streber" și "Zingel asper") și "Romanichthys" cu o singură specie ("Romanichthys valsanicola"): Aspretele este în prezent considerat o specie cu cel mai mare risc de dispariție din toată fauna piscicolă europeană. Aspretele are o raspandire extrem de redusa
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
filogeniei. Ei împart familia percide în 2 subfamilii: Percinae (tribul Percini și Etheostomatini) și Luciopercinae (tribul Luciopercini și Romanichthyini). Tribul Romanichthyini include 2 genuri: "Zingel" cu 3 specii ("Zingel zingel", "Zingel streber" și "Zingel asper") și "Romanichthys" cu o singură specie ("Romanichthys valsanicola"): Aspretele este în prezent considerat o specie cu cel mai mare risc de dispariție din toată fauna piscicolă europeană. Aspretele are o raspandire extrem de redusa, fiind in pragul extinctiei. Efectivul aspretelui în momentul când a fost descoperit era
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
tribul Percini și Etheostomatini) și Luciopercinae (tribul Luciopercini și Romanichthyini). Tribul Romanichthyini include 2 genuri: "Zingel" cu 3 specii ("Zingel zingel", "Zingel streber" și "Zingel asper") și "Romanichthys" cu o singură specie ("Romanichthys valsanicola"): Aspretele este în prezent considerat o specie cu cel mai mare risc de dispariție din toată fauna piscicolă europeană. Aspretele are o raspandire extrem de redusa, fiind in pragul extinctiei. Efectivul aspretelui în momentul când a fost descoperit era mic. În perioada 1958-1966 aspretele era mai abundent în
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
mai mare parte din aria de distribuție originală. În timpul construcției unui mare lac artificial pe râul Argeș, Lacul Vidraru (1967) o fâșie lungă din structura sa în aval a fost lăsată fără apă pentru o perioadă lungă de timp, astfel încât specia a dispărut din bazinul râului Argeș, iar în prezent aspretele supraviețuiește numai într-o porțiune de aproximativ 1 km în râul Vâlsan. Principalele amenințări identificate asupra supraviețuirii speciei sunt reprezentate de: distrugerea habitatului prin defrișări forestiere extinse și construiri de
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]