102,484 matches
-
surse financiare închiriind refectoriile mănăstirii din strada Saint-Honoré, săli impunătoare devenite inutile. Astfel, Societatea Prietenilor Constituției a închiriat în 1789 așa-numita sală a iacobinilor, în aceeași perioadă când Adunarea Națională s-a mutat la Paris. La 30 aprilie 1789, deputații bretoni din Stările Generale - în principal Le Chapelier, Lanjuinais și Glezen, avocați la baroul din Rennes - au înființat la Versailles un club breton, deschis și altor deputați patrioți. După zilele de 5 și 6 octombrie 1789 și după mutarea Adunării
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
perioadă când Adunarea Națională s-a mutat la Paris. La 30 aprilie 1789, deputații bretoni din Stările Generale - în principal Le Chapelier, Lanjuinais și Glezen, avocați la baroul din Rennes - au înființat la Versailles un club breton, deschis și altor deputați patrioți. După zilele de 5 și 6 octombrie 1789 și după mutarea Adunării Constituante la Paris, împreună cu regele, clubul s-a reconstituit sub numele de „Societatea Prietenilor Constituției” (în ) și s-a instalat la mănăstirea iacobinilor, nume ce avea să
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
care urmau să fie dezbătute, precum și cel de a acționa pentru alcătuirea și consolidarea Constituției. Succesul a venit repede: 200 de membri la înființare, deja mai mult de o mie în decembrie 1789. Recrutarea nu mai era acum rezervată doar deputaților, dar cotizația de 24 de livre și obligativitatea recomandării din partea a cinci membri îi confereau un caracter elitist. Erau membri toți liderii curentului patriot, de la Mirabeau la Robespierre, de la La Fayette la Pétion, și cu triumviratul Duport, Barnave și Lameth
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
reîntoarcerea sa au schimbat datele problemei. Decretele care declarau inviolabilitatea regelui și revenirea în funcțiile sale au provocat o scindare. La 16 iulie 1791, în ajunul schimbului de focuri de la Champ-de-Mars, Barnave a părăsit gruparea, împreună cu majoritatea moderată (aproape toți deputații) și s-a instalat la Club des Feuillants. La iacobini au rămas circa zece deputați: Robespierre, Pétion, Roederer, Buzot, Grégoire și alți câțiva. Dar scindarea provocată de Barnave avea să se dovedească a fi un eșec politic, atât în Paris
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
sale au provocat o scindare. La 16 iulie 1791, în ajunul schimbului de focuri de la Champ-de-Mars, Barnave a părăsit gruparea, împreună cu majoritatea moderată (aproape toți deputații) și s-a instalat la Club des Feuillants. La iacobini au rămas circa zece deputați: Robespierre, Pétion, Roederer, Buzot, Grégoire și alți câțiva. Dar scindarea provocată de Barnave avea să se dovedească a fi un eșec politic, atât în Paris cât și în provincie (în toamna lui 1791, existau 442 de societăți iacobine și doar
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
60 feuillante, 110 fiind nehotărâte). În iunie și septembrie 1791, societatea a trecut la mai multe excluderi legate de introducerea chestiunii coloniale în viața politică franceză. La 10 și 12 iunie, la cererea lui Danton, au fost suspendați mai mulți deputați ai coloniilor (Gouy d'Arcy, Moreau de Saint-Mery, Jean-Baptiste Gérard, Joseph Curt) pentru că au boicotat adunarea națională de la votul din 15 mai 1791 prin care s-a acordat egalitate politică unei părți a negrilor liberi. Ei au aderat la Club
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
același decret. În pofida acestei victorii, iacobinii au obținut doar un succes relativ în alegerile din septembrie 1791 pentru Adunarea Legislativă: candidații au fost învinși în Paris, deși în Province au avut o soartă mai bună. În noua Adunare, 136 de deputați s-au înscris la iacobini, și 260 la Feuillants. Ceilalți, peste 300, au refuzat să aleagă între cele două facțiuni. Dar clubul și-a schimbat rolul. Grégoire și Roederer au reformulat principiile de organizare și doctrina. Dintr-un club de
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
o autonomie reală, ca o altă Adunare. Marile dezbateri politice au avut loc în această perioadă, atât la Clubul Iacobinilor cât și la Adunarea Legislativă, aceasta din urmă văzându-se contestată fără încetare de iacobini. Adunarea Legislativă era compusă din deputați noi, deoarece un decret promovat de Robespierre interzisese membrilor Adunării Constituante să facă parte din noul organism. Brissot a enumerat într-un discurs ținut la 28 septembrie misiunile ce reveneau clubului: discutarea legilor de adoptat și crearea condițiilor pentru disciplină
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
Clubul Iacobinilor a fost unul dintre principalii beneficiari ai zilei de 10 August 1792 (căderea monarhiei franceze). El a ocupat din acel moment o poziție dominantă, inaugurând perioada iacobină a Revoluției Franceze. Clubul Iacobinilor a desemnat reprezentanții Parisului (24 de deputați) la alegerile pentru Convenția Națională. Robespierre a fost ales primul, Danton al doilea (cu mai multe voturi ca Robespierre, 638 din 700). Începând cu toamna lui 1792, clubul și-a schimbat numele și a devenit „Societatea Prietenilor Libertății și Egalității
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
din rândurile lor, fiecare întrecându-se în furie patriotică, făceau societatea (oricât de disciplinată ar fi părut) foarte greu de controlat manier. Ea depășea adesea măsura în multe situații.” Clubul a devenit mai mult un club de militanți decât de deputați. Efectivele pariziene erau atunci de ordinul miilor, dintre care 205 de deputați în Convenția Națională în octombrie 1792, repartizați între: 38 girondini, 129 montagnarzi și 38 de deputați moderați din "marais". Până în zilele de 31 mai - 2 iunie 1793, clubul
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
de disciplinată ar fi părut) foarte greu de controlat manier. Ea depășea adesea măsura în multe situații.” Clubul a devenit mai mult un club de militanți decât de deputați. Efectivele pariziene erau atunci de ordinul miilor, dintre care 205 de deputați în Convenția Națională în octombrie 1792, repartizați între: 38 girondini, 129 montagnarzi și 38 de deputați moderați din "marais". Până în zilele de 31 mai - 2 iunie 1793, clubul a fost centrul conflictului între montagnarzi și girondini, care dispuneau de majoritatea
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
situații.” Clubul a devenit mai mult un club de militanți decât de deputați. Efectivele pariziene erau atunci de ordinul miilor, dintre care 205 de deputați în Convenția Națională în octombrie 1792, repartizați între: 38 girondini, 129 montagnarzi și 38 de deputați moderați din "marais". Până în zilele de 31 mai - 2 iunie 1793, clubul a fost centrul conflictului între montagnarzi și girondini, care dispuneau de majoritatea în Convenție datorită susținerii moderaților. Începând cu septembrie-octombrie 1792, clubul a fost dominat de Robespierre și
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
Robespierre, Augustin: „trebuie ca toți bunii cetățeni să se unească în acțiunea lor, să dirijeze opinia publică într-o manieră mai utilă decât până în prezent, și să vină la lucrările Convenției și să ne oblige să punem în aplicare arestarea deputaților necredincioși.” Iacobinii aveau să participe activ cu mai mulți membri în comitetul care a organizat insurecția. În ziua de 26, la club, Maximilien Robespierre a invitat „poporul să înceapă insurecția contra deputaților corupți.” La 2 iunie, o mulțime formată din
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
să ne oblige să punem în aplicare arestarea deputaților necredincioși.” Iacobinii aveau să participe activ cu mai mulți membri în comitetul care a organizat insurecția. În ziua de 26, la club, Maximilien Robespierre a invitat „poporul să înceapă insurecția contra deputaților corupți.” La 2 iunie, o mulțime formată din de oameni înarmați a încercuit Convenția. După o tentativă de ieșire în bloc care s-a înfruntat cu tunurile lui Hanriot, adunarea a trebuit să accepte să decreteze arestarea tuturor liderilor girondini
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
și au luat legătura cu alte grupări: foștii reprezentați în misiune demiși de Robespierre pentru că au „abuzat de principiile revoluționare”, Comitetul de Siguranță Generală care nu a acceptat să renunțe la unele prerogative ale sale în materie de menținerea ordinii, deputații moderați care se sufereau și deplângeau regimul Terorii. Clubul Iacobinilor l-a susținut până la sfârșit dar nu a reușit să-i ridice la luptă pe "sans-culottes" din secțiunile Parisului cum a reușit la 2 iunie. La 8 thermidor, Robespierre a
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
sans-culottes" din secțiunile Parisului cum a reușit la 2 iunie. La 8 thermidor, Robespierre a luat cuvântul la Convenție să ceară pedepsirea trădătorilor (fără a-i numi) și epurarea comitetului. Intimidată, Adunarea a încuviințat discursul său, după care mai mulți deputați au cerut nume iar Robespierre a refuzat să le dea și Adunarea a hotărât să trimită discursul să fie examinat de comisii. Seara, Robespierre s-a dus împreună cu Couthon la iacobini. Billaud-Varennes și Collot d’Herbois erau deja acolo. Cu toții
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
distrusă. Printre alte amenințări se numărau cele cu execuția, confiscarea moșiilor și mărirea teritoriilor anexate; așa cum arată Edward Henry Lewinski Corwin, unii senatori au fost chiar arestați de ruși și deportați în Siberia. Adunările locale (Sejmikurile) au refuzat să aleagă deputați pentru Seim și, după mari dificultăți, mai puțin de jumătate din numărul membrilor Seimului s-au întrunit în ședința prezidată de mareșalul Seimului, Michał Hieronim Radziwiłł și de Adam Poniński; cel din urmă era unul dintre numeroșii nobili poloni aflați
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
perturbarea deciziilor Seimului prin liberum veto (deciziile unui Seim normal se luau în unanimitate) și pentru a asigura îndeplinirea scopurilor invadatorilor, Poniński a transformat Seimul ordinar într-un seim confederat, unde deciziile se luau cu votul majorității. În ciuda eforturilor unor deputați ca Tadeusz Rejtan, Samuel Korsak și Stanisław Bohuszewicz, aprobarea raptului teritorial a fost validată cu ajutorul lui Poniński, Radziwiłł, și al episcopilor Andrzej Młodziejowski, Ignacy Jakub Massalski și Antoni Kazimierz Ostrowski (primatul Poloniei), care ocupau posturi înalte în Senat. Seimul a
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
publice. După demisia primarului Jakob cavaler von Petrowicz în 1866, Kochanowski a fost ales pentru prima dată ca primar de Cernăuți și a deținut această funcție până la alegerea sa ca mareșal al ducatului în 1874. În același timp a fost deputat în Dieta Bucovinei (1868-1904) și membru al Camerei de Deputați (Reichsrat) la Viena (1866-1874), de asemenea a fost desemnat de două ori (1868 și 1871) căpitan adjunct al țării. În anii 1874-1884 Kochanowski a deținut funcția de mareșal al Ducatului
Anton Kochanowski von Stawczan () [Corola-website/Science/329559_a_330888]
-
Kochanowski a fost ales pentru prima dată ca primar de Cernăuți și a deținut această funcție până la alegerea sa ca mareșal al ducatului în 1874. În același timp a fost deputat în Dieta Bucovinei (1868-1904) și membru al Camerei de Deputați (Reichsrat) la Viena (1866-1874), de asemenea a fost desemnat de două ori (1868 și 1871) căpitan adjunct al țării. În anii 1874-1884 Kochanowski a deținut funcția de mareșal al Ducatului Bucovina, mai întâi, după moartea predecesorului său Eudoxiu baron de
Anton Kochanowski von Stawczan () [Corola-website/Science/329559_a_330888]
-
12 aprilie 2013, ca Consiliul de Reformare a Partidului Liberal. Din mai 2013 până în noiembrie 2014 PLR a participat la actul de guvernare în cadrul Coaliției Pro-Europene. La 12 aprilie 2013 31 de membri ai Partidului Liberal (PL), printre care 7 deputați și 2 miniștri, au anunțat că s-au reunit în Consiliul de Reformare a Partidului Liberal (CRPL), cerând convocarea a congresului extraordinar al partidului și alegerea lui Dorin Chirtoacă in fruntea PL-ului, în locul lui Mihai Ghimpu. La 13 aprilie
Partidul Liberal Reformator (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/329572_a_330901]
-
de Reformare a Partidului Liberal (CRPL), cerând convocarea a congresului extraordinar al partidului și alegerea lui Dorin Chirtoacă in fruntea PL-ului, în locul lui Mihai Ghimpu. La 13 aprilie 2013 Consiliul Republican al PL a exclus din rândurile partidului 5 deputații și-a retras susținearea politică pentru ministrul Apărării, Vitalie Marinuța și ministrul Mediului, Gheorghe Șalaru. În mai 2013 liberal-reformatorii au participat la negocierile cu Partidul Liberal Democrat și Partidul Democrat privind formarea noii majorități parlamentare, care s-au încheiat la
Partidul Liberal Reformator (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/329572_a_330901]
-
delegați, au participat 100 de invitați de onoare dintre reprezentanții a societății civile, instituțiilor de presă, oameni de creație, savanți, diplomați, oaspeți de peste hotarele țării. Congresul I de Constituire al PLR a ales în funcția de președinte al partidului pe deputatul Ion Hadârcă cu 969 de voturi a delegaților. Pentru Vitalie Marinuța au votat 305 delegați. În total la vot au participat 1696 de delegați. În funcțiile de copreședinte a Partidului Liberal Reformator au fost aleși Ana Guțu și Oleg Bodrug
Partidul Liberal Reformator (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/329572_a_330901]
-
2013 Partidul Liberal Reformator a fost înregistrat la Ministerul Justiției. La 22 ianuarie 2014 la ședința fracțiunii Partidului Liberal s-a hotărât schimbarea denumirii fracțiunii în fracțiunea Partidului Liberal Reformator. Decizia a fost luată cu votul a 7 din 12 deputați ai fracțiunii. Conform deciziei, toți deputații din fracțiunea PL, cu excepția lui Gheorghe Brega au fost automat transferați în fracțiunea PLR. Partidul Liberal nu a recunoscut schimbarea denumirii fracțiunii și s-a adresat la Curțea Constituțională. În octombrie 2014, mai mulți
Partidul Liberal Reformator (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/329572_a_330901]
-
înregistrat la Ministerul Justiției. La 22 ianuarie 2014 la ședința fracțiunii Partidului Liberal s-a hotărât schimbarea denumirii fracțiunii în fracțiunea Partidului Liberal Reformator. Decizia a fost luată cu votul a 7 din 12 deputați ai fracțiunii. Conform deciziei, toți deputații din fracțiunea PL, cu excepția lui Gheorghe Brega au fost automat transferați în fracțiunea PLR. Partidul Liberal nu a recunoscut schimbarea denumirii fracțiunii și s-a adresat la Curțea Constituțională. În octombrie 2014, mai mulți membri activi ai Partidului Liberal Reformator
Partidul Liberal Reformator (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/329572_a_330901]